Sindromul premenstrual

Generalitati

Mai mult de 85% dintre femei prezinta una sau mai multe tulburari de ordin fizic si emotional in perioada ciclului menstrual cuprinsa intre ovulatie (cand se elibereaza un ovul din ovar, in aproximativ a 14-a zi de ciclu) si prima zi a menstruatiei. Aceste tulburari poarta denumirea de simptome premenstruale.

In momentul in care acestea interfera cu capacitatea femeii de a-si indeplini indatoririle si de a relationa normal cu anturajul, tulburarile se incadreaza in asa numitul sindrom premenstrual. In timp ce anumite femei incep sa aiba aceste probleme in jurul varstei de 20 de ani, altele inregistreaza debutul tulburarii la 30 de ani.

Sindromul premenstrual poate avea o evolutie oscilanta, cu ameliorari si agravari ale simptomatologiei pe durata perioadei reproductive a femeii, iar pacienta poate inregistra inrautatirea simptomelor in apropierea perioadei de premenopauza (la sfarsitul deceniul 3 sau 4 de viata).

Despre acest sindrom se poate vorbi doar la femeile care au cicluri ovulatorii. Cele care nu ovuleaza (datorita prezentei unei sarcini, menopauza sau administrarea pastilelor anticonceptionale) nu sufera aceste tulburari. Totusi, multe dintre ele au simptome legate de nivelurile hormonale din sange.

Cauze

Sindromul premenstrual si forma sa mai severa, numita sindromul disforic premenstrual sunt strans legate de sistemul endocrin (hormonal) ce produce hormonii implicati in ciclul menstrual.

Deoarece la femei exista un sistem hormonal complex, specialistii nu pot inca spune ca se cunosc in totalitate detaliile sirului de evenimente ce duc la declansarea sindromului premenstrual la unele dintre acestea, dar nu la toate.

Singura cauza directa cunoscuta este cea mostenita genetic, caci s-a observat ca majoritatea femeilor ce prezinta acest sindrom au rude apropiate care sufera de aceeasi simptomatologie.

Asa cum simptomotalogia este heterogena (simptomele nu se manifesta in aceeasi masura la toate bolnavele), la fel se poate spune si despre factorii implicati in declansarea acesteia.

Modificarile sistemului endocrin implicate in declansarea sindromului premenstrual sunt:

-nivelul ridicat al aldosteronului (un hormon secretat de glanda suprarenala); acest fenomen este normal dupa ovulatie; acest hormon provoaca retentie de lichide, crestere in greutate, umflarea sanilor si cefalee (dureri de cap) la unele femei, dar nu la toate;

-excesul de prolactina (un hormon produs de glanda pituitara) care interfera cu procesul ovulatiei si produce cicluri neregulate;

-utilizarea insuficienta a serotoninei (un neurotransmitator), ceea ce determina instalarea anxietatii si depresiei; specialistii afirma ca multe femei cu sindromul premenstrual ce au tulburari ale dispozitiei sunt prea sensibile la schimbarile normale ale nivelurilor de estrogen si progesteron din timpul ciclului, ceea ce are drept efect utilizarea insuficienta a serotoninei mai sus amintite;

-nivelurile scazute de endorfinelor (hormoni produsi tot de glanda pituitara), ceea ce accentueaza starea depresiva si sensibilitatea la durere;

-prostaglandinele (substante secretate de toate celulele organismului), ce provoaca umflarea sanilor, retentia de lichide, crampele, durerile de cap, iritabilitatea si depresia;

-sensibilitatea la insulina, care se modifica in mod normal in timpul perioadei premenstruale, poate duce la niveluri scazute ale zaharului din sange (hipoglicemie), iar unii specialisti considera ca asta ar putea constitui o cauza a sindromului premenstrual.

Simptome

Simptomele premenstruale sunt intalnite in mod normal in timpul ciclului menstrual, acest fenomen fiind prezent la peste 85% din femei in anumite momente ale vietii.

Daca pacienta nu prezinta reactii exagerate consecutive la modificarile hormonale din timpul ciclului menstrual este posibil ca aceasta sa aiba o simptomatologie saraca sau sa nu aiba deloc manifestari.

Cu toate acestea, daca exista unul sau mai multe simptome de intensitate usoare/moderate, care afecteaza activitatea zilnica, modul de relationare cu anturajul sau starea generala a femeii, se poate spune ca aceasta are sindrom premenstrual.

Simptomele sindromului variaza considerabil de la o femeie la alta si de la un ciclu menstrual la altul, iar acestea pot fi de intensitate variabila, de la usoare pana la severe.

