Hipertensiunea - Valori crescute ale presiunii arteriale

Generalitati

Cand presiunea arteriala are valori crescute, afectiune numita hipertensiune, presiunea exercitata de fluxul sangvin asupra peretilor arteriali este prea mare. Valorile crescute ale presiunii arteriale pot produce leziuni la nivelul arterelor coronare, inimii,creierului, ochilor si rinichilor si determina accelerarea aterosclerozei.

Hipertensiunea mai este numita un "ucigas silentios" deoarece nu produce simptome decat la valori foarte ridicate si, fara ca pacientul sa aiba la cunostinta acest lucru, poate duce la aparitia unor leziuni majore, organice, in cazul in care nu este tratata.

In cadrul masurarii presiunii arteriale se pot distinge doua valori: sistolica si diastolica.
Presiunea arteriala sistolica reprezinta presiunea exercitata de sange asupra peretilor arteriali, in momentul in care inima a terminat de pompat sangele in circulatia sistemica (la sfarsitul contractiei). Aceasta valoare reprezinta prima sau cea mai mare valoare in cadrul masurarii presiunii arteriale.

Presiunea arteriala diastolica reprezinta presiunea exercitata de sange asupra peretilor arteriali, in intervalul cuprins intre doua batai ale inimii, cand miocardul este relaxat si inima se umple cu sange. Reprezinta valoarea a doua sau cea mai mica valoare in cadrul masurarii presiunii arteriale.

Valorile tensiunii arteriale

Valoarea normala a presiunii arteriale la adult (peste 18 ani):
- sistolica - mai mica sau egala cu 129 mmHg
- diastolica - mai mica sau egala cu 84 mmHg.

Presiunea arteriala in caz de hipertensiune:
- sistolica - mai mare sau egala cu 140 mmHg
- diastolica - mai mare sau egala cu 90 mmHg.

Presiunea arteriala in caz de tensiune arteriala normal-inalta:
- sistolica - intre 130 si 139 mmHg
- diastolica - intre 85 si 89 mmHg.


Datorita faptului ca noile studii au aratat ca riscul de dezvoltare a unei afectiuni cardiace sau a accidentului vascular, incepe sa creasca la valori ale tensiunii mai mici decat cele valabile anterior, specialistii in sanatate au coborat pragul valorii acceptabile a normalului, in scopul promovarii tratamentului mai agresiv si mai precoce in cazul hipertensiunii.

Cauze

Exista o multitudine de factori diferiti care pot sta la baza unor valori ridicate ale presiunii arteriale, inclusiv obezitatea, consumul de bauturi alcoolice pe zi, aport crescut de sare, varsta inaintata, un stil de viata sedentar, stresul si rezistenta la insulina.

Hipertensiunea primara sau esentiala, reprezinta 95% din totalul cazurilor de hipertensiune. Hipertensiunea secundara, provocata de o alta boala sau medicatie, este mai putin intalnita.
Determinarea unor valori crescute ale presiunii arteriale nu presupune neaparat existenta hipertensiunii. In cazul unor persoane, simpla prezenta intr-un serviciu medical poate duce la cresteri tensionale. Aceasta situatie este intitulata sugestiv "hipertensiunea halatelor albe".

Simptome

Persoanele cu hipertensiune primara (esentiala) nu prezinta de obicei nici un simptom. Majoritatea persoanelor care au valori ridicate ale tensiunii arteriale, se simt bine si afla ca au hipertensiune numai in timpul unui examen de rutina sau in timpul unei vizite la medic cu ocazia altei afectiuni.

Hipertensiunea severa (stadiul III), in special hipertensiunea maligna pot provoca:
-cefalee (durere de cap), in special cefalee pulsatila retroorbitara (resimtita de pacient in spatele ochiului) si care se manifesta in special dimineata, ameteli
-tulburari de vedere
-senzatie de greata si voma.

-dureri toracice parietale

In timp, hipertensiunea netratata poate produce leziuni organice la nivel cardiac, renal sau ocular.
Acestea pot cauza:
-durere in piept (angina pectorala), stop cardiac sau insuficienta cardiaca
-accident vascular cerebral
-insuficienta renala
-afectiuni ale arterelor periferice
-leziuni oculare (retinopatie)
-batai cardiace anormale.

Mecanism fiziopatogenetic

Valorile presiunii arteriale cresc in mod obisnuit odata cu varsta; cu toate acestea, aceasta crestere normala se desfasoara mai repede in cazul persoanelor care au deja hipertensiune.
Hipertensiunea arteriala netratata poate produce leziuni la nivelul endoteliului vascular. Leziunea odata constituita, grasimile si ionii de calciu se pot usor acumula de-a lungul peretelui arterial, formand placa de aterom. In aceasta situatie vasul de sange se ingusteaza si devine rigid (proces numit ateroscleroza) si fluxul sangvin prin acel vas este redus.

In timp, scaderea fluxului sangvin de la nivelul anumitor organe poate produce leziuni care duc la aparitia urmatoarelor afectiuni:
-boli cardiace, infarct si batai cardiace anormale
-accident vascular cerebral
-insuficienta renala
-afectiuni ale arterelor periferice
-leziuni oculare (retinopatie).

