Guta - cauze, simptome, tratament

Ce este guta

Guta este o forma de artrita (inflamatia articulatiilor), caracterizata prin episoade dureroase secundare inflamatiei articulatiilor.

Boala este caracterizata prin durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) precum si prin impotenta functionala a articulatiei.

Fara tratamentul corespunzator, guta este o boala care prezinta recurente (acutizari) frecvente care pot cauza leziuni severe ale articulatiilor, tendoanelor sau a altor tesuturi. Guta este o boala mai frecventa in randul populatiei de sex masculin.

Cauzele gutei

Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia este deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut sanghin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta.

Nu este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent diferiti factori heredo-colaterali (genetici) incriminati in aparitia acesteia. Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior. Se pot identifica diferiti factori incriminati in etiologia bolii si anume:

Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala:
- obezitatea
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine)
- diete cu continut caloric mic

Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric:
- tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic)
- diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului)
- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a celulelor maligne)
- imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de exemplu ciclosporina, folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organ

-tuberculostaticele
-penicilina
-insulina
-vitamina B12
-radioterapia

Boli cronice, grave, precum:

- infectii
- hemoragii
- stres traumatic
- boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente
- boala renala cronica
- hipertensiunea arteriala
- afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat, precum psoriazisul (afectiune dermatologica), mielomul multiplu (forma de tumora maligna a maduvei sanghine), anemia hemolitica (moartea rapida a celuler rosii din sange, prin distrugere acestora), sau tumori
- saturnismul (intoxicatia cu plumb)
- hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor secretati la acest nivel).

Afectiuni genetice caracterizate prin niveluri crescute a acidului uric. Persoanele cu sindrom Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan, au un deficit partial sau uneori complet al enzimei care mentine echilibrul adecvat al acidului uric.

Factori de risc

Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanghin (hiperuricemie). Urmatorii factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei, fie prin cresterea susceptibilitatii articulare la depunerea cristalelor de acid uric:
- sexul masculin
- istoria familiala pozitiva pentru guta
- obezitatea
- consumul moderat - excesiv de alcool
- dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un continut ridicat in purine)
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare din organism, folosite deseori in bolile cardiace, renale si in hipertensiunea arteriala)
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
- episoade frecvente de deshidratare
- boli intercurente sau boli infectioase acute
- intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
- diete cu continut caloric foarte mic (cure)
- leziuni articulare sau periarticulare

Guta si afectiunile asociate acesteia

Exista o serie e afectiuni care apar mai frecvent la persoanele diagnosticate cu guta, decat la restul populatiei sanatoase, cu toate ca nu exista studii medicale concludente care sa fi dovedit clar acest lucru. Se crede ca guta are factori de risc comuni cu alte afectiuni (obezitatea, hipertensiunea arteriala si hipertrigliceridemia). Acesti factori sunt de asemenea factori de risc pentru anumite afectiuni, precum:
- diabetul zaharat
- bolile renale
- arterioscleroza (ingrosarea arterelor)
- boala cardica.

Simptomele gutei

Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome:

- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).
- durere nocturna intensa care trezeste pacientul din somn, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful, agitatie
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul urmatoarelor 2-7 zile
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de guta

Alte simptome, pot sa includa:

- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei infectii tegumentare locale
- febra si frison
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)

Simptomele gutei pot varia, astfel incat:

- simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie chirurgicala
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori confundata cu alte forme de artrita
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor, coatelor sau urechilor – cu deformari care merg pana la mutilari. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta. Aparitia tofilor gutosi inaintea atacului de guta trebuie sa ridice suspiciunea de hemopatii maligne, de unde apare necesitatea examinarii atente de catre medic, pentru a exclude posibilitatea unei gute paraneoplazice (asociate unei forme de cancer).

In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia sanghina, s-a depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor.

Halucele (degetul mare de la picior), este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii precum articulatiile piciorului, articulatia mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea sa apara inflamatia lichidului articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita olecraniana) sau a genunchiului (bursita prepatelara). La o valoare a acidului uric intre 7-8 mg/dl, riscul de a dezvolta guta este de 3%; pentru o valoare a acidului uric de 9 mg/dl, acest risc creste pana la 22%.

Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta. Simptome ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul articulatiei, se pot regasi si in alte afectiuni.

Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei, amintim:

- artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor si bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului mare de la picior (haluce)
- osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii miscarilor normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor sau picioarelor
- osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului si tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral si spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante:
- tratament imunosupresor
- infectia HIV
- diabet zaharat
- pneumonie bacteriana recenta
- infectie cutanata sau renala
- proteza osoasa sau a unei articulatii
- febra
- pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta reprezinta forma acuta de manifestare a depunerii articulare de pirofosfat de calciu; apare la varsta mai inaintate si intereseaza in principal marile articulatii. Poate prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari precum articulatiile genunchiului (uneori confundata cu o reactivare a gonartrozei la nivelul respectiv) sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul adultilor si varstnicilor. Diferentierea fata de guta se face prin examinarea lichidului extras din articulatii – cristale in forma de romburi, spre deosebire de cele aciculare aparuta in guta; de asemenea diferentierea se mai poate face radiologic(calcificari ale articulatiilor mari)
- artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei articulatii.

Evolutie

Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric (care uneori poate ramane pentru toata viata asimptomatic), timp in care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente. Cristalele incep sa se formeze de la valori mai mari de 6,8mg/dl ale acidului uric si determina aparitia unei reactii inflamatorii generalizate, cu celule specifice inflamatiilor si formare de radicali liberi de oxigen.

Un atac de guta debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata incepe sa se intensifice, trezeste pacientul din somn. Un atac tipic de guta prezinta urmatoarele simptome: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) a unei articulatii, in special la picior (haluce) tumefactia articulatiei, mancarimi la nivel local care se pot intinde si la tesuturile din preajma. Dupa un interval de cateva zile, simptomele cedeaza sau chiar dispar (3-5 zile, iar progresiv atacurile vor dura din ce in ce mai mult, cu rezolutie incompleta intre 2 episoade).

Guta severa se caracterizeaza prin 10 atacuri anuale, sau mai mult.

- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile. Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor, de cele mai multe ori postraumatice) sau luxatii.
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul atac. In lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca exista pacienti care nu mai dezvolta recidive niciodata.

Exista 4 stadii evolutive a bolii:

Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.

Riscul progresiei catre un atac de guta propriu-zis este direct proportional cu valoarea acidului uric in sange.

Stadiul 2: artrita gutoasa acuta
- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de asemenea un raspuns inflamator generalizat al organismului - atacul gutos
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate aparea si la nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a degetelor
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi)
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara hiperuciduriei, prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de cateva zile, dar pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.

Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au sanse mari sa devolte recurente la un anumit interval de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada, prezinta de asemenea si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe si dureaza de asemenea mai mult, fiind insotite mai frecvent de febra, inflamatie persistenta, modificari radiologice de artroza.

Stadiul 4: guta tofica cronica.

Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase, care insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta sa devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o data cu evolutia bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu al gutei poate fi usor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.

- in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi). Tofii gutosi sunt localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite dure si mobile. Pielea inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt localizati imediat sub piele, pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica

- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul radacinii urechii

- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite simptome, precum durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei). Este posibila de asemenea aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta functionala asociata

- datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu este relativ rar intalnit in clinica

Consult de specialitate

Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar urmatoarele simptome:
- durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii
- articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.

Medici specialisti recomandati

Urmatorii specialisti pot diagnostica si trata guta:
- medicul de familie
- medicul generalist (medicul de medicina interna)
- medicul reumatolog
- ortopedul

- medicul diabetolog si de boli de nutritie

Expectativa vigilenta

Durerea si disconfortul aparute odata cu atacul de guta, pot fi atenuate prin administrarea antiinflamatoriilor nonsteroidiene (AINS) si prin repaus fizic corespunzator, pana la disparitia simptomelor (atata timp cat pacientul nu are contraindicatii la administrarea AINS – gastrita, insuficienta renala, tratament cu anticoagulante, etc.). Este utila de asemenea utilizarea compreselor calde sau a ridicarii membrului afectat.
Cu toate ca si aspirina este un medicament antiinflamator, nu este utilizat in atacul de guta. Aspirina poate chiar agrava evolutia gutei prin schimbarea brusca a concentratiei serice de acid uric.