Unele femei considera ca simptomele se agraveaza in conditii de stres psihic si emotional. Dintre cele 150 de simptome posibile ale sindromului, cele mai frecvente sunt urmatoarele:

Simptome fizice:

- umflarea si sensibilitatea sanilor;

- retentia de lichide, balonarea, cresterea in greutate;

- schimbari ale tranzitului intestinal;

- acneea (cosurile);

- scurgeri ale sanilor la apasarea sanilor sau a mameloanelor (orice scurgere neprovocata de aceste manevre ar trebui sa fie evaluata de un medic);

- pofta de mancare exagerata (mai ales pentru dulciuri sau mancaruri sarate);

- schimbari ale ritmului nictemeral (al somnului);

- oboseala, lipsa de energie;

- scaderea libidoului;

- durerea mai ales de cap, ale sanilor, ale muschilor si articulatiilor, de spate (mai ales in regiunea inferioara imediat inaintea primei zile de ciclu menstrual).

Simptome comportamentale:

-agresivitatea;

-atitudine retrasa fata de familie si prieteni.

Simptome emotionale:

- depresie, tristete, deznadejde;

- furie, iritabilitate;

- anxietate;

- schimbari de dispozitie;

- incapacitate de concentrare, scaderea atentiei.

Prin definitie, sindromul premenstrual apare in perioada luteala (intre ovulatie si debutul sangerarilor menstruale). Acestea pot apare pe intreaga perioada descrisa mai sus sau doar pentru o scurta perioada de timp in perioada de ovulatie sau in zilele imediate dinaintea menstrei.

Femeia observa ca severitatea si modul de aparitie a simptomelor variaza de la o luna la alta si ca acestea apar sau dispar fara o cauza clara.

Simptome severe

In cazul in care pacienta are modificari severe ale dispozitiei, depresie grava, iritabilitate si anxietate de intensitate mare (cu sau fara simptome psihice), se poate spune ca are sindrom disforic premenstrual.

La acest sindrom simptomele se amelioreaza in primele 3 zile de menstruatie. Acest sindrom afecteaza aproximativ 8% din femei, iar acestea pot raporta urmatoarele:

- depresie, anxietate, tulburare bipolara (tulburare mentala caracterizata de alternanata depresiei cu mania), schizofrenia si tulburari ale obiceiurilor alimentare;

- endometrioza (boala caracterizata prin cresterea, dezvoltarea si functionarea de tesut endometrial in alta locatie decat cea normala, adica in afara uterului);

- cefalee sub forma de migrene;

- convulsii;

- sindromul intestinului iritabil (tulburare caracterizata de alternanta unor episoade de diaree, insotite de crampe, cu perioade de constipatie);

- astm;

- sindromul de oboseala cronica;

- alergii;

- anemie;

- boala tiroidiana.

Alte afectiuni pot determina aparitia simptomelor ce se intalnesc si in sindromul premenstrual, iar acest lucru este extrem de important in ceea ce priveste terapia.

Cea mai buna metoda ca pacienta sa depisteze daca simptomele sunt cauzate de sindromul premenstrual este de a afla cand este ovulatia si de a tine minte acest moment, iar apoi sa realizeze ca un fel de "jurnal" in care sa noteze simptomele si zilele in care apar menstrele.

Cea mai indicata metoda de a afla cand se produce ovulatia este cea realizata prin monitorizarea mucusului cervical (colul uterin), a temperaturii corporale bazale si a nivelurilor de hormon luteinizat (LH).

Se credea ca ovulatia are loc cu 14 zile inaintea aparitiei menstruatiei, adica in ziua a 15 a unui ciclu de 28 de zile, dar cercetarile recente au sugerat ca momentul variaza foarte mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta.

Mecanism fiziopatogenetic

Sindromul premenstrual este strans legat de modificarile produse in sistemul endocrin in perioada cuprinsa intre ovulatie si prima zi de ciclu. Contrar opiniei generale, ovulatia si sindromul premenstrual nu debuteaza cu 2 saptamani inaintea menstruatiei.

Ziua in care se produce ovulatia variaza mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta, in medie aflandu-se undeva intre ziua 10 si ziua 22 a ciclului menstrual. Femeile cu cicluri neregulate au o variabilitate si mai mare in ceea ce priveste momentul declansarii ovulatiei si a aparitiei sindromului premenstrual.

Orice modificari hormonale pot determina aparitia sindromului premenstrual, astfel explicandu-se variabilitatea mare a simptomatologiei posibile ce insoteste acest sindrom. In producerea ovulului si pregatirea organismului pentru o posibila sarcina sunt implicati hormoni produsi de hipotalamus, glanda pituitara, glanda tiroida, suprarenale si ovare, acestea trimitand mesaje, prin substante chimice, unele catre altele si spre restul organismului.

Aceste semnale – hormoni si neurotransmitatori – pot influenta dispozitia, rezervele energetice, capacitatea de concentrare, greutatea corporala si nivelul de lichide din organism si perceptia durerii.

Daca o mica portiune a acestui sistem hormonal complex nu functioneaza corect, atunci intregul sistem este afectat si se produc, in mod frecvent, diferite combinatii de simptome ce tin de sindromul premenstrual.

In timp ce majoritatea femeilor experimenteaza debutul sindromului premenstrual la varsta de aproximativ 20 de ani, cel mai frecvent femeile se plang de simptomatologie la aproximativ 30 de ani.

