Osteodensitometria sau scanarea DEXA reprezinta o investigatie ce masoara densitatea osoasa. De asemenea, poate avea utilizari in determinarea compozitiei organismului, evaluand procentul de muschi sau de grasimi.
Scanarea DEXA (Dual-Energy X-ray Absorptiometry) utilizeaza doua fascicule cu raze X. Acestea sunt directionate catre oase si separa imaginile in doua componente: tesut moale si tesut osos.
Osteodensitometria este o investigatie mult mai precisa decat radiografiile tipice, detectand daca o persoana are o densitate osoasa scazuta si daca afectiunea sa se agraveaza.
In plus, rezultatele scanarii pot indica severitatea pierderii osoase si ajuta medicii sa determine cat de ridicat este riscul unei persoane de a dezvolta o fractura.
Medicii considera ca aceasta investigatie este mult mai fiabila chiar si decat multe alte metode de calcul pentru procentul grasimii corporale, precum cantarirea hidrostatica. La evaluarea compozitiei organismului, rezultatele pot ajuta, de asemenea, la determinarea nivelului de grasime viscerala al unei persoane.
Scopul cel mai frecvent al osteodensitometriei este de a evalua daca oasele unei persoane sunt slabite si daca prezinta sau nu risc de fractura. Cu cat continutul mineral al oaselor este mai mare, cu atat mai dense sunt acestea. Astfel, cu cat mai dense sunt oasele, cu atat sunt mai puternice si au un risc mai mic de fracturi.
De asemenea, cu ajutorul acestei investigatii se poate stabili daca o persoana are osteoporoza. Osteoporoza determina oasele sa-si piarda din densitate si sa devina subtiri si fragile.
Osteodensitometria este un instrument util prin care se poate detecta daca osteoporoza s-a inrautatit sau nu.
Dupa prima scanare DEXA, medicul va solicita o alta scanare la cativa ani pentru a observa daca exista modificari ale densitatii osoase. Investigatia poate evalua, de asemenea, daca tratamentele prescrise pentru osteoporoza au fost eficiente. Scanarea poate indica daca densitatea osoasa s-a imbunatatit, s-a inrautatit sau a ramas la fel.
Conform specialistilor, femeile cu varste de peste 65 de ani si barbatii de peste 70 de ani ar trebui sa efectueze o investigatie DEXA. Ulterior, medicul poate stabili un interval la care investigatia se poate repeta. Persoanele care urmeaza tratament pentru osteoporoza pot necesita reevaluare la fiecare 1-2 ani.
Urmatoarele persoane ar trebui sa realizeze o evaluare a densitatii osoase, avand un risc crescut de osteoporoza:
- femeile aflate in postmenopauza, dar cu varste mai mici de 65 de ani;
- persoanele care au frecvent fracturi osoase;
- indivizii cu un istoric familial de osteoporoza;
- persoanele care utilizeaza medicamente pe baza de steroizi. Acestea interfereaza cu procesul de reconstructie osoasa si pot provoca osteoporoza;
- persoanele care au experimentat un transplant de organe sau de maduva osoasa;
- barbatii care urmeaza tratamente pentru cancerul de prostata. Acestea pot reduce nivelul de testosteron, diminuand rezistenta osoasa;
- persoanele cu un indice de masa corporala scazut;
- persoanele cu afectiuni clinice asociate pierderii osoase, precum artrita reumatoida;
- persoanele cu boli hepatice sau renale cronice, dar si diabet zaharat de tip 1;
- persoanele cu afectiuni endocrine, precum hipertiroidismul sau hiperparatiroidismul.
In general, osteodensitometria este o procedura ce nu necesita pregatire prealabila din partea pacientului. Acesta poate consuma alimente si lichide in mod normal in ziua investigatiei.
Cu toate acestea, persoanele care iau suplimente de calciu trebuie sa opreasca administrarea cu 24 de ore inainte de investigatie. In plus, persoanele care au experimentat recent examinari ce au presupus administrarea unor substante de contrast pot fi nevoite sa astepte 10-14 zile inainte de a efectua o scanare DEXA.