Persoanele ale caror valori ale presiunii arteriale sunt la limita superioara a normalului (130–139/84–89 mmHg) - situatie considerata prehipertensiune - au un risc mai crescut de a dezvolta hipertensiune si afectiuni cardiace decat cei cu tensiunea arteriala sub 120/80 mmHg.
De asemenea, persoanele de sex masculin care au valori crescute ale presiunii arteriale la o varsta medie (intre decada a cincea si decada a sasea de varsta) pot suferi o degradare mai puternica a statusului mental o data cu varsta (dupa 75 de ani) decat cei care nu prezinta o crestere precoce a presiunii arteriale. Memoria pe termen scurt si capacitatea de mentinere a atentiei sunt cele mai afectate.

Determinarea unor valori crescute ale presiunii arteriale nu presupune neaparat existenta hipertensiunii. In cazul unor persoane, simpla prezenta intr-un serviciu medical poate duce la cresteri tensionale. Aceasta situatie este intitulata sugestiv "hipertensiunea halatelor albe".

Hipertensiunea sistolica izolata reprezinta o crestere a valorii presiunii arteriale sistolice peste 140 mmHg, in timp ce presiunea arteriala diastolica se mentine la o valoare mai mica de 90 mmHg. Acest tip de hipertensiune se intalneste mai des in randul adultilor invarsta, in special la persoanele de sex feminin. In cazul persoanelor in varsta de peste 50 de ani, o valoare a presiunii arteriale sistolice mai mare de 140 mmHg, reprezinta un factor de risc mai important pentru aparitia afectiunilor cardiace si a accidentului vascular cerebral, decat valoarea presiunii arteriale diastolice.

Factori de risc

Printre factorii de risc pentru aparitia hipertensiunii arteriale primare (esentiale) se numara:
-existenta unui istoric familial de hipertensiune (mai multe cazuri de hipertensiune in randul membrilor aceleiasi familii)
-varsta inaintata
-rasa: afro-americanii au un risc mai crescut de a face hipertensiune, in cadrul careia au niste valori foarte ridicate si sunt mai predispusi sa dezvolte aceasta afectiune la o varsta mai precoce decat in cazul altor rase; motivul pentru care au un risc mai crescut nu este cunoscut
-aportul de sare
-consumul a mai mult de trei bauturi alcoolice pe zi
-statusul supraponderal sau obezitatea
-lipsa de exercitiu sau activitate fizica.

Alti posibili factori de risc sunt:
- utilizarea pe termen lung a antiinflamatoarelor nesteroidiene (de exemplu, naproxen sau ibuprofen) sau inhibitori de COX-2 (cum ar fi celecoxibul); aspirina nu creste riscul de dezvoltare a hipertensiunii arteriale.
Persoanele care au hipertensiune asociata oricaruia dintre urmatorii factori de risc, au o probabilitate crescuta de dezvoltare a complicatiilor, cum ar fi afectiuni cardiace, infarct miocardic, batai cardiace anormale, accident vascular cerebral, insuficienta renala si leziuni oculare (retinopatie):
- fumatul
- valori crescute ale colesterolului plasmatic sau scaderea fractiunii HDL a colesterolului (colesterolul "bun")
- diabetul
- existenta unei istorii familiale de boala coronariana cu debut precoce la un parinte sau un frate (sora), inainte de 45 de ani pentru barbati si 55 de ani pentru femei
- sexul masculin
- rasa neagra
- statusul supraponderal
- lipsa de exercitiu fizic
- marirea cavitatii cardiace inferioare stangi (ventriculul stang).

Consultul de specialitate

Serviciile de ambulanta trebuie contactate imediat in cazul aparitiei oricaruia dintre urmatoarele simptome:
- cefalee severa brusc instalata
- durere in piept (angina)
- alte simptome ale unui infarct
- simptomele unui accident vascular cerebral sau ale unui accident ischemic tranzitoriu.

Medicul trebuie contactat imediat in momentul in care o persoana are hipertensiune dar si:
- valorile presiunii arteriale sunt normale sau bine controlate, dar ele cresc brusc peste limita normala de mai multe ori
- valoarea presiunii arteriale este mai mare sau egala cu 180/110 mmHg.

Pacientul trebuie sa consulte medicul in cazul in care valoarea presiunii arteriale este mai mare sau egala cu 140/90 mmHg la doua sau mai multe masuratori (efectuate la domiciliu sau in cadrul unui program de screening in comunitate). Daca la o masurare valoarea presiunii arteriale este ridicata, trebuie facuta o alta masuratoare de catre un personal specializat in scopul verificarii rezultatului initial. Tensiunea arteriala se poate masura in multe cabinete medicale si clinici, fara platirea unei taxe si fara programare.
In urma oricarei medicatii utilizate pentru tratamentul hipertensiunii pot aparea efecte secundare.
Adultii sunt incurajati sa-si verifice in mod regulat valorile tensiunii arteriale.

Medici specialisti recomandati

Masurarea presiunii arteriale se poate efectua:
- la clinica din cadrul locului de munca sau a scolii
- in cadrul manifestatiilor pentru promovarea sanatatii, centrelor de fittnes, centrelor comunitare, departamentului de pompieri si serviciilor de ambulanta
- de catre o asistenta medicala
- de catre un medic primar
- de catre un medic specialist

- de catre un medic rezident.

Pentru diagnosticul si tratamentul hipertensiunii, consultul de specialitate se poate face de catre:
- medicul de familie.
- medicul internist
- medicul cardiolog (specialist in afectiuni cardiace): in general, prezentarea la medicul cardiolog poate fi necesara numai in cazurile cu valori extrem de ridicate ale presiunii arteriale sau cand pacientul are asociate si alte afectiuni cardiace severe
- medicul nefrolog (specialist in afectiuni renale), in cazuri extreme.