Femeile aflate la sfarsitul deceniului 3 si inceputul deceniului 4, care au modificari hormonale si ale ovulatiei normale, pot sa acuze simptome legate de dispozitie, domeniul emotional si fizic ce pot fi similare cu cele din sindromul premenstrual si sindromul disforic premenstrual.

Dupa menopauza, cand nivelul hormonal este scazut si lipsit de fluctuatii importante, femeile inceteaza sa mai sufere de sindromul premenstrual.

Femeile trecute de menopauza care primesc suplimente hormonale si femeile care iau pastile anticonceptionale pot avea, de asemenea, sindrom premenstrual.

Cu toate ca nu se stie exact cauza declansatoare a sindromului, au putut fi identificati niste factori care predispun la aceasta afectiune.

Factori de risc

Factori de risc ce nu pot fi controlati:
- antecedente in familie a existentei acestui sindrom (mai exista si alte membre ale familiei afectate);

- deficienta de vitamina B6, calciu si magneziu;

- varsta (sindromul este mai frecvent in deceniul 3 de viata, iar simptomatologia este, de asemenea, mai agresiva);

- antecedente de tulburari mentale, anxietate sau depresie; acestea constituie un important factor de risc pentru dezvoltarea sindromului disforic premenstrual.

Factorii de risc ce pot fi controlati:

- sedentarismul (lipsa de exercitiu fizic);

- stresul;

- aport exagerat de cofeina;

- dieta saraca.

Consultul de specialitate

Multe femei sufera de sindromul premenstrual, iar consultul de specialitate se indica in urmatoarele cazuri:
-simptomatologia sindromului afecteaza stilul de viata si capacitatea pacientei de a efectua activitatile obisnuite;
-simptomele par a fi scapate de sub control;
-simptomele nu raspund la tratamentul ambulator;
-simptome semnificative (precum depresia, anxietatea, iritabilitatea, tulburarile de dispozitie) nu se amelioreaza la cateva zile dupa aparitia menstruatiei.

Expectativa vigilenta

Daca simptomele apar in mod constant in cateva luni la rand, se va aborda un tratament ambulator, iar multe femei au remarcat ca efectuarea unor schimbari minore ale stilului de viata au imbunatatit simtitor simptomatologia.

Daca tratamentul ambulator este fara rezultate, iar simptomatologia afecteaza considerabil stilul de viata, se recomanda programarea la un medic la 3 luni fata de momentul decizional.

Multi specialisti vor cere pacientei sa intocmeasca acel "jurnal" mai sus amintit pentru cel putin 2 luni inainte de a putea stabili diagnosticul de sindrom premenstrual.

"Jurnalul" ar trebui sa urmareasca urmatoarele:

- simptomele si severitatea lor;
- datele cand apar simptomele;
- data ovulatiei (daca pacienta poate preciza acel moment);
- data cand apare menstruatia.

Medici specialisti recomandati

In general, medicul de familie poate diagnostica si trata sindromul premenstrual, dar daca acesta nu este familiar cu afectiunea, se poate recomanda un consult efectuat de catre un cadru medical care poate diagnostica si trata afectiunea.

Specialistii care sunt in masura sa diagnosticheze si sa trateze sindromul premenstrual sunt:
-medicul generalist;
-medicul de familie;
-medicul internist;
-ginecologul.

Daca simptomatologia este severa se recomanda un consult ginecologic pentru a se intocmi un plan de tratament. Daca simptomele sunt mai mult de natura emotionala sau comportamentala sau daca diagnosticul este de sindrom disforic premenstrual, atunci poate fi extrem de utila colaborarea cu un psihiatru sau psiholog.

Investigatii

Nu exista o analiza speciala care sa puna diagnosticul de sindrom premenstrual. Diagnosticul se bazeaza pe antecedentele pacientei si pe "jurnalul" a doua – trei cilcluri menstruale care sa inregistreze simptomele zilnice, zilele menstruatiei, zilele ovulatorii, daca acest lucru este posibil.

Deoarece este extrem de important ca medicul sa poate exclude si alte boli ce se manifesta prin simptome similare, este posibil ca acesta sa solicite mai mult de un consult pentru fiecare pacienta in parte.

Este indicat sa se dozeze TSH-ul (thyroid-stimulating hormon) pentru a se evalua functia tiroidina, caci tulburarile acestei glande, tulburari tratabile, pot imita sindromul premenstrual.

Diagnosticul sindromului premenstrual poate fi si mai dificil atunci cand femeia sufera si de alte afectiuni care, de asemenea, se inrautatesc in a doua perioada a ciclului menstrual.

Cu toate ca sunt niste criterii clare de diagnostic al sindromului premenstrual, simptomatologia acestuia se amesteca cu cea din alte afectiuni. Toate simptomele trebuie evaluate si tratate.

Este important pentru pacienta sa se stabileasca daca simptomatologia este specific premenstruala, astfel incat medicul sa poata decide tratamentul optim.

