Tratamentul modern al obezitatii. Cum scapam definitiv de kilogramele in plus

Obezitatea si indicele de masa corporala

Obezitatea este definita de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii ca acumularea excesiva sau anormala de grasime care prezinta un risc pentru sanatate. O persoana cu un indice de masa corporala (IMC) mai mare sau egal cu 30 este considerata obeza; un IMC cuprins intre 25 si 29,9 kg/m2 catalogheaza o persoana ca fiind supraponderala.

Obezitatea si bolile asociate

Obezitatea sau supraponderalitatea sta la baza multor boli cronice printre care enumeram diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, sindromul metabolic, accidentul vascular cerebral, infertilitatea, disfunctia erectila, osteoartrita, astmul, litiaza biliara, sarcina cu probleme, cancerul.

In trecut considerata o problema strict a tarilor dezvoltate, obezitatea cunoaste o crestere dramatica si in randul tarilor in curs de dezvoltare, mai ales in mediile urbane.

Cauzele obezitatii

In general, obezitatea apare dintr-un echilibru al balantei calorii ingerate vs calorii consumate, deci a manca mai mult decat consuma metabolismul organismului in conditii normale de activitate, in special din alimente grase sau cu zahar.

Excesul de calorii se depoziteaza sub forma de tesut adipos. De asemenea mai sunt si cauze patologice care favorizeaza tesutul adipos excesiv:

- sindrom Cushing
- sindrom Prader-Willi
- sindromul ovarului polichistic
- hipotiroidismul
- diverse medicamente: corticosteroizi, insulinoterapie, antidepresive etc.
- antecedente de obezitate in familie
- lipsa activitatii fizice, sedentarismul
- dieta dezechilibrata
- oprirea fumatului
- modificari hormonale ce apar cu inaintarea in varsta
- sarcina

Supraponderalitatea duce la scaderea calitatii vietii prin: depresie, dizabilitate, disfunctii sexuale, senzatia de vinovatie, izolare sociala, randament scazut la munca. Speranta de viata este astfel diminuata cu 3 pana la 10 ani, in functie de gradul obezitatii.

Tratamentul obezitatii

Nu exista solutii rapide si usoare in cazul obezitatii. Programele care se ocupa cu scaderea in greutate presupun devotament, seriozitate, timp si efort, precum si o colaborare intre medic/nutritionist, persoana, familie, antrenor de sport etc. bazata pe incredere si incurajari permanente.

Majoritatea persoanelor obeze care doresc sa inceapa un program de scadere in greutate isi fixeaza tinte nerealiste, cum ar fi scaderea in greutate pana la un IMC de normoponderalitate, si daca acest lucru este bun pentru cei supraponderali/obezi de grad I, pentru persoanele cu un IMC peste 30 kg/m2 acest lucru este mai greu de realizat, poate chiar imposibil. Pentru aceste persoane se propune o scadere ponderala de 10-15% din greutate.

Terapia comportamentala

Metoda clasica de a inmana unei persoane obeze un meniu fix de 1.300-1.500 de calorii alaturi de indicatia de exercitii fizice este in prezent depasita si s-a aratat a fi fara succes.

Scopul terapiei comportamentale este de a schimba patternurile nesanatoase in ceea ce priveste alimentatia. Aceasta presupune notiuni de nutritie, activitate fizica si functionarea propriului corp: continutul caloric al diferitelor alimente, marimea unei portii normale, elemente de gastrotehnie (moduri in care se poate prepara un aliment astfel incat sa contina cat mai putine calorii), aptitudinile sportive ale propriului corp, necesarul caloric in diferitele activitati fizice etc.

Ca prim pas este automonitorizarea dietei intr-un jurnal – cantitatea de mancare consumata, orele de masa, circumstantele in care se ia o masa, emotiile legate de actul de a manca, activitatea fizica sau sedentarismul.

Al doilea pas dupa identificarea patternurilor vechi este incercarea de a le schimba, prin efortul de a indeparta stimulii nocivi care duc la dorinta de a manca, precum si actul de a manca constient – locurile in care se serveste masa, timpul in care mancam, viteza cu care mancam, marimea portiilor, frecventa meselor.

Aceasta metoda a terapiei comportamentale are ca avantaj ca ofera majoritatea responsabilitatii in mainile persoanei care incearca sa slabeasca si astfel, in cazul succesului ofera foarte multa incredere in sine.

Desi scaderea ponderala in cazul acestei abordari nu este spectaculoasa de la inceput, ci mai degraba inceata si sigura deoarece se axeaza mai ales pe un stil de viata sanatos si o dieta echilibrata, pe termen lung rata de succes este mare deoarece formeaza patternuri sanatoase si strategii de viitor.

Tintele de greutate

In prezent nu se mai foloseste ca tinta atingerea unei greutati normale, ci atingerea unei „greutati sanatoase” care variaza de la persoana la persoana si presupune scaderea riscului de a face diverse afectiuni asociate obezitatii.

De aceea, tinta este de a scadea in greutate aproximativ 10% din greutatea initiala. Un kilogram scazut in greutate presupune pierderea atat a tesutului adipos, cat si a celui muscular, echivalentul a aproximativ 7.000 kcal – deci un deficit caloric de 700 kcal pe zi va duce la scaderea ponderala de 1 kg in 10 zile.

Scaderea ponderala initiala va fi probabil mai rapida, deoarece in prima faza se pierde apa din tesuturi. Un program de dieta si exercitii fizice care creaza un deficit de 500-1.000 kcal pe zi este considerat rezonabil.

