Actinomicoza, afectiunea ce poate lua nenumarate forme

Generalitati

Actinomicoza este o boala infectioasa foarte rara in care bacteriile se pot raspandii dintr-o regiune corporala la alta prin intermediul tesuturilor. Astfel, orice tesuturi ale corpului poate fi afectate, chiar si cele mai profunde, precum sangele. De-a lungul timpului, evolutia actinomicozei poate duce la dezvoltarea de abcese, dureri si inflamatii. 

Exista numeroase cazuri in care bacteria Actinomyces este prezenta in corpul uman, la nivelul unui tesut sanatos, fara a provoca boala. In cazul in care regiunea in care aceste microorganisme traiesc este lezata, are loc migrarea lor in tesuturi noi si sanatoase. In timp, tesutul incepe sa sufere din cauza prezentei bacteriilor, putand sa apara abcese, cavitati, fibrozarea tesuturilor sau chiar necroza lor.

Potrivit unor studii de specialitate, aceasta boala nu este contagioasa, deoarece bacteriile ce o produc nu pot supravietui in afara corpului uman. Astfel, infectiile apar ulterior afectarii tesutului in care acestea sunt deja prezente.

Cauzele actinomicozei

Actinomicoza apare atunci cand speciile de Actinomyces se raspandesc in organism din cauza afectarii tesutului. Un numar crescut de persoane au aceste bacterii la nivelul mucoasei gurii, gatului, tractului digestiv, tractului urinar sau chiar al celui genital (in cazul persoanelor de sex feminin). Bacteriile traiesc in mod inofensiv in organism, dar devin periculoase daca se extind in afara mediului lor obisnuit. Acest lucru poate sa apara in urma unor factori, precum:

- diverse boli;
- afectarea tesuturilor datorata, de exemplu, interventiilor chirurgicale sau ranirilor;
- in cazul intepaturilor, spre exemplu inteparea esofagului cu un os de peste;
- in cazul gingivitei sau a cariilor dentare.

Pe masura ce infectia progreseaza apar abcese dureroase ce vor creste in dimensiuni. Acestea sunt prezente aproximativ cateva luni. Uneori, infectia poate fi atat de severa incat sa afecteze oasele si muschii din jur. In cazuri grave, pielea se poate rupe, ducand la eliminarea unor cantitati mari de puroi. Bacteriile Actinomyces sunt anaerobe, acest lucru insemnand ca traiesc in zonele profunde ale organismului, unde nivelul de oxigen este extrem de scazut. Acest tip de infectie bacteriana poate fi mai dificil de diagnosticat si, de multe ori, dureaza mai mult pentru a fi tratat, comparativ cu alte tipuri de infectii.

Tipuri de actinomicoza

Actinomicoza poate afecta aproape orice parte a corpului uman. Astfel, exista mai multe tipuri de actinomicoza.

• Actinomicoza orocervicofaciala- Acest tip afecteaza gura, maxilarul sau gatul, bacteriile cauzatoare fiind cele care traiesc in mod tipic la nivelul placii dentare. Poate avea drept motiv:
  - problemele dentare, precum cariile si igiena orala precara;
  - traumatisme ale gurii sau fetei;
  - interventiile stomatologice (mai rar).

Simptomele pot sa apara rapid sau chiar la cateva saptamani si se caracterizeaza prin:

- prezenta unei formatiuni dure la nivelul gurii;
- durere
- abces.

Se considera ca actinomicoza orocervicofaciala este cea mai frecventa forma de infectie produsa de Actinomyces, reprezentand peste 50% din toate cazurile.

• Actinomicoza toracica- Actinomicoza toracica afecteaza caile respiratorii si plamanii si apare atunci cand bacteriile ajung la acest nivel din gura si gat. Simptomele apar initial la nivelul plamanilor, urmand sa avanseze progresiv la nivelul intregii cavitati toracice si a coloanei vertebrale.

Simptomele cele mai frecvent regasite sunt:

- slabiciunea;
- febra;
- tusea productiva;
- pierderea severa in greutate.

• Actinomicoza abdominala- Asa cum ii spune si numele, actinomicoza abdominala se regaseste la nivelul abdomenului. Cu toate acestea, orice segment al sistemului digestiv poate fi afectat, de la esofag pana la anus. Se considera ca apendicectomia este o interventie ce poate duce la aparitia actinomicozei de acest tip.

Manifestarile clinice cuprind:
- abcese;
- febra persistenta;
- durere;
- diaree sau constipatie;
- extravazarea puroiului.

Infectia de acest tip se poate raspandi si la alte structuri, precum pericardul, ficatul, splina sau pelvisul.