Consultul medical de specialitate este necesar chiar si dupa atenuarea durerii cauzate de atacul de guta. Acidul uric acumulat la nivelul articulatiilor poate irita tesuturile periarticulare si poate produce leziuni grave, distructive la acest nivel. Medicul specialist poate prescrie medicamente care pot scadea nivelul acidului uric in sange si sa se previna astfel de complicatii neplacute.

Investigatii

Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este aspiratia de lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel. Cu toate acestea in cazul pacientilor care au articulatii edematiate, cu tegumente calde si rosiatice (in special articulatia degetului mare de la picior), nu este intotdeauna posibila artrocenteza diagnostica, astfel ca in acest caz este suficienta demonstrarea nivelulilor mari de acid uric in sange, pentru formularea diagnosticului.

Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de guta:
- istoricul medical si examenul clinic general
- teste care pot masura nivelul acidului uric seric
- teste care pot masura nivelul acidului uric in urina

Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremitatilor (maini si picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente ale gutei, cand nu exista modificari radiologice articulare. In stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutosi (noduli duri, nisiposi), in zonele articulare si periarticulare. Durerea intensa caracteristica atacurilor recurente de guta, indeamna pacientul la consult medical de specialitate, cu mult inaintea aparitiei modificarilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremitatilor este utila in diagnosticul diferential al gutei cu alte artrite.

Tratament

Tratament - Generalitati

Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular sau renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si complicatiile acesteia.

Tratament initial

Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina cauzele bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul atacului de guta este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina - are cea mai mare specificitate pentru guta, cu raspuns spectaculos la administrare. Cu toate acestea administrarea colchicinei are si efecte adverse uneori redutabile: manifestari gastro-intestinale, diaree, varsaturi, slabiciune musculara, rabdomioliza. La persoanele cu insuficienta renala colchicina trebuie administrata sub atentia medicului, cu precautie.
- corticosteroizi
- ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange (se tinteste spre o valoare a acidului uric sub 6 mg/dl pentru persoanele cu guta si sub 5 mg/dl pentru cele cu tofi gutosi):

- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului). Acesta are ca reactii adverse greata, varsaturi, diaree. Se evita administrarea concomitenta de diuretice tiazidice si anticoagulante.
- colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.

Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate urmatoarele:
- scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea unei greutati normale. Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu putine grasimi). Cu toate acestea, o dieta cu un continut caloric mic, poate creste concentratia acidului uric in sange si poate declansa un eventual atac de guta.
- evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a acidului uric, facilitand astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un continut ridicat in purine, poate fi considerata mai nociva decat alte tipuri de alcool.
- evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine), care pot creste concentratia acidului uric in sange (animal tanar, vanat, organe, sardine, scoici, creveti, icre)
- administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului uric cu facilitatea acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ medicatia diuretica (care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului), adimistrarea de niacin sau aspirina. Este important ca orice pacient cu guta sa consulte un specialist inaintea utilizarii unor tratamente medicamentoase complementare
- exercitiul fizic regulat si evitarea sedentarismului.

- hidratare corespunzatoare, minim 2-3 litri lichide/zi, si consumul de lichide inainte de culcare, pentru a impiedica concentrarea accentuata a urinei pe timp de noapte
- se incurajeaza o dieta echilibrata, sanatoasa, bogata in fructe si legume, produse lactate, alimente care sa nu acidifice urina.

Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul acidului uric in sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric prin mentinerea unei greutati normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si evitarea consumului de alcool si a medicamentelor care cresc concentratia acidului uric in sange sau scad eliminarea renala a acestuia.

In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric in sange, nu necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu acid uric extrem de crescut in sange trebuie investigati pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului uric trebuie monitorizat de medicul de familie pana la revenirea la normal a concentratiei acestuia.

Tratament de intretinere

Orice persoana cu guta care a avut un atac si care nu urmeaza nici un tratament, are un risc mare sa dezvolte atacuri recurente de guta si in viitor. Telul tratamentului de intretinere este acela de a scadea acidul uric din sange si de a preveni atacurile recurente. Este importanta de asemenea identificarea cauzei care a determinat un nivel crescut de acid uric (hiperuricemia).

Medicul specialist va evalua starea generala de sanatate a pacientului si va stabilii tratamentul corespunzator fiecarui caz in parte. Evitarea unor factori precum consumul de alcool, dieta necorespunzatoare, sedentarismul si obezitatea, pot scadea riscul aparitiei gutei si a recidivelor atacurilor acesteia.