Cifrele concrete si realizarea ca nu exista programe si diete miraculoase cu care se pot slabi 20 kg intr-o saptamana ajuta persoanele obeze sa isi fixeze tinte sanatoase si sa poata sustine efortul de a ajunge la ele fara sa isi piarda motivatia.

Nutritia

Nutritia este cea mai importanta componenta a scaderii ponderale. Pentru a scadea in greutate, aportul de energie al corpului trebuie sa fie mai mic decat energia cheltuita.

Energia cheltuita se calculeaza in functie de rata metabolica bazala (energia consumata de corpul uman atunci cand nu are nici o activitate, doar isi sustine functiile de baza) si este in majoritatea cazurilor estimata pe baza unor formule consacrate.

In functie de rata metabolismului bazal se poate estima energia necesara pentru o persoana intr-o zi cu activitate normala, si astfel se calculeaza numarul de calorii care trebuie ingerat pentru a fi in deficit caloric la sfarsitul zilei.

Daca se propune de catre medic/nutritionist o dieta cu mai putin de 1.200 kcal, aceasta trebuie sa fie insotita de suplimente de vitamine si minerale. Scopul final este de a reduce tesutul adipos si nu cel muscular, de aceea se prefera dietele cu 1-1,5 g proteine/kg de greutate ideala (proteine de calitate ce provin din oua, peste, carne de pasare, carne slaba de vita).

O greseala frecventa a persoanelor obeze care ulterior au slabit este sa creada ca dupa ce au „incheiat” dieta se pot intoarce la obiceiurile alimentare vechi (de altfel, cele care au dus la obezitate in prima instanta). Deoarece odata cu scaderea ponderala a scazut si energia necesara corpului pentru a avea activitate normala intr-o zi, este necesar ca si aportul caloric sa ramana scazut intr-o oarecare masura pentru a nu pune la loc kilogramele pierdute.

De aceea dieta inceputa trebuie sa fie una echilibrata, fara restrictii majore, pentru a putea fi sustinuta pe o perioada indefinita de timp.

Exercitiul fizic

Deoarece sportul creste energia cheltuita de organism, este logic ca acesta sa fie inclus in orice plan de scadere ponderala. Persoanele obeze sunt in general foarte sedentare deoarece au dificultati la mers, dureri articulare, dispnee (lipsa de aer) chiar si la eforturi foarte mici.

Exercitiul fizic nu doar creste energia cheltuita de organism ci imbunatateste sensibilitatea tesuturilor la insulina si imbunatateste toleranta la glucoza.

Numeroase studii au demonstrat ca o dieta insotita de un program de exercitii fizice duce la o scadere ponderala mai importanta si aduce beneficii mai mari in ceea ce priveste sanatatea decat o dieta singura.

De asemenea, persoanele care practica orice tip de sport tind sa isi mentina greutatea corporala mai bine decat cele ce incearca acest lucru doar prin dieta.

Persoanele obeze trebuie sa inceapa incet prin simplul mers pe jos, crescand treptat timpul alocat plimbarilor zilnice, ulterior mers alert cu cresterea treptata a ritmului, iar in final daca este posibil joggingul usor, alergatul, mersul bicicleta, dansul aerobic sau inotul.

Ca regula de baza este ritmul incet cu care trebuie sa inceapa orice program de exercitii fizice, pentru a evita descurajarea si disconfortul fizic. Exista numeroase aplicatii care pot fi folosite pentru cuantificarea caloriilor „arse” de un anumit exercitiu fizic, in functie de intensitatea lui, durata, greutatea corporala.

Terapia medicamentoasa

Terapia medicamentoasa poate fi tentanta dupa ce au fost epuizate celelalte metode de a scadea in greutate, ca adjuvant si nu ca metoda de a slabi fara a depune efort.

rebuie sa mentionam ca nu exista nici un medicament-minune care sa duca la scadere ponderala rapida, sanatoasa si pe termen lung. Medicamentele nu pot fi folosite ca singura metoda de a slabi deoarece eficacitatea lor este modesta.

Orice terapie medicamentoasa trebuie facuta sub supravegherea medicului, deoarece obezitatea se considera a fi o boala cronica cu multe ramificatii si deci tratamentul va fi unul de lunga durata.

Chirurgia bariatrica

Chirurgia bariatrica trebuie privita ca ultima treapta in incercarea de a scadea in greutate, la persoanele cu obezitate morbida (IMC mai mare de 40 kg/m2), dupa ce s-au incercat toate celelalte metode mentionate mai sus.

Aceasta se tenteaza dupa ce timp de 12 luni nu s-a reusit scaderea ponderala, la persoanele cu un IMC mai mare de 40 kg/m2 fara alte boli semnificative asociate sau la persoanele cu un IMC mai mare de 35 kg/m2 cu comorbiditati asociate. Urmarirea ulterioara de catre chirurg se va face pentru tot restul vietii.

Concluzii

Tratamentul obezitatii este un drum anevoios si lung, care implica determinare si multa rabdare din partea persoanei in cauza si a medicului/nutritionistului.

Scaderea ponderala este greu de obtinut si poate chiar mai greu de mentinut, dar beneficiile obtinute pe planul calitatii vietii si cel al sanatatii sunt inestimabile.

Schimbarea stilului de viata este cruciala si trebuie pastrata a la long deoarece obezitatea nu este niciodata vindecata complet ci doar „tinuta in frau” cu multa determinare.