Prin definitie, sindromul premenstrual si sindromul disforic premenstrual se manifesta doar in perioada cuprinsa intre ovulatie si debutul menstruatiei.

Se credea ca menstruatia are loc cu 14 zile inaintea aparitiei menstruatiei, adica in ziua a 15 a unui ciclu de 28 de zile, dar cercetarile recente au sugerat ca momentul variaza foarte mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta. Femeile cu cicluri neregulate au o si mai mare variabilitate a momentului ovulatiei.

Cea mai sensibila metoda de a afla cand se produce ovulatia este cea realizata prin monitorizarea mucusului cervical (colul uterin), a temperaturii corporale bazale si a nivelurilor de hormon luteinizat (LH).

Tratament - Generalitati

Mai mult de 85% din femei au una sau mai multe tulburari de ordin fizic si emotional in perioada ciclului menstrual cuprinsa intre ovulatie (cand se elibereaza un ovul din ovar, in aproximativ a 14-a zi de ciclu) si prima zi a menstruatiei.

Aceste tulburari poarta denumirea de simptome premenstruale. In momentul in care acestea interfera cu capacitatea femei de a-si indeplini indatoririle si de a relationa normal cu anturajul, tulburarile se incadreaza in asa numitul sindrom premenstrual.

Cu toate ca sindromul premenstrual nu poate fi vindecat, se pot face niste modificari ale stilului de viata si se poate administra medicatie care sa poate reduce simptomatologia si poate imbunatati calitatea vietii.

Tratament medical

Tratament de baza

Specialistii recomanda tuturor femeilor suspecte de sindrom premenstrual sa tina un "jurnal" al ciclului menstrual, sa faca schimbari in stilul de viata si sa realizeze tratament ambulator. Dupa cateva cicluri menstruale se pot remarca, deja, imbunatatiri ale simptomatologiei. Indiferent daca se decide si administrarea de medicamente, pacienta ar trebui sa continue cu urmatoarele masuri in perioada premenstruala:

- sa-si administreze zilnic calciu (1200mg) si vitamina B6 (50-100mg) deoarece acestea au efecte benefice asupra sistemului hormonal; exista o legatura stransa intre administrarea calciului si imbunatatirea simptomatologiei si intre administrarea vitaminei B6 si ameliorarea depresiei si a simptomelor fizice;

- sa se limiteze cantitatile de cofeina, zahar rafinat si sodiu din alimentatie, cel putin pe perioada premenstruala a ciclului; aceste substante sunt legate de simptome precum insomnia, anxietatea, pofta de mancare exagerata, durerile si balonarea;

- sa se efectueze exercitii fizice regulate, caci s-a dovedit ca acestea reduc depresia, tensiunea psihica, durerea si tulburarile de dispozitie;

- reducerea stresului, caci acesta poate inrautati simptomatologia;

- utilizarea de medicamente, precum ainiinflamatoarele nesteriodiene (ex: aspirina) pentru tratarea durerilor de cap, de muschi si articulatii, de sani si a crampelor.

Tratament aditional

Daca dupa doua - trei luni in care stilul de viata a fost modificat si s-au urmat masurile mai sus descrise pacienta prezinta, in continuare, simptome moderate/severe, se recomanda consult medical pentru a se stabili un plan de tratament. Urmatoarele simptome se considera specifice:
- toate simptomele fizice si legate de dispozitie: inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (medicatia antidepresiva) constituie medicatia de prima intentie (prima alegere) pentru toate simptomele moderate/severe ale sindromului premenstrual, inclusiv agresivitatea, depresia, anxietatea si simptome fizice. Noile descoperiri au aratat ca majoritatea femeilor inregistreaza ameliorarea simptomelor consecutiv tratamentului cu acest tip de medicatie; daca un anumit medicament din aceasta clasa se dovedeste a fi ineficient, se recomanda incercarea altuia inaintea renuntarii complete la ele
- trebuie stiut ca un anume medicament din aceasta clasa (Paxil), daca este administrat femeilor insarcinate in primele 12 saptamani de sarcina, poate determina aparitia unor defecte congenitale copilului
- balonarea si sensibilitatea sanilor
-spironolactona (un diuretic), luat in perioada premenstruala, reduce mult balonarea si sensibilitatea sanilor
-administrarea zilnica de vitamina E (400 UI) este de asemenea eficienta in reducerea sensibilitatii sanilor, daca este utilizata in perioada premenstruala
-uleiurile de contin acizi grasi esentiali au, de asemenea, un rol important in ameliorarea simptomelor.