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric (uricozurice – Probenecid, Sulfinpirazona, etc.) – dar care prezinta ca risc formarea de calculi renali
- blocantii de canale de calciu: grabesc eliminarea renala a acidului uric, totodata avand si efect de protectie renala.
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament

- citratul de potasiu: alcalinizeaza urina, ceea ce duce la cresterea de pana la 10 ori a solubilitatii acidului uric.

Tratament in cazul agravarii bolii

Guta este de obicei tratata cu succes prin administrarea medicatiei care diminueaza simptomele si care scade nivelul acidului uric in sange. Daca guta nu este tratata timp de 10 ani, putem spune ca aceasta devine o boala cronica (simptome cronice, recidivante), care poate afecta ireversibil articulatiile sau rinichiul. Cristalele de acid uric se acumuleaza intraarticular si periarticular sub forma unor noduli duri, denumiti tofi gutosi. Tratamentul stadiului tardiv al gutei include administrarea obligatorie a medicatiei specifice.

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
- agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutosi include administrarea allopurinolului, care poate scadea dimensiunea tofilor, pana la disparitia acestora.
In cazuri rare este necesara realizarea unei interventii chirurgicale in cazul tofilor care poate cauza diformitati.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Guta este o boala inflamatorie a articulatiilor, care apare dupa ani de zile in care pacientul are o concentratie sanghina crescuta de acid uric. Acidul uric se depoziteaza la nivelul articulatiilor si este responsabil de simptomele specifice bolii. Pacientii diagnosticati cu guta, necesita urmatoarele:
- diminuare disconfortului si dureri cauzate de atacul de guta
- repaus al articulatiei pana la terminarea atacului (peste 24 de ore dupa disparitia durerii)
- ridicare segmentului afectat
- aplicarea locala a unei comprese calde. Daca acest lucru nu ajuta se poate incerca aplicare locala a unei pungi cu gheata.
- administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea aspirinei care poate inrautatii simptomatologia.

Optiuni de medicamente

Tratamentul medicamentos al gutei este impartit in doua categorii. Din prima categorie fac parte medicamentele care atenuaza simptomele secundare atacului de guta: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie). Odata cu atenuarea simptomelor (dupa 2-4 saptamani) este administrata medicamentatia specifica capabila sa scada concentratia acidului uric sangvin si sa previna atacurile recurente de guta.
Medicatia care are ca si scop scaderea acidului uric seric nu se administreaza decat odata cu disparitia atacului de guta. Administarea acestuia in timpul atacului poate agrava simptomatologia prin mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde in primul rand de severitatea si frecventa atacurilor recurente, precum si de valorile acidului uric in sange. Cu cat sunt atacurile mai frecvente si valorile acidului uric in sange mai ridicate, este necesara administrarea unui medicament de durata.

Tratamentul atacului de guta

Este posibil ca atacul de guta sa survina pe parcursul administrarii medicatiei specifice hipouricemiante, in acest caz nu este indicata oprirea tratamentului pe durata atacului.
In cazul pacientilor cu guta carora li s-a prescris un tratament specific (probenecid sau allopurinol), dar care nu au urmat tratamentul, au un risc mare de recidiva a simptomelor. In acest caz nu este recomandata administrarea medicamentatiei decat dupa remiterea atacului.

De retinut!

Simptomele atacului de guta cedeaza de obicei in aproximativ 24 de ore de la initierea tratamentului.
- pentru combaterea atacului de guta, medicul va prescrie doza maxima admisa de medicament, pentru obtinerea unui rezultat rapid, urmand ca apoi, sa scada dozele odata cu disparitia simptomelor.
- AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), in afara aspirinei, sunt folosite frecvent in tratamentul atacului de guta
- deoarece majoritatea medicamentelor folosite in scaderea concentratiei acidului uric sanghin sunt asociate cu diferite reactii adverse, folosirea acestora necesita confirmarea diagnosticului de guta si monitorizare pe tot parcursul folosirii lor
- aspirina nu trebuie folosita niciodata ca si tratament antialgic (impotriva durerii), deoarece aceasta scade eliminarea renala a acidului uric si mentine crescut nivelul seric al acidului uric
- atacul de guta aparut la un pacient varstnic poate dura mai mult si poate fi de asemenea mai grav.