Investigatii

In majoritatea cazurilor, nu este necesara efectuarea unor teste suplimentare pentru a pune diagnosticul de hipertensiune. Daca la o prima masurare a presiunii arteriale ies valori ridicate ale presiunii sistolice si/sau diastolice, pentru confirmarea diagnosticului se efectueaza de obicei alte doua masuratori in momente separate.

Teste de rutina

Pentru evaluarea hipertensiunii sunt utilizate de obicei examenul fizic si anamneza. Analize suplimentare de sange si urina, cum ar fi sumarul de urina, pot fi de asemenea efectuate inaintea inceperii tratamentului, pentru detectarea eventualelor leziuni organice si verificarea existentei complicatiilor.

Printre aceste teste de laborator se numara masurarea nivelelor plasmatice de potasiu, sodiu (o componenta a sarii), glucoza, colesterol si de asemenea teste pentru evaluarea functiei renale.
Electrocardiograma (EKG) poate fi de asemena efectuata pentru a detecta o eventuala leziune la nivel cardiac. Medicul poate solicita verificarea riscului de boala arteriala coronariana. In majoritatea cazurilor de hipertensiune fara complicatii, testele de rutina pot fi normale. Uneori, rezultatele pot sugera prezenta unei afectiuni renale, a diabetului sau a unei disfunctii hormonale.

In cazul in care exista suspiciunea ca masuratorile efectuate in cabinetul medicului nu reprezinta valoarea reala a tensiunii arteriale (de exemplu in cazul hipertensiunii de halat alb), poate fi necesara masurarea tensiunii in afara cabinetului medicului. In unele cazuri, pacientul poate fi rugat sa-si verifice valorile presiunii arteriale la domiciliu; in conditiile in care pacientul nu-si poate masura cu acuratete tensiunea arteriala la domiciliu, poate fi necesara monitorizarea presiunii arteriale in ambulator.

Monitorizarea presiunii arteriale in ambulator poate contribui la diagnosticarea si tratarea pacientilor varstnici si femeilor insarcinate.
Alte teste pot fi efectuate pentru a determina daca hipertensiunea a inceput sa produca leziuni la nivel cardiac. Printre acestea se numara ecocardiografia, radiografia toracica sau computer tomograful (CT).


Diagnostic precoce

Testele de screening si programele pentru hipertensiune arteriala variaza foarte mult in ceea ce priveste fiabilitatea. Valorile tensiunii obtinute de la un aparat automat de masurare a tensiunii arteriale, care poate fi gasit in magazine sau in farmacii, pot sa nu fie foarte exacte. Orice depistare a unor valori crescute ale tensiunii arteriale prin teste de screening necesita confirmarea de catre un medic.

Tratament - Generalitati

Tratamentul pentru hipertensiunea arteriala depinde de severitatea bolii si de coexistenta altor probleme de sanatate, cum ar fi insuficienta cardiaca, diabetul sau sarcina. Medicul curant poate recomanda mai intai schimbarea stilului de viata, care sa includa pierderea in greutate, mai mult exercitiu fizic si adoptarea unei diete sanatoase. Daca valorile tensiunii arteriale depasesc o anumita limita, medicul poate prescrie medicamenteimpreuna cu recomandarile pentru schimbarea stilului de viata.

Unele persoane pot avea nevoie doar de modificarea stilului de viata pentru a-si controla valorile tensiunii arteriale, in timp ce altii au nevoie si de o medicatie in acest sens. In orice caz, tratamentul hipertensiunii arteriale e un proces ce dureaza toata viata.
Tratamentul hipertensiunii arteriale primare, mai ales formele moderate sau severe, scade riscul dezvoltarii insuficientei cardiace, bolii coronariene, infarctului miocardic, tulburarilor de ritm, accidentului vascular cerebral si a maladiilor renale si reduce riscul de deces datorita acestor maladii.

Per total, scopul tratamentului include:
- prevenirea decesului si a maladiilor asociate hipertensiunii arteriale (insuficienta cardiaca, accident vascular cerebral, si afectarea renala); hipertensiunea arteriala este asociata in proportie de 35% cu maladiile cardiace datorate bolii coronariene si in proportie de 49% cu totalitatea cazurilor de insuficienta cardiaca
- reducerea tensiunii arteriale sistolice sub 140 mmHg si a celei diastolice sub 90 mmHg; doua studii recente au aratat ca scaderea valorilor tensiunii arteriale la pacientii hipertensivi cu diabet, reduce si mai mult riscul de deces la acesti pacienti; la aceste persoane, tensiunea arteriala trebuie sa aiba valori mai mici de 130/80 mmHg
- controlul altor factori de risc, cum ar fi fumatul, lipsa exercitiului fizic si nivelurile crescute ale colesterolului in sange, care pot conduce la aparitia unor complicatii cum ar fi infarctul miocardic si accidentul vascular cerebral
- minimizarea efectelor secundare ale medicatiei.

Tratament medical

Tratamentul initial

Daca valorile tensionale se inscriu in domeniul tensiunii arteriale normal-inalte (130–139/85–89 mmHg), medicul poate recomanda modificari ale stilului de viata, inclusiv scaderea in greutate, exercitiul fizic, limitarea consumului de alcool, scaderea ingestiei de sare, renuntarea la fumat si urmarea recomandarilor dietei DASH (program pentru stoparea hipertensiunii prin dieta). Planul de dieta DASH presupune consumul de alimente sarace in grasimi saturate, punand accentul pe consumul de fructe, vegetale, cereale integrale si lactate degresate.