Alte tratamente hormonale, sedative si chirurgicale

Scopul tratamentului hormonal si chirurgical este de a bloca o parte a sistemului endocrin (hormonal) implicat in producerea bolii. Aceste tratamente nu sunt utilizate in mod uzual, fie pentru ca sa stie ca sunt ineficiente, fie pentru ca au importante efecte secundare:

- administrarea de pastile anticonceptionale (estrogen si progesteron) este indicata in sindromul premenstrual, dar azi nu mai este considerata o masura de prima intentie; studii recente au demonstrat ca acestea nu sunt constant eficiente in tratamentul acestui sindrom; cu toate ca ele amelioreaza balonarea, cefaleea, durerile abdominale si sensibilitatea sanilor la unele femei, altele afirma ca aceste simptome s-au inrautatit consecutiv acestui tratament sau in plus, au dezvoltat tulburari de dispozitie; pastilele anticonceptionale sunt cunoscute in a provoca tulburari de dispozitie; se stie ca estrogenul, in sine, are efecte benefice la unele femei, dar exista riscul dezvoltarii cancerului uterin;

- progesteronul, care a fost utilizat in sindromul premenstrual, s-a dovedit a fi ineficient si de asemenea poate accentua tulburarile de dispozitie;

- un tratament recent, de ultima intentie, in sindromul disforic premenstrual, cel realizat cu agonisti ai hormonului eliberatori de gonadotropina (GnRH-a), cu toate ca are un bun control al simptomatologiei bolii, el opreste complet functia ovariana si determina aparitita simptomelor specifice menopauzei (bufeuri de caldura si uscaciune vaginala);

- administrarea de hormoni sintetici masculini poate ameliora simptomatologia sanilor prin scaderea productiei de estrogeni; nu este indicat doarece nu poate fi administrat pe perioade lungi de timp si pentru ca determina cresteri in greutate, depresie, ingrosarea vocii, micsorearea sanilor si tulburari ale colesterolului;

- benzodiazepinele, precum alprazolamul, pot fi utilizate ocazional pentru tratarea anxietatii; ele deprima sistemul nervos central, dar isi pierd eficienta in timp si pot determina dependenta; deoarece au efecte ce pot pune viata pacientului in pericol, benzodiazepinele se recomanda a fi administrate doar cateva zile, atunci cand alte terapii au esuat;

- medicamentele ce scad nivelul de prolactina pot ameliora simptomele sanilor, dar datorita efectelor secundare frecvente (voma, cefalee, crampe, oboseala) nu se prescriu in mod frecvent; scaderea dozelor poate reduce frecventa de aparitie a efectelor secundare;

- ovarectomia (eliminarea chirurgicala a ovarelor) este extrem de rar utilizata, deoarece efectul cel mai direct este instalarea brusca a menopauzei, iar simptomele sunt, de cele mai multe ori, mult mai severe decat cele aparute la instalarea naturala a menopauzei.

De retinut!

Nu exista un tratament care sa fie eficient pentru toate femeile, de aceea se recomanda o colaborare stransa intre paciente si medici care, astfel, sa permita tatonarea mai multor posibilitati de terapie pana la gasirea celei potrivite pentru fiecare femeie in parte.

Nu se poate preveni aparitia sindromului, dar se pot realiza schimbari in stilul de viata care sa reduca riscul de apartie a simptomelor severe:

- administrarea zilnica de calciu (1200mg) si vitamina B6 (50-100mg) deoarece acestea au efecte benefice asupra sistemului hormonal; exista o legatura stransa intre administrarea calciului si imbunatatirea simptomatologiei si intre administrarea vitaminei B6 si ameliorarea depresiei si a simptomelor fizice;

- sa se limiteze cantitatile de cofeina din dieta;

- sa se efectueze exercitii fizice regulate, care cresc eliberarea de endorfine la nivelul creierului si astfel, este redusa perceptia dureroasa si da o senzatie de bine;

- reducerea stresului prin repaus suficient si prin tehnici de relaxare;

- consumul unei diete echilibrate care sa mentina glicemia la nivele normale; se recomanda consumul de mese in cantitati mici ce contin carbohidrati, cereale integrale, proteine, fructe si legume; se va evita consumul de dulciuri, grasimi in exces, sare si alcool;

- renuntarea la fumat.

Tratament ambulatoriu

Atata timp cat femeia are cicluri menstruale si ovuleaza, sistemul endocrin are efecte puternice, ciclice, asupra organismului. Daca aceasta are simptome care pot fi considerate in contextul unui sindrom premenstrual, se recomanda urmatoarele masuri ambulatorii:

- intocmirea unui jurnal in care sa se mentioneze simptomele si severitatea acestora, zilele in care se produce ovulatia si in care apare menstruatia si in acest fel, se pot detecta ciclicitatea manifestarilor si se poate realiza cel mai bun plan terapeutic in colaborare cu medicul; acest jurnal poate fi utilizat si la planificarea masurilor profilactice pentru reducerea simpotmatologiei;

- intocmirea si respectarea unui program de exercitii fizice (30 de minute, de 4-5 ori pe saptamana),deoarece acestea s-au dovedit a reduce depresia si tensiunea, durerea si tulburarile de dispozitie;

- administrarea zilnica de calciu si vitamina B6;

- urmarea unei diete alimentare echilibrate, cu un continut optim de vitamine si nutrienti;

- utilizarea de antiinflamatoare nesteiriodiene pentru reducerea durerilor corelate cu acest sindrom;

- eliminarea obiceiurilor nesanatoase (fumatul, excesul de cofeina, alcool, ciocolata sau sare);

- reducerea stresului zilnic;

- frecventarea unor grupuri suportive, alcatuite din femei ce au aceleasi probleme;

- folosirea unor sutiene mai bune, care sa amelioreze simptomele legate de umflarea sanilor, mai ales in zilele premenstruale.