Unele persoane diagnosticate cu guta au o evolutie nefavorabila pentru ca nu urmeaza tratamentul adecvat. Cu toate ca tratamentul medicamentos hipouricemiant poate dura toata viata, unii pacienti sunt asimptomatici si au tendinta sa intrerupa tratamentul, favorizand astfel recidivele bolii. Deseori dupa intreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o buna perioada de timp, ca apoi sa apara un nou atac de guta.

Fara tratament, atacurile de guta au tendinta sa fie mai grave (mai dureroase si cu tendinta la complicatii) dar si de durata mai lunga decat atacurile precedente. Exista mai multe studii medicale care au ca si scop descoperirea unor noi tratamente pentru guta.

Noile medicamente tind sa fie mai eficiente si cu mai putine efecte secundare:
- losartanul, este un medicament folosit in tratamentul hipertensiunii arteriale, face parte din clasa medicamentelor care inhiba enzima de conversie a angiotensinei si are de asemenea si efect hipouricemiant (scade nivelul acidului uric in sange)
- fenofibratul, este un medicament care este folosit in tratamentul hipolipemiant (scade grasimile din sange, trigliceridele si lipidele cu densitate mica).

Fenofibratul are de asemenea ca si efect si eliminarea renala accentuata a acidului uric, scazand astfel nivelul seric al acestuia.
- oxidaza urica pegilata, este un produs farmaceutic aflat deocamdata in studiu, care are capacitatea de a scadea nivelurile serice da acid uric, prin transformarea acestuia in molecule usor absorbabile

Tratament chirurgical

Guta este de obicei tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante precum si prin administrarea tratamentului medicamentos corespunzator. Daca evolutia bolii a depasit 10 ani si nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric sa se fi acumulat la nivelul articulatiilor sub forma cristalelor de acid uric (tofi gutosi). Daca acesti noduli devin durerosi, produc deformarea articulara si tratametul medicamentos nu reuseste micsorarea lor este recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).

Alte tratamente

Cu toate ca nu s-a dovedit stiintific, metodele de terapie complementara pot fi folosite in tratamentul simptomelor asociate cu guta, astfel incat:
- ciresele si unele plante ("ghiara diavolului"), pot fi folosite ca remedii naturiste antiinflamatorii
- acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia cronica asociata gutei. Nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa demonstreze efectul antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de guta
- acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).

Profilaxie

Profilaxia gutei are o importanta mai mica, deoarece majoritatea persoanelor sunt asimptomatice pana la primul atac de guta. Se recomanda umatoarele:
- administrarea corecta si regulata a tratamentului specific pentru guta, pentru a preveni recurentele acesteia
- scaderea in greutate
- abordarea unui stil de viata sanatos, cu o dieta corespunzatoare si exercitiu fizic regulat

- hidratarea corespunzatoare, minim 2-3 l lichide/zi
- consum moderat de carne, grasimi, si incurajarea unei diete bogate in fructe si legume proaspete

De retinut!

Este important ca dupa un atac de guta sa se consulte un medic specialist care poate sa identifice cauzele care au dus la aparitia gutei. Acesta va realiza de asemenea si o evaluare a sanatatii generale si va identifica factorii de risc pentru guta, precum stilul de viata necorespunzator, unele afectiuni sau administrarea unor medicamente. Majoritatea specialistilor vor astepta 2-4 saptamani de la debutul atacului de guta, pana sa inceapa administrarea medicatiei specifice pentru guta.

Este recomandata aceasta abordare, deoarece administrarea precoce a medicatiei poate determina dislocarea depozitelor de acid uric din alte zone ale organismului, cu cresterea nivelului seric de acid uric si agravarea simptomelor.
In cazul in care inflamatia articulara este accentuata si este situata la nivelul unei articulatii mari, medicul specialist poate efectua o aspiratie evacuatorie care poate astfel diminua simptomele.

Majoritatea persoanelor afla ca au niveluri crescute ale acidului uric doar dupa primul atac de guta, cu toate acestea este importanta monitorizarea bolii pentru a prevenii recurentele si complicatiile tardive.

Programeaza-te rapid

Dr. Anca Maria Dima
Memormed- Cuza - Bucuresti

Dr. Firan Elena
Sfanta Maria - Promenada - Bucuresti

Dr. Ioan Cristina
Sanamed Plevnei - Bucuresti