De fiecare data cand auzim acest cuvant ne gandim la droguri, alcool, tutun…scapand din vedere faptul ca…pana la urma orice lucru poate da dependenta, intr-o mai mica sau mai mare masura: de la munca, sex, coca-cola pana la ideea de a fi o mama perfecta.
In literatura de specialitate se foloseste des termenul de “adictie”, probabil preluat din limba engleza (limba in care sunt scrise cele mai multe articole si studii). Daca ne vom uita intr-un dictionar englez – roman vom descoperi ca “addiction” poate fi “inclinatie, patima, narav, dependenta”, pe cand daca ne uitam intr-un DEX aflam ca termenul “adictie” insemna doar “dependenta fata de un drog, cu tendinta cresterii progresive a dozelor”, iar daca vom cauta termenul “dependenta” tot DEX-ul ne arata ca inseamna “situatia de a fi dependent; stare, raport de subordonare”, iar din punct de vedere medical “stare de intoxicatie cronica rezultand din absortia repetata a unui drog sau medicament si care se manifesta prin nevoia de a continua aceasta absortie”.
Insa…lucrurile in realitate nu stau chiar asa, caci nu numai “substantele chimice” pot crea dependente omului. in dorinta noastra de a face fata vietii si de a ne descurca, de a fi plini de succes, de “ a fi buni”, chiar “cei mai buni”, ne gasim diverse metode pentru a ne lupta cu stresul zilnic.
Ne creem metode cat mai creative pentru a ne lupta cu lucrurile mai putin placute din viata noastra. Folosim des dependenta pentru a face fata fricii noastre interioare de singuratate, de inutilitate, fricii ca nu suntem suficient de “buni” ca oameni sau in ceea ce facem. Caci, uneori, oricat de plini de succes si glorie am fi, simtim in sufletul nostru aceste lucruri. Orice lucru, chiar si bun, daca este folosit in exces determina depedenta.
Se stie ca mancarea poate da depedenta; daca la inceput o folosim de placere, caci este o placere sa mananci “ceva bun”, tindem in timp sa o folosim tot mai mult atunci cand suntem stresati sau nemultumiti, in dorinta de a regasi acea senzatie de placere, care parca ne aduce si un strop de liniste. Doar ca, in timp, avem nevoie de tot mai multa mancare, caci ne dorim sa obtinem acea “mica placere” de fiecare data cand viata ne incearca si ne suprasolicita. si sa nu uitam ca pentru multi oameni mancarea poate fi un substitut pentru “companie” (tasteful friend).
Incercam sa ajungem la fericire luand-o pe scurtaturi si carari necunoscute, fara sa ne gandim ca asa este posibil sa ajungem intr-o fundatura mai repede! Cu cat o persoana este mai creativa, dar nu stie sa-si foloseasca aceasta creativitate intr-un mod productiv, cu atat este mai predispus sa dezvolte adictii. Cu totii avem acest potential de a dezvolta adictii, caci cu totii suntem fiinte creative si incercam sa facem fata micilor si marilor incercari ale vietii. Uitati-va mai bine in viata d-voastra si veti observa ca ati dezvoltat “mici depedente”, care uneori pot fi foarte usor punctul de plecare al unor “mai mari depedente”.
Nu trebuie sa ne pierdem curajul si sa ne resemnam in fata acestor “depedente”, caci asa cum creativitatea poate duce la dezvoltarea lor, tot ea ne ofera si solutii pentru indepartarea pericolului. si cu cat se actioneaza mai devreme, cu atat sansele sunt mai mari, iar aceasta creativitate poate fi folosita in folosul nostru propriu. Intotdeauna preventia a avut rezultate mai bune decat vindecarea in sine.
In primul rand trebuie sa aflam posibilele “depedente” prezente in viata noatra, si acest lucru nu se poate face decat…admitand, mai intai de toate, ca avem acest potential, ca nimeni nu este scutit de acest pericol; si apoi, avand curajul de a ne uita in interiorul nostru ca sa descoperim lucruri de care nicicand n-am fost constienti, lucruri bune si utile, pe care uneori le folosim, desi habar nu avem ca le detinem; lucruri bune care insa uneori pot genera aceste “depedente”, daca sunt folosite in exces.
Dar…ne putem dezvolta modalitati prin care sa luptam impotriva acestor “depedente”, putem invata, de fapt, cum sa ne folosim creativitatea intr-un mod productiv, care sa fie in folosul nostru.
Cum in spatele fiecarei adictii se ascunde lupta cu un lucru neplacut al vietii, renuntarea brusca la acea adictie duce la confruntarea cu tot ceea ce a fost ignoratsi ascuns in spatele adictiei, determinand anxietate si intrebarea “Cum vom face fata acum stresului?”
Pentru astfel de situatii (si nu numai) exista psihoterapia, caci ea ne poate ajuta sa ne dezvoltam abilitati de a folosi aceasta creativitate in folosul nostru si al celorlalti, caci sa nu uitam ca “depedentele” noastre ii afecteaza si pe cei de langa noi deopotriva. Ei sunt primii care ne atrag atentia asupra faptului ca am luat-o pe un drum gresit.
Dar…ce forma de psihoterapie ar fi cea mai buna in astfel de situatii?
Cu greu se poate raspunde exact la aceasta intrebare, caci psihoterapia, in general este spre folosul oamenilor, si cum oamenii sunt diferiti intre ei si au stiluri diferite, ceea ce i se potriveste unuia, nu i se potriveste si altuia. Existand forme multiple de psihoterapie oamenii au de unde alege. Orice forma de terapie te poate ajuta, atat timp cat tu simti ca ti se potriveste, ca ai un sentiment de confort, ca ai stabilit o relatie terapeutica eficienta cu terapeutul tau, ca-l simti alaturi de tine si ca ceea ce faci te va ajuta sa cresti, sa te dezvolti ca om. Sa simti ca construiesti ceva pentru tine, dar si pentru ceilalti.
Uneori este nevoie nu numai de terapie individuala, ci si de cuplu, de familie, terapie de grup, alaturi de folosirea altor activitati care sa ne ajute sa ne desprindem de “depedenta” noatra si sa trecem peste “anxietatea separarii” (tehnici de relaxare, activitati recreative, sportive, etc), caci uneori suntem atat de deprinsi cu “depedenta” noatra, incat nu ne putem imagina cum ar fi viata fara ea si pentru ca in aceasta “legatura” sunt implicati si cei din jurul nostru (partener, familie).Nu este un proces usor, cere multa energie…pe masura creativitatii noastre! Dar…intotdeauna merita sa faci ceva pentru tine si pentru cei din viata ta!Niciodata o cutie intreaga de ciocolata nu este la fel de gustoasa, ca o singura bucatica!
Articol scris de Dr. Simona Maria Diaconu
Psihiatrie pediatrica
Psihoterapie, parenting, dezvoltare personala
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.