Aceste masuri pot ajuta femeiasa decida care sunt modificarile ce au efecte benefice asupra imbunatatirii simptomelor.

Se recomanda:
-incercarea uneia sau doua masuri in acelasi timp si nu toate deodata pentru a se putea identifica exact care sunt cele utile fiecarei femei in parte;
-fiecare masura va fi testata timp de 2-3 cicluri menstruale, caci unele dintre ele devin eficiente dupa un timp mai indelungat;
-stoparea utilizarii unei masuri daca aceasta s-a dovedit ineficienta dupa 2-3 luni.

Tratament medicamentos

Daca se pune problema unui tratament medicamentos, trebuie evaluate si puse in balanta urmatoarele elemente:

- eficacitatea tratamentului la celalalte paciente. Unele medicamente si suplimente nutritive s-au dovedit a fi eficiente la imbunatatirea simptomatologiei. Altele s-au dovedit a fi la fel de eficiente precum cele placebo (pacientul crede ca ia un anumit medicament, dar in realitate i se administreaza doar o pastila ce contine zahar si astfel se evalueaza capacitatea individului de a induce in mod subconstient anumite efecte 'benefice" ale medicamentului). De aceea se recomanda a fi administrate medicamente, vitamine sau minerale despre care studiile au demonstrat ca au efecte benefice, iar costul produselor trebuie sa fie un element de luat in seama

- efectele secundare ale medicatiei. Este posibil ca efectele secundare ale medicatiei sa fie la fel de suparatoare precum simptomele sindromului premenstrual. De exemplu, agonistul hormonului eliberator de gonadotropina (GnRH-a) are efecte secundare importante. In alte situatii, eliberarea de simptome suparatoare ale sindromului poate fi mai valoroasa decat efectele secundare.

- frecventa in care aceste produse trebuie administrate. Unele medicamente trebuie administrate zilnic, dar altele se pot administra doar in momentele simptomatice. In cazul in care simptomele sunt de intensitate usoara si nu dureaza mult, se poate considera inutila administrarea zilnica a medicatiei.

Administratia Alimentatiei si Medicamentelor din SUA a emis urmatoarele semnale de alarma:
- sa nu se intrerupa administrarea medicatie antidepresive, dar pacientii sa fie urmariti pentru semnale de alarma asupra incercarilor de suicid ale acestora; acest element este mai ales important la debutul tratamentului sau la schimbarea dozelor
- paxilul (antidepresiv) produce defecte congenitale copiilor nascuti din mame carora li s-a administrat acest produs in primele 12 saptamani de sarcina.Tulburarile fizice si emotionale ce apar intre ovulatie si prima zi de ciclu menstrual poarta numele de simptome premenstruale, iar cand aceste simptome influenteaza negativ modul de viata al pacientei se poate vorbi de sindrom premenstrual. Daca simptomele sunt severe, atunci se poate vorbi de sindrom disforic premenstrual
- daca simptomele persita in ciuda modificarilor realizate in stilul de viata se recomanda un consult medical in vederea stabilirii unui plan medicamentos. Majoritatea medicametelor utilizate influenteaza anumite elemente ale sistemului endocrin, cu scopul de a stopa sau accentua un anumit element biologic ce poate cauza simptome
- nu exista un tratament medicamentos care sa vindece sindromul. Medicatia cea mai frecvent utilizata este cea formata din antiinflamatoare nesteroidiene pentru ameliorarea durerilor si inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei pentru tulburarile de dispozitie. Aceste medicamente s-au dovedit foarte eficiente si cu riscuri scazute de efecte secundare.

Optiuni de medicamente

- analgezice (antiinflamatoarele nesteriodiene).Aspirina, Ibuprofenul sau Naproxenul scad efectele dureroase declansate de prostaglandine (mediatori ai inflamatiei produsi in oganism).
- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei. Prozacul, Zoloftul etc. au efecte pozitive in ameliorarea tulburarilor de dispozitie, anxietatii, iritabilitatii, agresiunii si simptomelor fizice, caci ele inbunatatesc capacitatea creierului de a utiliza serotonina, un neurotransmitator. Aceste medicamente sunt utile atat la administrarea stricta in perioada premenstruala, cat si la administrarea continua, pe parcursul intregii luni
- diureticele pentru tratamentul retentiei de lichide si a cresterii in greutate. Spironolactona, utilizata in saptamanile premenstruale, reduce retentia de lichide si sensibilitatea sanilor, prin blocarea actiunii aldosteronului (hormon implicat in retentia de apa in organism)
- benzodiazepinele utilizate in tratamentul anxietatii. Alprazolamul (Xanax) este recomandat doar pentru cateva zile si doar in cazul in care celelalte tratamente s-au dovedit ineficiente; acesta deprima sistemul nervos central, isi pierde eficienta in timp si poate da dependenta. Poate provoca sevraj (simptome la intreruperea tratamentului) si simptome amenintatoare de viata.

