Indicele de masa corporala (IMC) sau indicele Quetelet este un numar care masoara normalitatea raportului dintre inaltimea si masa corporala a unei persoane. Sistemul cu rol de indicator al subponderalitatii, supraponderalitatii sau a obezitatii a fost dezvoltat intre anii 1830 si 1850 de matematicianul belgian Adolphe Quetelet, in timpul studierii stiintei numite fizica sociala.
Astfel, indicele de masa corporala a ajuns sa fie folosit in medicina pentru masurarea cantitatii de grasime din corp si asocierea ei cu riscul dezvoltarii diverselor probleme de sanatate.
Metoda de calcul a indicelui de masa corporala presupune utilizarea unei formule prin care greutatea, exprimata in kilograme, este impartita la patratul inaltimii exprimate in metri. De pilda, un adult care cantareste 70 de kilograme si masoara 1,75 m va avea un indice de masa corporala (IMC) de 22,9.
Acest indice ofera informatii despre categoria de greutate in care se regaseste fiecare, respectiv in cea a greutatii prea mici, cea a greutatii normale, cea a supraponderalitatii sau a obezitatii.
Valorile indicelui de masa corporala sunt interpretate in functie de criteriul varstei, dar nu si al sexului. De asemenea, acelasi indice corporal interpretat poate sa nu corespunda categoriilor ponderale standard in cazul unor populatii, din pricina diferentelor in proportiile corporale.
Asadar, riscurile pentru sanatate reiesite din reperele indicelui de masa corporala in crestere pot sa aiba alte nuante, in functie de specificul corporal al locuitorilor anumitor regiuni ale lumii.
Clasificarea generala a interpretarii indicelui de masa corporala este urmatoarea"
Acest IMC reflecta existenta unei cantitati reduse de grasime corporala. In cazul atletilor, acest indice de masa corporala este dezirabil, cata vreme exista o musculatura bine dezvoltata. Pentru persoanele care nu practica un sport, IMC-ul inferior valorii 20 arata ca organismul nu contine suficienta grasime si masa musculara, pentru a rezista eventualelor imbolnaviri (sistemul imunitar este slabit).
Prin urmare, medicul poate recomanda o dieta de acumulare de kilograme printr-o alimentatie sanatoasa, bogata in proteine, astfel incat sa se dezvolte cu preponderenta musculatura corpului. Un astfel de regim presupune si exercitii fizice specifice pentru cresterea masei musculare.
Persoanele cu un indice de masa corporala cuprins intre valorile 22 si 25 sunt considerate normoponderale. Cantitatea de grasime din organism nu este nici prea mare, nici prea mica, iar organismul are o imunitate suficient de puternica pentru o stare de sanatate buna.
Odata ce indicele de masa corporala depaseste valoarea de 25, se trece granita catre supraponderalitate si se impune pierderea surplusului de kilograme prin dieta si miscare zilnica, pentru revenirea la normoponderalitate.
Persoanele supraponderale prezinta un risc crescut fata de numeroase boli, precum afectiunile cardiovasculare. De asemenea, supraponderalitatea poate influenta in mod negativ fertilitatea si poate impiedica sustinerea fara probleme a unei sarcini.
Indicele de masa corporala care depaseste valoarea de 30 arata ca o persoana a trecut deja la primul grad de obezitate si este expusa riscului bolilor cardiace, diabetului, hipertensiunii arteriale, afectiuni ale bilei sau declansarea unor tipuri de cancer. In acest stadiu, este absolut necesara interventia unui medic specialist, care sa prescrie un regim alimentar adaptat gradului de obezitate.
In plus, combaterea sedentarismului si respectarea principiilor piramidei nutritionale sunt alte doua elemente-cheie in pastrarea starii de sanatate cand indicele de masa corporala depaseste valoarea alarmanta de 30,00.
In ultimii ani, s-au nascut numeroase controverse si dezbateri cu privire la necesitatea dezvoltarii unor limite diferentiate in cazul grupurilor etnice variate, pe masura ce tot mai multe dovezi au fost aduse cu privire la diferentele asocierii indicelui de masa corporal cu procentajul grasimii corporale si a distribuirii acesteia de la un popor la celalalt.
Prin urmare, riscurile pentru sanatate presupuse de un IMC superior in cazul europenilor nu vor fi echivalente cu cele ale asiaticilor, de pilda, sustin anumiti specialisti.
Intrucat problema obezitatii prinde amploare in era alimentatiei nesanatoase si a sedentarismului, sociologii urmaresc si evolutia cresterii masei ponderale in lume. Astfel, a luat nastere o clasificare interesanta a procentajelor persoanelor obeze (cu IMC peste 30), intocmita pe baza mai multor state mari din lume.
Japonia si Coreea detin trofeul celor mai putini obezi din lume (3,2% populatie este obeza), iar Statele Unite Ale Americii se afla la cealalta extrema, a statului cu cei mai multi obezi (30,6%).
Clasificarea integrala este urmatoarea:
In Romania, 7,7% din populatia masculina este obeza si 9,5% din totalul populatiei feminine este obeza, potrivit unui studiu realizat de Eurostat (Biroul European de statistica). In tara noastra, un roman din trei este supraponderal si unul din patru este obez.
Din pacate, doar 10% din populatia cu indice de masa corporala de peste 30 merge la un control medical pentru rezolvarea problemei de greutate. In total, in Romania exista 3,5 milioane de obezi, potrivit unui studiu derulat de compania Abbot Laboratories.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.