In cazul hipertensiunii arteriale stadiul I (140–159/90–99 mmHg), dar care nu e insotita de afectare viscerala (a organelor interne) sau de alti factori de risc pentru maladiile cardiace (hipertensiunea necomplicata), e posibil ca medicul sa recomande o schimbare a modului de viata probabil asociata cu o medicatie impotriva hipertensiunii. Majoritatea persoanelor cu hipertensiune vor necesita doua sau mai multe medicatii, din care fac parte diureticele, pentru a scadea tensiunea arteriala la valori sub 140/90 mmHg, care reprezinta valoarea tinta a tratamentului pentru bolnavii cu hipertensiune arteriala necomplicata. Daca la hipertensiune se asociaza si alte maladii cum ar fi diabetul zaharat, insuficienta cardiaca sau insuficienta renala cronica, valoarea tinta a tratamentului e mai scazuta, de 130/80 mmHg.

Daca tensiunea arteriala a pacientului are valori mai mari sau egale cu 160-179/100-109 mmHg, medicul va incerca probabil diferite combinatii de medicamente, pentru a determina care e cea mai eficienta. Pacientul va fi nevoit sa faca schimbari majore in stilul de viata.
Tratamentul hipertensiunii arteriale secundare variaza in functie de cauza. De exemplu, tratamentul hipertensiunii arteriale severe datorate unei maladii renale va include si tratamentul afectiunii renale.

Persoanele hipertensive care necesita precautii deosebite in ceea ce priveste tratamentul sunt:
-varstnicii
-afroamericanii
-copiii
-femeile insarcinate.

Tratament ambulatoriu

Tratamentul la domiciliu este important pentru a controla hipertensiunea, mai ales in prezenta unor factori de risc pentru afectiunile cardiace si pentru accidentul vascular cerebral. Chiar daca pacientul are prescrisa o medicatie antihipertensiva, exista si alte masuri care pot fi luate pentru a scadea tensiunea arteriala si pentru a reduce riscul de infarct miocardic si de accident vascular cerebral. Schimbarile in stilul de viata si in comportament pot ajuta la reducerea dozei de medicamente necesare pentru controlul hipertensiunii.

Se recomanda:
Mentinerea unei greutati corporale adecvate.
Efectuarea de exercitiu fizic in mod regulat.
Un aport alimentar adecvat de potasiu, calciu si magneziu.
Un aport alimentar adecvat de fibre.
Limitarea consumului de alcool.
Renuntarea la fumat.
Folosirea cu precautie a medicatiei antiinflamatoare.
Pacientul trebuie sa invete sa-si verifice tensiunea arteriala la domiciliu.
Reducerea stress-ului.
Urmarea recomandarilor dietei DASH.

Tratament in cazul agravarii bolii

Hipertensiunea arteriala netratata poate conduce la aparitia infarctului miocardic sau a accidentului vascular cerebral, ambele situatii putand fi fatale. Scaderea valorilor tensiunii arteriale reduce riscul de afectare vasculara si de a dezvolta ateroscleroza.
Pe masura ce tensiunea arteriala creste, va fi nevoie de cresterea dozelor de medicamente sau de administrarea unor asociatii de medicamente.
Multi pacienti au un tratament bazat pe asociatii intre mai multe medicamente.

De retinut!

La varstnici, scaderea tensiunii arteriale sistolice cu 10% poate fi suficienta pentru a preveni aparitia complicatiilor, daca tensiunea arteriala diastolica e normala.
Hipertensivii cu valori tensionale mari sunt sfatuiti sa faca schimbari majore in stilul de viata, pe care sa le urmeze toata viata, pentru a reduce valorile tensiunii arteriale. Aceste schimbari, in care sunt incluse o dieta saraca in grasimi, renuntarea la fumat si exercitiul fizic, ajuta la reducerea riscului de afectare cardiaca sau de accident vascular cerebral si contribuie la ameliorarea valorilor tensionale.

Profilaxie

Mod de viata al pacientilor

Tratamentul la domiciliu este important pentru a controla hipertensiunea, mai ales in prezenta unor factori de risc pentru afectiunile cardiace si pentru accidentul vascular cerebral. Chiar daca pacientul are prescrisa o medicatie antihipertensiva, exista si alte masuri care pot fi luate pentru a scadea tensiunea arteriala si pentru a reduce riscul de infarct miocardic si de accident vascular cerebral. Schimbarile in stilul de viata si in comportament pot ajuta la reducerea dozei de medicamente necesare pentru controlul hipertensiunii.

Se recomanda:
- mentinerea unei greutati corporale adecvate
- efectuarea de exercitiu fizic in mod regulat
- un aport alimentar adecvat de potasiu, calciu si magneziu
- un aport alimentar adecvat de fibre
- limitarea consumului de alcool
- renuntarea la fumat
- folosirea cu precautie a medicatiei antiinflamatoare
- pacientul trebuie sa invete sa-si verifice tensiunea arteriala la domiciliu
- reducerea stresului
- urmarea recomandarilor dietei DASH.