• Actinomicoza pelvina- Acest tip de actinomicoza se raspandeste de la vagin catre alte zone ale bazinului. Anumite proceduri ginecologice pot creste acest risc, dar si utilizarea prelungita a dispozitivelor intrauterine. Tabloul clinic cuprinde:

                - secretii vaginale anormale;
                - inflamatie la nivelul pelvisului sau abdomenului inferior;
                - febra;
                - durere.

S-a constatat ca aproximativ 7% dintre femeile cu sterilet au si bacterii Actinomyces, de obicei fiind asimptomatice. Tinand cont de acest lucru, femeile nu ar trebuii sa utilizeze steriletul mai mult decat este indicat (de obicei intre 5 si 10 ani). Orice femeie care acuza simptomele enumerate mai sus ar trebuii sa faca o vizita la medic pentru a avea parte de o evaluare corespunzatoare.

Tipuri rare de actinomicoza

Fara tratament adecvat, actinomicoza poate afecta sistemul nervos central, dar acest lucru este rar. De asemenea, sistemul nervos poate fi afectat direct prin leziuni la nivelul gatului sau fetei. Astfel, manifestarile clinice includ dureri de cap si alte simptome neurologice.

Un alt tip rar de actinomicoza afecteaza pielea si oasele. Acest lucru se intampla atunci cand infectia se imprastie de la nivelul tesuturilor profunde.

Simptomatologie

Actinomicoza este o afectiune ce poate lua o varietate de forme. De exemplu, se poate asemana cu diferite alte infectii, chiar si cu boli oncologice. In cele mai multe cazuri, actinomicoza presupune aparitia mai multor abcese mici, interconectate. Tabloul clinic depinde de tipul de actinomicoza, dar poate include:

- inflamatie la locul infectiei;
- afectarea tesutului si chiar aparitia de cicatrici;
- abcese;
- fistule si scurgeri purulente;
- durere severa;
- fatigabilitate si stare generala alterata.

Trebuie cunoscut faptul ca simptomele variaza de la persoana la persoana, iar severitatea depinde in mare parte de localizarea infectiei.

Diagnostic si tratament

Pentru a diagnostica actinomicoza, medicul poate preleva un esantion de sputa, puroi sau tesut pentru a-l trimite la laborator pentru investigatii microscopice. De asemenea, se poate realiza cultura bacteriilor. In unele cazuri, abcesul poate imita o crestere tumorala, iar leziunile pulmonare pot mima cancerul sau tuberculoza. Din acest motiv, este extrem de importanta excluderea altor afectiuni de sanatate.

Tratamentul actinomicozei se realizeaza pe termen lung (de la 8 saptamani la peste 12 luni). Cel mai frecvent, tratamentul este cu antibiotice si include penicilina. Cu toate acestea, exista cazuri in care abcesul poate fi drenat pe cale chirurgicala, iar zonele infectate eliminate. In acest caz se poate indica ulterior tratament cu antibiotice pentru aproximativ 3 luni.

Concluzii

Actinomicoza este o afectiune care se dezvolta lent, dar care poate avea un impact foarte grav asupra sanatatii unei persoane. Astfel, daca boala se instaleaza este foarte importanta primirea tratamentului cat mai precoce posibil. Autorii unui studiu realizat in 2014 sugereaza ca riscul de a dezvolta actinomicoza poate fi redus prin evitarea consumului de alcool, mentinerea sanatatii si tratarea afectiunilor de sanatate imediat cum se fac resimtite. De asemenea, urmarea unei igiene orale bune si a tratamentelor cu antibiotice asa cum au fost prescrise de medic reprezinta modalitati prin care sansele de a dezvolta boala se diminueaza in mod semnificativ.

Bibliografie:
Actinomycosis. (2017, September 19). Actinomycosis. http://www.nhs.uk/conditions/Actinomycosis/Pages/Introduction.aspx
Bush, L. (2018, January). Actinomycosis. Merck Manuals. https://www.merckmanuals.com/professional/infectious-diseases/anaerobic-bacteria/actinomycosis
Clinical challenges of long-acting reversible contraceptive methods. (2016, September). Committee Opinion, 672. https://www.acog.org/-/media/Committee-Opinions/Committee-on-Gynecologic-Practice/co672.pdf?dmc=1&ts=20170215T1853475465
Fazili, T. (2002). Actinomyces species (Actinomycoses) Antimicrobe. http://www.antimicrobe.org/b73.asp
Knnen, E. & Wade, W.G. (2015, April). Actinomyces and related organisms in human infections. Clinical Microbiology Reviews. https://cmr.asm.org/content/28/2/419.long
Valour, F., Snchal, A., Dupieux, C., Karsenty, J., Lustig, S., Breton, P., … Ferry, T. (2014, July 5). Actinomycosis: Etiology, clinical features, diagnosis, treatment, and management. Journal of Infection and Drug Resistance, 7, 183–197. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4094581/