Magneziul si importanta lui in dieta
Generalitati
Magneziul este un macroelement mineral esential organismului prin functiile indeplinite si prin procentul relativ ridicat pe care il reprezinta in structurile corpului. Organismul adult contine, in medie, 20-30 de grame de magneziu, peste 50% din acesta fiind in oase (sub forma de fosfat de magneziu si carbonat de magneziu).
Rolurile magneziului sunt predominant metabolice, fiind implicat in producerea si transportul energiei necesare diverselor procese fiziologice. Este implicat in proteinogeneza, in metabolismul lipidelor si glucidelor, catalizeaza o mare parte din reactiile biochimice, are rol in contractia si relaxarea musculara.
Printre cele mai cunoscute functii sunt cele care implica homeostazia calciului si procesul de mineralizare, in care magneziul are un rol activ, regland echilibrul calcic (prin favorizarea absorbtiei si metabolizarii acestuia) si impiedica precipitarea lui cu formare de calculi (renali, biliari).
Magneziul este un mineral care, asemanator calciului, are capacitatea de a deprima excitabilitatea neuromusculara. Din aceasta proprietate deriva efectul lui tranchilizant.
Cuprins articol
Surse alimentare de magneziu
Magneziul este un mineral raspandit in natura, fiind continut in legume verzi, in special in frunze (spanac, salata verde, urzici, ceapa verde). Cantitati insemnate de magneziu sunt aduse insa si de produsele din soia (cum ar fi tofu), seminte, nuci, migdale, cereale integrale (orez brun), fasole, mazare, fructe (avocado, banane, caise deshidratate), smochine, crustacee.
Absorbtia magneziului este redusa in prezenta acidului oxalic, acidului fitic si excesului de celuloza, precum si in cazul unui regim predominat carnat.
Organismul asimileaza mai bine acest mineral in prezenta vitaminei B6.Excesul si deficitul de magneziu
Magneziul este un mineral a carui absorbtie intestinala este controlata de catre organism si este adaptat in permanenta nevoilor. In general, dintr-o dieta echilibrata, mixta, in conditiile unui necesar normal, organismul preia 30-40% din aport (acest procent insa variaza in functie de starea metabolica, intre 20-70%). Deoarece utilizarea sa digestiva este in permanenta controlata, niveluri toxice de magneziu se ating foarte rar si de obicei au ca substrat patologii complexe sau administrari irationale (mult peste necesar) de suplimente dietetice. Suplimentele nutritionale continand magneziu nu sunt indicate pacientilor cu probleme renale (insuficiente renale cronice, litiaze) sau biliare, deoarece concentratia ridicata de magneziu din acestea le poate agrava sau precipita simptomatologia.
Deficitul de magneziu este si el destul de rar intalnit. Se manifesta de obicei prin cefalee, astenie, hiperexcitabiliate si somnolenta, tremor muscular, parestezii, labilitate emotionala. Carenta de magneziu este de obicei expresia unor boli concrete si cu interesare sistemica, cum ar fi ciroza hepatica, diabetul zaharat (in special in faza de acidoza diabetica), diareea cronica, alcoolismul cronic, malnutritia si orice alta patologie de natura digestiva care scade absorbtia (interventii chirurgicale, boli infectioase). Exista medicamente care pot asocia scaderea magneziului din organism (cum ar fi diureticele). Hipocalcemia este o alta stare care poate duce la deficitul de magneziu.Carenta de magneziu se manifesta prin 3 categorii de simptome:
- simptome ce apar precoce: iritabilitate, anorexie (scaderea apetitului), astenie, insomnie si spasme musculare; apar de asemenea si tulburari de memorie, apatie, confuzii si scaderea capacitatii de asimilare a cunostintelor noi
- deficitul moderat se traduce prin tulburari ale ritmului cardiac si alte modificari de natura cardio-vasculara
- in carenta severa pacientul are convulsii, crize de tetanie, apatie generala, halucinatii si delir.
Recomandarile specialistilor
Dozele recomandate sunt:
copii 1-3 ani: 80 mg/zi
4-8 ani: 130 mg/zi
9-13 ani: 240 mg/zi
fete 14-18 ani: 410 mg/zi
baieti 14-18 ani: 360 mg/zi
adulti: femei - 310mg/zi
barbati - 400mg/zi
femei in perioada maternitatii: 360-400 mg/zi in timpul sarcinii
320-360 mg/zi in timpul alaptarii.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