Tratament medicamentos

Optiuni de medicamente

Printre optiunile de medicamente se numara:
- diureticele

- beta blocantele

- inhibitoriienzimei de conversie

- blocantele canalelor de Ca

- blocantii receptorilor pentru angiotensinaII.

- spironolactona

Diuretice

Diuretice tiazidice:
-clortalidona
-clorotiazide si combinatii de clorotiazide
-indapamida
-hidroclorotiazidele si combinatinatiile dehidroclorotiazide.

Diureticele de ansa:
-furosemid
-torsemid.

Diureticele de ansa sunt prescrise pentru pacientii care prezinta si insuficienta cardiaca, afectiuni renale sau edeme gambiere (umflarea picioarelor), dar sunt rareori prescrise la pacientii care au doar hipertensiune arteriala, fara alte afectiuni. Diureticele de ansa cresc diureza (cantitatea de urina eliminata in 24 de ore) rapid pentru cateva ore.

Diureticele antialdosteronice (care nu scad valoarea plasmatica a potasiului):
-amiloridul
-spironolactona si combinatiile ce contin spironolactona
Diureticele antialdosteronice, spre deosebire de majoritatea diureticelor, nu produc scaderea nivelului plasmatic al potasiului. Mai degraba, acestea pot conduce la aparitia unor nivele crescute de potasiu in sange.

Mecanism de actiune
Diureticele determina o eliminare crescuta de sodiu si de apa din organism, care ajuta la scaderea tensiunii arteriale prin destinderea vaselor sangiune.
Diureticele se administreaza frecvent in asociatie cu alte medicamente antihipertensive. Unele din medicamentele descrise aici reprezinta o combinatie dintre un diuretic si un alt medicament antihipertensiv. Folosirea acestor asociatii are de cele mai multe ori o eficacitate sporita, deoarece diureticele pot amplifica efectul altor medicamente si pot preveni retentia hidrosalina care poate aparea in unele cazuri.

Motivele utilizarii
Diureticele sunt recomandate ca tratament de prima intentie pentru hipertensiunea arteriala. Sunt recomandate de obicei ca unul din cel putin doua optiuni de medicamente pentru controlul hipertensiunii arteriale alaturi de IECA/sartani.
Diureticele sunt benefice mai ales pentru populatia neagra, varstnici, persoane supraponderale si pacientii cu insuficienta cardiaca.
Deoarece diureticele pot produce o crestere a colesterolemiei, pot agrava diabetul zaharat si pot cauza aparitia gutei si pot agrava unele tipuri de afectiuni cardiace, acestea trebuie sa fie utilizate cu precautie.

Eficacitatea
Diureticele reduc riscul de aparitie a afectiunilor cardiace, infarctului miocardic si accidentului vascular cerebral, prin scaderea valorilor tensiunii arteriale. Un studiu nou ALLHAT arata ca diureticele sunt cele mai eficiente medicamente pentru reducerea tensiunii arteriale si prevenirea afectiunilor cardiace si accidentului vascular cerebral la varstnici. Studiul a comparat eficacitatea unui diuretic in comparatie cu cea a unui inhibitorilor enzimei de conversie si a unui blocant de canale de calciu.

Efecte secundare
Efectele secundare ale diureticelor includ:
- senzatia accentuata de sete
- diureza crescuta in primele zile de la inceperea tratamentului (diureticele tiazidice)
- niveluri scazute ale potasiului, magneziului si sodiului in sange: nivelurile foarte scazute pot duce la aparitia unor aritmii cardiace grave (batai neregulate ale inimii)
- niveluri crescute in sange pentru acidul uric (pot duce la aparitia gutei), calciu, glucoza (poate complica controlul diabetului zaharat) si colesterol
- senzatie de slabiciune
- impotenta sexuala (disfunctii erectile)
- pierderea exagerata a fluidelor din organism (deshidratare) si atacuri de lipotimie (lesin) la doze mari, mai ales la varstnici
- interactiuni medicamentoase cu AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), diferite medicamente pentru scaderea colesterolemiei (cum ar fi colestiramina) si litiu (medicament folosit pentru tratamentul diferitelor afectiuni psihice).

De retinut!
Pastilele de potasiu pot fi administrate impreuna cu unele diuretice. Uneori poate fi de asemenea necesara o dieta bogata in potasiu. Potasiul se gaseste in citrice, banane, rosii si alte alimente. Trebuie consultat medicul curant inainte de administrarea suplimentelor de potasiu sau de efectuarea unor schimbari in dieta.

Este important ca administrarea medicatiei antihipertensive sa se faca zilnic, dupa recomandarile medicului. Deoarece hipertensiunea este de obicei asimptomatica (nu are simptome), este usor ca pacientul sa uite sa-si ia medicamentele.

Mecanism de actiune
Beta blocantele scad frecventa cardiaca si cantitatea de sange pe care inima o pompeaza la fiecare bataie, relaxeaza musculatura vaselor sangvine, ceea ce reduce tensiunea arteriala.
Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, majoritatea beta blocantelor sunt administrate o data sau de doua ori pe zi. Acestea pot fi combinate cu un diuretic in cadrul aceleiasi pastile.

Motivele utilizarii
Beta blocantele sunt larg folosite pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, fie in monoterapie, fie in combinatie cu un diuretic. Aceste medicamente pot fi utile mai ales la pacientii care sufera de angina sau care au avut in antecedente un infarct miocardic, anevrisme aortice mici, cefalee datorata migrenei sau tulburari de tip anxios.