Tratamentul hormonal

-administrarea de pastile anticonceptionale (estrogen si progesteron) este indicata in sindromul premenstrual, dar azi nu mai este considerata o masura de prima intentie; studii recente au demonstrat ca acestea nu sunt constant eficiente in tratamentul acestui sindrom; cu toate ca ele amelioreaza balonarea, cefaleea, durerile abdominale si sensibilitatea sanilor la unele femei, altele afirma ca aceste simptome s-au inrautatit consecutiv acestui tratament, in plus, au dezvoltat tulburari de dispozitie; pastilele anticonceptionale sunt cunoscute in a provoca tulburari de dispozitie; se stie ca estrogenul, in sine, are efecte benefice la unele femei, dar exista riscul dezvoltarii cancerului uterin
-progesteronul, care a fost utilizat in sindromul premenstrual, s-a dovedit a fi ineficient si de asemenea poate accentua tulburarile de dispozitie.

Tratamentul hormonal aditional

- agonistii hormonului eliberator de gonadotropina (GnRH-a), cu toate ca are un bun control al simptomatologiei bolii, el opreste complet functia ovariana si determina aparitita simptomelor specifice menopauzei (bufeuri de caldura si uscaciune vaginala);

- administrarea de hormoni sintetici masculini poate ameliora simptomatologia sanilor prin scaderea productiei de estrogeni; nu este indicat doarece nu poate fi administrat pe perioade lungi de timp si pentru ca determina cresteri in greutate, depresie, ingrosarea vocii, micsorearea sanilor si tulburari ale colesterolului.

Alte antidepresive

-antidepresivele triciclice nu sunt foarte bine evaluate in ceea ce priveste eficienta in acest sindorm; ele au efecte secundare posibile dar totusi au efecte benefice asupra depresiei severe si a insomniei.

Alte medicamente

-medicamentele ce scad nivelul de prolactina (bromcriptine) pot ameliora simptomele sanilor, dar datorita efectelor secundare frecvente (voma, cefalee, crampe, oboseala) nu se prescriu in mod frecvent; scaderea dozelor poate reduce frecventa de aparitie a efectelor secundare;
-propanololul, un beta-blocant (utilizat uzual in tratamentul afectiunilor cardiace) este util in tratamentul migrenelor sau a cefaleelor.

De retinut!

Folosind jurnalul ce contine informatii despre ciclul menstrual, medicul isi poate da seama care sunt simptomele cele mai suparatoare pentru pacienta si poate stabili un plan de tratament focalizat pe acestea.

Tratament chirurgical

In trecut femeile cu simptome severe ale sindromului premenstrual erau frecvent tratate prin indepartarea chirurgicala a ovarelor si uterului. Fara ovare, organismul femeii nu mai produce ovule, estrogen si progesteron si nu mai exista ciclu menstrual.

Aceasta metoda, in momentul de fata este controversata si rar utilizata. Se foloseste pentru femeile care intrunesc urmatoarele criterii:
- simptomele sunt severe si afecteaza sever modul de viata al pacientei
- pacienta nu mai are planuri de a naste copii si se afla la distanta de multi ani de menstruatie
- simptomele sunt ameliorate de medicatia ce induce o stare similara cu menopauza (GnRH-A); cu toate acestea, chiar daca simptomatologia se amelioareza in aceste conditii, nu exista dovada certa ca acest lucru se intampla datorita terapiei
- au esuat toate celalalte forme de tratament
- toate sau majoritatea simptomelor sunt legate de sindromul disforic premenstrual; celalalte probleme, precum cele de ordin psihologic si de ordin nonmedical nu par a contribui la simptomatologie.

Cu toate ca ovarectomia elimina probleme legate de sindromul premenstrual, totusi procedura induce menopauza precoce si simptomele aferente acesteia, care au tendinta de a fi mai severe decat in menopauza indusa in mod natural. Menopauza precoce creste riscul de osteoporoza, deoarece nivelurile scazute de estrogen duc la scaderea densitatii osoase. De aceea, femeile fara ovare sunt sfatuite sa se trateze cu estrogen cel putin pana la varsta de aparitiei a menopauzei naturale, ca si masura de protectie impotriva osteoporozei:
-terapia cu pastile combinate de estrogen si progesteron sunt utilizate la femeile fara ovare, dar cu uterul inca prezent, pentru a se reduce, astfel, riscul de cancer uterin legat de estrogen
-terapia de substitutie cu estrogen se recomanda la cele la care au fost indepartate atat ovarele cat si uterul.
Exista de asemenea riscurile din procedurile chirurgicale datorita necesitatii anesteziei.