Inainte de investigatie, pacientul trebuie imbracat in haine de spital, iar orice accesorii si obiecte metalice trebuie indepartate. In timpul scanarii, un dispozitiv special se va misca incet in jurul corpului pacientului, trimitand fascicule de raze X catre acesta.
In principal, zonele vizate sunt soldurile si coloana vertebrala, deoarece aici pot fi observate cel mai bine semnele de osteoporoza. De asemenea, exista cazuri in care sunt scanate degetele, articulatia pumnului si antebratul.
Atunci cand este evaluata compozitia corporala, intregul corp trebuie scanat. Dispozitivul special masoara grosimea tesuturilor in diferite locuri specifice si folosind ecuatii matematice stabileste procentajul de grasime corporala.
In timpul investigatiei, pacientul trebuie sa ramana nemiscat, in caz contrar imaginile devenind distorsionate. Trebuie cunoscut ca investigatia este nedureroasa si are o durata relativ scurta de timp, fiind cuprinsa intre 10 si 30 de minute.
Osteodensitometria este o procedura sigura pentru majoritatea persoanelor, dar femeile insarcinate nu pot intotdeauna sa o realizeze, deoarece foloseste energie cu raze X. Totusi, nivelul de radiatii este foarte mic, cantiatea de energie emisa fiind mai redusa decat in cazul unei radiografii toracice obisnuite.
Rezultatele osteodensitometriei se pot interpreta utilizand un scor numit scorul T. Acest scor implica compararea valorilor densitatii osoase obtinute prin scanare cu valorile normale ale unui adult tanar, sanatos si de acelasi sex.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) furnizeaza urmatoarele definitii ale nivelurilor densitatii osoase:
- un scor mai mare sau egal de -1 indica o densitate normala a oaselor;
- un scor cuprins intre -1,1 si -2,4 indica osteopenie sau densitate osoasa scazuta;
- un scor mai mic de -2,5 indica prezenta osteoporozei.
De asemenea, rezultatele scanarii DEXA pot fi interpretate folosind un scor Z. Acest scor raporteaza cantitatea de os pe care o persoana o are in comparatie cu alte persoane cu aceeasi dimensiune, varsta si sex.
Potrivit specialistilor, un scor Z ce depaseste valoarea de -2 este considerat normal, in timp ce un scor ce se situeaza sub -2 sugereaza ca pacientul se afla sub limita normala pentru varsta si sexul sau.
Cand scanarea DEXA masoara si compozitia corporala, rezultatele includ si masa totala de grasimi si procentajul total de grasime corporala.
Beneficiile osteodensitometriei includ:
- este o procedura simpla, rapida, neinvaziva;
- nu necesita anestezie;
- cantitatea de radiatie este foarte mica (mai putin de o zecime din doza unei radiografii toracice standard);
- este o metoda fiabila de diagnosticare a osteoporozei;
- poate ajuta la alegerea unui plan de tratament;
- evalueaza eficacitatea tratamentului urmat;
- este o optiune convenabila si usor de efectuat atat pentru pacienti, cat si pentru personalul medical;
- radiatiile nu sunt pastrate de organismul persoanei investigate;
- efectele secundare apar in extrem de putine cazuri.
Riscurile sunt reprezentate de:
- exista o mica sansa de a dezvolta cancer din cauza expunerii la radiatii;
- exista riscul de malformatii fetale in cazul in care investigatia este realizata de catre o femeie insarcinata.
Scanarea DEXA, numita si osteodensitometrie, reprezinta o metoda de diagnostic pe care medicii o folosesc pentru a detecta daca o persoana are o densitate osoasa redusa si daca prezinta un risc major de a suferi fracturi osoase. In plus, investigatia poate oferi informatii pretioase cu privire la procentul de grasime corporala.
Rezultatele obtinute prin aceasta investigatie pot ajuta medicul sa ofere un tratament adecvat pentru osteoporoza, dar si sa monitorizeze periodic eficienta acestui tratament. Desi scanarea expune persoana investigata la o cantitate mica de radiatii, beneficiile sunt mult mai numeroase decat riscurile.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.