In general, majoritatea medicamentelor din aceasta clasa trebuie folosite cu precautie la pacientii cu insuficienta cardiaca sau anumite tipuri de aritmii (batai neregulate ale inimii). Unii experti recomanda ca aceste medicamente sa nu fie folosite la pacientii hipertensivi varstnici, deoarece aceste medicamente pot reduce debitul cardiac la aceste persoane.

Beta blocantele pot necesita monitorizare atenta la pacientii cu astm, BPOC (boala pulmonara obstructiva cronica), emfizem pulmonar, diabet zaharat sau o colesterolemie crescuta. Unele beta blocante pot agrava simptomele afectiunilor pulmonare si pot afecta nivelul colesterolului in sange si modul in care organismul raspunde la o glicemie scazuta (pot masca o hipoglicemie la pacientii diebetici tratati cu insulina).

Eficacitatea
Beta blocantele pot reduce riscul de a dezvolta o alta afectiune cardiaca, un infarct miocardic, un accident vascular cerebral sau al mortii subite, la pacientii cu o afectiune cardiaca preexistenta.
O analiza a saptesprezece studii clinice de amploare a aratat ca beta blocantele reduc :
- mortalitatea prin afectiuni cardiace cu pana la 21%
- riscul de aparitie a atacului vascular cerebral cu pana la 38%
- riscul de aparitie bolii coronariene cu pana la 16%.
In plus, unele beta blocante reduc riscul aparitiei unui alt infarct miocardic.

Efecte secundare
Printre efectele secundare se numara:
- agravarea astmului (unele tipuri de beta blocante)
- bradicardie (un ritm mai lent al inimii)
- cosmaruri, stare confuzionala
- scaderea HDL colesterolului (lipoproteina cu densitate mare)-care este colesterolul "bun"
- o glicemie crescuta
- impotenta sexuala (tulburari de erectie)
- aritmii cardiace cu ritm rapid si hipertensiune de rebound (hipertensiune arteriala ca raspuns la incetarea brusca a administrarii betablocantelor).
Beta blocantele mai pot sa:
- mascheze semnele unei hipoglicemii la pacientii cu diabet zaharat
- sa scada rezistenta la efort fizic, deoarece incetineste ritmul cardiac
- sa impiedice scaderea in greutate.

Unii pacienti se simt obositi datorita tratamentului cu betablocante. Depresia e un alt efect secundar ce poate sa apara. Daca acestea sau alte efecte secundare devin suparatoare, pacientul trebuie sa anunte medicul curant. Anumite beta blocante afecteaza in mod diferit diversele tesuturi ale organismului si astfel scade probabilitatea de a determina aparitia anumitor efecte secundare.
Daca efectele secundare apar la administrarea unui beta blocant, acesta poate fi inlocuit cu altul pentru a preveni aparitia acestora.

Inhibitorii enzimei de conversie (IEC)

Exemple:
-benazepril
-captopril
-enalapril
-fosinopril
-lisinopril
-trandolapril
-quinapril
-ramipril
-perindopril.

Mecanism de actiune
IEC blocheaza o enzima necesara pentru formarea unei substante vasoconstrictoare (care ingusteaza vasele sangvine). Ca rezultat, vasele sangvine isi relaxeaza musculatura si isi maresc diametrul, facilitand curgerea sangelui prin vase, ceea ce reduce tensiunea arteriala. Aceste medicamente cresc si eliminarea apei si a sodiului prin urina, ceea ce scade de asemenea tensiunea arteriala.
IEC pot fi folositi in monoterapie sau in combinatie cu alte medicamente.

Motivele utilizarii
Aceste medicamente antihipertensive se folosesc ca tratament de sine statator sau in combinatie cu un diuretic, daca diureticul singur nu e eficient.
IEC sunt o optiune de tratament pentru pacientii cu diabet zaharat, pentru ca nu afecteaza glicemia si au si un efect de renoprotectie (protejaza rinichiul).
Deoarece au un numar redus de efecte secundare, IEC pot fi o optiune mai buna de tratament decat diureticele sau beta blocantele, la pacientii care au avut un infarct miocardic in antecedente sau care sufera de insuficienta cardiaca, astm, colesterolemie crescuta sau tulburari de ritm cardiac (bloc atrio-ventricular).
IEC pot ajuta si la prevenirea atacului vascular cerebral.

Contraindicatii
Aceste medicamente nu pot fi administrate femeilor insarcinate sau care pot ramane insarcinate.
Pacientii cu insuficienta renala severa ar putea necesita teste regulate ale sangelui, pentru a se asigura ca aceste medicamente nu reduc functia renala si nu scad eliminarea de potasiu cu cresterea potasemiei.

Eficacitatea
IEC pot reduce valorile tensiunii arteriale la pacientii cu orice tip de hipertensiune arteriala. Sunt de asemenea benefice la pacientii cu insuficienta cardiaca, crescandu-le speranta de viata si incetinesc progresia insuficientei renale la pacientii diabetici.

Efecte secundare
Efectele secundare ale IEC pot include:
- tuse uscata
- rash cutanat sau prurit (mancarimi)
- simptome alergice
- reactii alergice cu edem generalizat (angioedem)
- hiperkaliemie (potasiu crescut in sange), mai ales la pacientii cu insuficienta renala.
IEC pot sa interactioneze cu medicatia antiinflamatoare, cu antiacidele gastrice, suplimentele de potasiu, anumite diuretice si litiul.