Alte tratamente

Metode alternative sau complementare

- metode de relaxare, incluzand exercitii de relaxare, exercitii de respiratie, yoga sau terapie prin masaj
- terapia prin lumina puternica: unele studii asupra acestei metode au sugerat ca expunerea la lumina fluorescenta dimineata si seara in zilele in care pacienta prezinta simptome ale sindromului premenstrual pot reduce severitatea acestora
- terapia prin deprivare de somn: cu toate ca nu s-a studiat in detaliu, se crede ca deprivarea de somn din timpul noptii, in timpul fazei premenstruale poate imbunatati simptomatologia (depresia); prin acordarea a doar 3-4 ore de somn la inceputul sau sfarsitul noptii, femeile cu sindromul disforic premenstrual au inregistrat o imbunatatire a dispozitiei, mai ales dupa o noapte de recuperare a somnului pierdut; acest fenomen se crede a fi datorat modificarilor din ciclul circadian (ritmul somn-veghe) care la femeile cu sindrom disforic premenstrual se pare ca este anormal.

Tratamentul cu suplimente de vitamine si minerale

- calciul – acest element detine un rol in productia de hormoni a sistemului endocrin; acesta este in legatura directa cu simptomatologia sindromului premenstrual; se poate obtine o imbunatatire a simptomatologiei prin administrarea zilnica a 1200 mg de calciu in trei doze, iar in acest mod se pot reduce, de asemenea, riscurile osteoporozei
- magneziul – la unele femei cu sindrom premenstrual s-au detectat nivele scazute de magneziu, ceea ce este legat de nivelele anormale ale anumitor substante din organism, precum prostaglandinele, care sunt in legatura directa cu mecanismele de producere ale inflamatiei; s-a obtinut o reducere a simptomelor date de retentia de lichide prin administrarea zilnica, timp de minim 2 luni, a magneziului; de asemenea acest element are un rol in reducerea simptomelor dureroase si ale tulburarilor de dispozitie
- vitamina B6 (piridoxina): acest element are rol in functia sistemului endocrin si in capacitatea organismului de a utiliza magneziul; cu toate ca exista controverse cu privire la acest subiect, s-a remarcat ca administrarea zilnica de vitamina B6 imbunatateste simptomele depresive; se recomanda administrarea zilnica de maxim 100 mg, pentru a se evita efectul toxic al acesteia
- vitamina E: este unanima opinia conform careia administrarea acestui element, in perioasa premenstruala, este eficienta in tratarea simptomelor date de sensibilitatea sanilor; ca efecte secundare se pot inregistra cresterea in greutate, anxietatea, cefaleea, pofta de a consuma dulciuri, depresia, insomnia si astenia (oboseala).

Alte suplimente minerale sau vegetale

- zinc: pentru tratamentul acneei (cosuri) din sindromul premenstrual
- vitex: cu toate ca nu se cunosc exact efectele acestui produs, se pare ca se obtin niste modificari hormonale care afecteaza ovulatia si productia de estrogen; s-a demonstrat ca acest produs reduce iritabilitatea, furia, sensibilitatea sanilor, crampele, cefaleea, retentia de lichide; efectele secundare posibile sunt greata, tulburarile gastrointestinale, starea de rau general
- ginkgo biloba: aceasta poate reduce sensibilitatea sanilor, retentia de lichide, cresterea in greutate; sunt necesare mai multe cercetari inainte ca ginkgo a fi considerata a fi un tratament util in sindromul premenstrual
- primula de seara: uleiul obtinut de la aceasta planta este bogata in acidul gamma-linoleic, un acid gras esential care se crede a influenta efectele prostaglandinelor, precum durerea; se poate obtine o usoara ameliorare a sensibilitatii sanilor; cu toate acestea multe studii au demonstrat ca nu exista efecte benefice ale acestei plante asupra simptomelor sindromului premenstrual.

De retinut!

Viaminele, suplimentele minerale si vegetale se pot procura de la farmacii, drogherii si plafare. Se recomanda, in mometul cand se incearca terapiile alternative, sa se foloseasca intai produsele despre care s-a demonstrat in mod cert ca sunt eficiente. Un tratament se va testa 2-3 cicluri menstruale; unele necesita folosinta pentru mai mult de 1 luna pentru a deveni eficiente.

Se recomanda utilizarea produselor conform instructiunilor si sa nu se depaseasca doza maxima. La femeile care incearca sa ramana insarcinate, dar care doresc sa amelioreze putin simptomatologia sindromului premenstrual, sunt sfatuite sa incerce produsele minerale si vegetale in concordanta cu sfatul medicului. Unele produse au efecte secundare ce ar trebui sa fie evitate de femeile ce incearca sa ramana insarcinate.

Programeaza-te rapid

Dr. Diaconescu Denise Cristina
Centrul Medical Veridia - Bucuresti

Dr. Mukhls Khamis
Memormed- Cuza - Bucuresti

Dr. Nina Tihnea
Clinica Nord (Alexandrina) - Bucuresti