Întreabă rapid un medic
Descarcă aplicația gratuit
iOS
▶ Android
Caria dentara apare atunci cand bacteriile din cavitatea bucala produc acizi care actioneaza asupra dintelui. Caria este una dintre cele mai frecvente patologii stomatologice atat la copii, cat si la adulti si poate afecta semnificativ sanatatea orala si calitatea vietii.
In absenta unui diagnostic precoce si a unui tratament adecvat, procesul carios poate evolua catre afectarea pulpei dentare, aparitia infectiilor locale si, in formele severe, pierderea dintelui.
Caria dentara poate fi prevenita printr-o igiena orala corespunzatoare, respectiv periajul dintilor si folosirea atei dentare cu regularitate, o alimentatie corecta, dar si prin controale stomatologice periodice si periaj profesional.
Caria dentara apare prin interactiunea dintre bacteriile din cavitatea orala, alimentatie si susceptibilitatea individuala a dintelui.
Pe suprafata dintilor si gintiilor se formeaza permanent o pelicula aderenta numita placa bacteriana, care contine microorganisme capabile sa metabolizeze zaharurile si sa produca acizi. Atacul acid incepe la cateva minute dupa consumul alimentelor bogate in carbohidrati fermentabili si poate continua timp indelungat, mai ales in lipsa unei igiene orale corespunzatoare.
Riscul de aparitie a cariei dentare creste daca:
• Nu se periaza dintii dupa mese, gustari si inainte de culcare;
• Nu se foloseste ata dentara sau alte metode de igienizare in fiecare zi;
• Se consuma frecvent alimente cu continut mare de zahar. Dulciurile lipicioase si alimentele zaharate, precum stafidele, cerealele invelite in zahar, prajiturile, torturile, caramelele, favorizeaza in mod deosebit retentia bacteriana si mentinerea mediului acid la nivelul dintelui;
• Se consuma frecvent bauturi carbogazoase, fara igiena corespunzatoare;
• Nu exista controale stomatologice frecvente, o data la 6 luni, asa cum este recomandat;
• Exista un deficit de fluor;
• Fluxul salivar este deficitar.
Factorii de risc pentru formarea cariilor dentare se impart in factori ce pot fi controlati si factori ce nu pot fi controlati.
Factori de risc controlabili
• Ingrijirea dintilor - Acumularea placii bacteriene la nivelul dintilor favorizeaza dezvoltarea bacteriilor cariogene si accelerarea procesului de demineralizare. Daca placa este indepartata printr-o igiena corespunzatoare scade riscul aparitiei cariilor. In plus, vizitele regulate la cabinet pentru o igienizare profesionala previn aparitia cariilor dentare sau depistarea precoce a acestora.
• Alimentatia hiperglucidica - Consumul repetat de produse bogate in zahar mentine un pH acid in cavitatea orala si creste semnificativ riscul aparitiei cariilor.
• Deficitul de fluor - Fluorul contribuie la remineralizarea smaltului si creste rezistenta dintelui la atacul acid bacterian.
• Fumatul si consumul excesiv de alcool - Aceste obiceiuri afecteaza sanatatea orala prin reducerea secretiei salivare si alterarea mecanismelor naturale de protectie ale cavitatii orale.
• Xerostomia (gura uscata) - Saliva are rol protector, contribuind la neutralizarea acizilor si la indepartarea resturilor alimentare. Reducerea fluxului salivar favorizeaza dezvoltarea cariilor. Gura uscata poate avea drept cauze o afectiune preexistenta sau anumite tratamente medicamentoase (hipertensiune, depresie)
• Varsta - Copiii si adolescentii prezinta un risc crescut deoarece structurile dentare sunt inca in proces de maturizare. La varstnici, retractia gingivala poate expune radacina dintelui, favorizand aparitia cariilor radiculare.
• Afectiuni sistemice - Patologii precum diabetul zaharat sau sindromul Sjögren pot creste susceptibilitatea la carie dentara.
• Afectiuni respiratorii, precum rinita alergica, determina respiratia orala, situatie in care fluxul salivar este mai scazut, astfel ca se pierde rolul de protectie impotriva cariilor.
• Administrarea anumitor medicamente - Unele tratamente medicamentoase reduc secretia salivara sau modifica flora bacteriana orala.
In stadiile incipiente, caria dentara poate evolua fara simptome evidente si este adesea descoperita in urma unui control stomatologic de rutina.
Pe masura ce leziunea carioasa avanseaza, pot aparea urmatoarele simptome:
• sensibilitate dentara la rece, cald sau dulce;
• durere dentara spontana sau la masticatie;
• modificari de culoare pe dinti (pete albe, gri, maro sau negre);
• respiratie urat mirositoare (halitoza) si gust neplacut in gura;
• disconfort la masticatie;
• dinte fracturat sau sensibil la presiune.
In cazurile complicate, infectia se poate extinde catre tesuturile din jurul dintelui si poate determina aparitia unui abces dentar, manifestat prin:
• durere intensa, pulsatila;
• umflarea obrazului;
• febra;
• adenopatii locale;
• stare generala alterata.