De retinut!
De obicei, IEC cauzeaza putine efecte secundare. Cel mai frecvent efect secundar e tusea seaca, iritativa.
La pacientii cu insuficienta cardiaca si hipertensiune, IEC pot fi folositi ca tratament de prima intentie. Medicamentele din acesata clasa au efect de renoprotectie la pacientii cu diabet zaharat.

IECA trebuie folosite cu precautie la pacientii cu insuficienta renala severa cauzata de nefropatia diabetica. Tratamentul se incepe cu doze mici de IEC. Pe masura ce doza e crescuta, potasemia si functia renala trebuie atent monitorizate.

Blocantele canalelor de calciu

Mecanism de actiune
Aceste medicamente actioneaza prin reducerea vasoconstrictiei. Aceasta faciliteaza curgerea sangelui prin vase si scade tensiunea arteriala.
Diltiazemul si Verapamilul au ca efect si incetinirea ritmului cardiac (efect bradicardizant) cat si scaderea fractiei de ejectie a inimii.

Motivele utilizarii
Blocantele canalelor de calciu pot fi folosite fie in monoterapie, fie in asociere cu alte medicamente ca diureticele, beta blocantele sau altele.
Blocantele canalelor de calciu sunt eficiente mai ales la populatia neagra, varstnici sau pacientii care nu-si pot limita consumul de sare.
De asemenea, ele pot ajuta la controlul anginei in cazul pacientilor hipertensivi si cu boala coronariana.

Eficacitatea
Aceste medicamente scad tensiunea arteriala. De asemenea, au un efect miorelaxant pe arterele coronariene, care asigura vascularizatia inimii si pot fi prescrise pentru pacientii cu angina datorata bolii coronariene. Medicatia folosita in mod curent pentru aceste afectiuni include diltiazemul, nifedipina, amlodipina, felodipina si verapamilul. Amlodipina combinata cu atorvastatina e folosita si pentru scaderea colesterolemiei.

Efecte secundare
De obicei, blocantele canalelor de calciu determina un numr mic de efecte secundare.
Printre posibilele efecte secundare ale medicamentelorenumerate mai sus se numara:
- ameteala, cefalee (durere de cap), roseata a fetei (flushing)
- edem periferic (tumefactie a membrelor inferioare)
- accelerarea ritmului cardiac.
Efectele secundare care sunt mai frecvente la diltiazem si verapamil sunt:
- incetinirea ritmului cardiac (bradicardie)
- constipatie.

De retinut!

Pacientii cu aritmii cardiace sau insuficienta cardiaca vor avea nevoie de o monitorizare atenta, daca li se administreaza anumite blocante ale canalelor de calciu. Pentru ca afecteaza ritmul cardiac, verapamilul si diltiazemul trebuie folosite cu precautie la pacientii care au o afectare a sistemului excito-conductor care regleaza bataile inimii.

Blocantele canalelor de calciu pot fi folosite fie in monoterapie, fie in asociere cu alte medicamente ca diureticele, beta blocantele, statinele sau altele.
Totusi, verapamilul si diltiazemul trebue folosite cu precautie la pacientii carora li se administreaza si un beta blocant. Folosirea concomitenta a acestor medicamente, poate incetini ritmul cardiac exagerat de mult si poate afecta sistemul electric care regleaza bataile inimii.

Unele blocante ale canalelor de calciu pot uneori agrava insuficienta cardiaca.
Combinarea unui blocant al canalelor de calciu cu un IEC, poate reduce simptomele acumularii de fluid in tesuturi (edemului) la pacientii care prezinta acest efect secundar al medicatiei.
Este important ca administrarea medicatiei antihipertensive sa se faca zilnic, dupa recomandarile medicului. Pentru ca hipertensiunea este de obicei asimptomatica (nu are simptome), este usor ca pacientul sa uite sa-si ia medicamentele.

Blocantii receptorilor pentru angiotensinaII (sartanii)

Mecanism de actiune
Aceste medicamente blocheaza actiunea hormonului care determina vasoconstrictia. Ca rezultat, vasele sangvine se vor relaxa si isi vor mari diametrul, usurand curgerea sangelui prin vase, ceea ce reduce tensiunea arteriala.
In plus, aceste medicamente cresc eliminarea urinara de sodiu si apa prin urina, ceea ce reduce tensiunea arteriala de asemenea.

Motivele utilizarii
Sartanii pot fi folositi in monoterapie sau in combinatie cu alte medicamente, de obicei cu un diuretic, pentru tratamentul hipertensiunii.

Eficacitatea
Sartanii scad tensiunea arteriala la fel de eficient ca IEC, dar fara unele din efectele secundare ale acestora (cum ar fi tusea).
Eprosartan mesylat este cea mai recenta combinatie dintre un sartan si un diuretic.

Efecte secundare
Efectele secundare sunt:
- diareea, disconfortul gastric
- crampele musculare si dureri ale membrelor inferioare si ale spatelui
- ameteala, insomnii
- congestii nazale, tuse, afectiuni ale sinusurilor si infectii ale tractului respirator superior.

De retinut!
Sartanii nu cauzeaza tuse, acesta este un efect secundar frecvent la IEC si un motiv pentru care pacientii intrerup tratamentul cu acestia. Prin urmare, sartanii reprezinta terapia de substitutie pentru pacientii la care apare tusea.
Eficienta sartanilor in scaderea mortalitatii la pacientii cu insuficienta cardiaca este mai slaba decat cea a IEC. Studii in desfasurare examineaza daca aceste medicamente vor fi utile la pacientii cu insuficienta cardiaca.
Femeile insarcinate nu trebuie sa ia sartani.

De retinut!

Toate aceste medicamente sunt utile in scaderea riscului de infarct si accident vascular cerebral. Tratamentul pentru hipertensiune trebuie individualizat in functie de factorii de risc ai pacientului, cum ar fi diabetul zaharat, fumatul si afectiunile cardiace.
Desi unele studii recomanda unele medicamente ca tratament de prima intentie, acestea pot sa nu fie cele mai eficiente datorita altor afectiuni asociate. Cel mai important factor e cooperarea medicului cu pacientul, pentru a gasi cea mai eficienta combinatie de medicamente care sa aiba cele mai putine efecte secundare, care sa aiba eficienta maxima si care sa fie administrate zilnic, conform precriptiei medicale.

Cele mai noi ghiduri medicale JNC-7 recomanda ca, pentru majoritatea pacientilor, unul din medicamentele administrate sa fie un diuretic.
In prezenta altor afectiuni concomitente, cum ar fi insuficienta cardiaca sau diabetul, IEC sau sartanii ar trebui folositi ca tratament de prima intentie pentru ca si celelalte afectiuni asociate se pot ameliora datorita acestui tratament. Totusi, hipertensiunea sistolica izolata ar putea sa raspunda cel mai bine doar la terapia cu diuretic.

Daca medicatia mentionata mai sus nu e eficienta in scaderea tensiunii arteriale, sau daca efectele secundare sunt severe, alte medicamente, numite vasodilatatoare pot fi incercate.
Expertii recomanda folosirea blocantelor canalelor de calciu si/sau a IEC doar daca diureticele si beta blocantele nu reusesc sa controleze tensiunea arteriala si daca anumiti factori de risc sunt prezenti. De exemplu, un tip de blocant al canalelor de calciu are eficacitate crescuta la un varstnic cu hipertensiune sistolica izolata.

IEC sunt deseori prescrisi la pacientii cu insuficienta cardiaca sau diabet asociat cu hipertensiune arteriala.
Unii pacienti care dezvolta tuse iritativa in timpul tratamentului cu IEC primesc de obicei terapie cu sartani, care au o eficienta foarte buna si care nu cauzeaza tuse.

Strategia pentru tratamentul hipertensiunii arteriale la femeile insarcinate este destul de diferita.
Unii experti cred ca o combinatie de medicamente, fiecare administrata la o doza mai mica, e mai eficienta in controlul tensiunii arteriale decat monoterapia in doza mare. Deoarece aceste medicamente combinate sunt in doze mai mici, exista mai putine efecte secundare.
Pacientii ar trebui sa consulte medicul inainte de a lua AINS impreuna cu medicatia antihipertensiva. Unele AINS pot reduce eficienta unor medicamente antihipertensive.

Alte tratamente

-suplimentele cu fibre
-medicina alternativa sau complementara poate ajuta la reducerea stresului si la ameliorarea calitatii vietii, ceea ce poate avea un oarecare efect asupra tensiunii arteriale.
Aceste terapii includ:
-managementul stresului
-reveria ghidata
-yoga
-meditatia
-biofeedback
-hipnoza
-acupunctura.
Desi consumul de usturoi si de ceapa a fost recomandat pentru scaderea tensiunii arteriale, studiile au aratat doar scaderi foarte mici ale acesteia. Consumul de uleiuri de peste, bogate in acizi grasi omega-3, are si el un efect in scaderea tensiunii arteriale.

De retinut!

Multe din optiunile de medicina complementara descrise mai sus nu sunt scumpe si probabil ca nu sunt daunatoare.
Totusi, este cel mai bine ca pacientul sa coopereze cu medicul, pentru folosirea acestor optiuni de tratament de medicina complementara, alaturi de tratamenul medical traditional. Cea mai sigura cale de asigura o nutritie sanatoasa este printr-o dieta variata, echilibrata, mai degraba decat prin apelarea la suplimentele nutritive.

Un studiu recent asupra preventiei hipertensiunii arteriale recomanda 6 modificari in stilul de viata. Aceste strategii sunt importante mai ales pentru persoanele cu factori de risc pentru hipertensiune arteriala severa, care nu pot fi modificati, cum ar fiun istoric familial de hipertensiune, rasa si varsta.

Aceste modificari sunt:
-mentinerea unei greutati corporale normale, cu un indice al masei corporale de 18.5 pana la 24.9
-scaderea ingestiei de sodiu pana la o valoare de aproximativ 2.4 grame (2400 mg) pe zi, care echivaleaza cu aproximativ 1 lingurita de sare
-exercitiul fizic, cum ar fi mersul alert, cel putin 30 de minute pe zi zilnic sau macar de mai multe ori pe saptamana
-pentru barbati, limitarea ingestiei de alcool la 2 pahare pe zi (24 de uncii de bere, 10 uncii de vin, 2 uncii de whisky sec - o uncie reprezinta 28.35 grame); femeile si persoanele cu o greutate corporala mai mica ar trebui sa scada acesta cantitate la jumatate
-aportul alimentar de 3,500 mg de potasiu in fiecare zi
-respectarea prevederilor dietei DASH, o dieta ce recomanda consumul de fructe, vegetale si produse lactate degresate, cu cantitati reduse de grasimi totale si grasimi saturate.