Caria dentara evolueaza lent, intr-o perioda care poate dura de la cateva luni la cativa ani.
Initial, acizii produsi de bacterii afecteaza smaltul dentar (stratul exterior al dintelui, foarte rezistent). In lipsa tratamentului, leziunea avanseaza catre dentina (tesut situat sub smalt) si ulterior catre pulpa dentara (componenta centrala care contine nervi si vase de sange). In momentul in care procesul carios la ajuns la pulpa dentara, pot aparea inflamatia, infectia si necroza pulpara.
In stadiile precoce, procesul poate fi stopat prin masuri de remineralizare si tratamente preventive.
In cazul cariilor profunde, sunt necesare proceduri restauratoare, precum obturatia (plomba), sau tratamente de canal realizate cu microscopul endodontic.
In cazul in care procesul carios a avansat pana la pulpa dentara si aparut necroza pulpara, exista pericolul ca dintele sa nu mai poata fi salvat.
Tipuri de carii dentare:
• Carii de santuri si fosete - apar frecvent pe suprafetele ocluzale ale molarilor si premolarilor, unde retentia alimentara este crescuta.
• Carii interdentare - se dezvolta intre doi dinti si sunt dificil de observat fara examen radiologic.
• Carii radiculare (pe radacina dintelui) - afecteaza suprafata radacinii dentare expuse prin retractie gingivala.
• Carii secundare sau recurente - apar in jurul obturatiilor sau lucrarilor dentare deja existente.
Consultatia stomatologica este recomandata periodic, chiar si in absenta simptomelor.
Prezentarea la medic devine necesara daca apar:
• dureri dentare – chiar si in absenta durerii, caria evolueaza. O durere constanta, care nu dispare, sugereaza o carie profunda ce poate duce la pierderea dintelui;
• sensibilitate persistenta;
• inflamatie gingivala;
• modificari de culoare sau structura ale dintelui;
• respiratie urat mirositoare persistenta.
Diagnosticul precoce permite instituirea unui tratament conservator si reduce riscul complicatiilor.
Medicul stomatolog generalist este cel mai in masura sa evalueze caria dentara si sa recomande cea mai buna solutie de tratament.
In functie de severitatea leziunii, tratamentul poate implica interventia altor specialisti, precum:
- medicul endodont – pentru efectuarea tratamentelor de canal;
-specialistul in protetica dentara – pentru reconstructia structurii dentare, in cazul in care cariilor profunde;
-chirurgul oro-maxilo-facial - pentru extractii dentare si alte operatii la nivelul cavitatii orale;
-medicul stomatolog pediatru, pentru tratarea cariilor la copii.
Diagnosticul se stabileste prin:
• examen clinic intraoral;
• evaluarea istoricului stomatologic;
• explorarea dentara cu instrumentar specific;
• radiografii dentare;
• investigatii digitale moderne pentru detectarea precoce a leziunilor carioase.
Pentru mentiunea unei bune sanatati orale, este recomandata o consultatie stomatologica o data la 6 luni. Controalele regulate permit identificarea cariilor inainte de aparitia durerii sau a complicatiilor.
In cazul in care o persoana se confrunta cu probleme dentare frecvente, medicul poate sugera mai multe vizite la cabinet.
Tratamentul cariei dentare este individualizat in functie de severitatea procesului carios.
Iata care ar putea fi tratamentele recomandate:
• Terapia remineralizanta - In stadiile incipiente, se pot aplica tratamente cu fluor pentru favorizarea remineralizarii smaltului.
• Obturatia dentara - atunci cand exista cavitate carioasa, aceasta este curatata si restaurata prin materiale speciale care refac forma si functia dintelui.
• Coroana dentara - In cazul in care dintele este sever afectat de carie poate fi necesara refacerea structurii dentare cu o coroana protetica.
• Tratament de canal - Daca pulpa dentara este afectata ireversibil, se efectueaza tratamentul de canal, care presupune curatarea canalelor si indepartarea infectiei.
• Extractia dentara - In situatiile in care dintele nu mai poate fi salvat, se recurge la extractie, urmata ulterior de solutii de reabilitare protetica sau implant dentar.
Lipsa terapiei dentare in cazul cariilor duce la complicatii si, in final, la pierderea dintelui. De asemenea, amanarea tratamentelor poate conduce la cresterea costurilor si a duratei tratamentului.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Pentru a reduce disconfortul provocat de caria dentara pana la prezentarea la medicul stomatolog se recomanda:
• aplicarea locala de comprese reci;
• evitarea alimentelor foarte reci, fierbinti sau dulci;
• mentinerea unei igiene orale corespunzatoare;
• administrarea de analgezice sau antiinflamatoare conform recomandarilor medicale (de exemplu Paracetamol, Ibuprofen)
Tratament chirurgical
Interventia chirurgicala poate fi necesara in cele mai severe cazuri de carie dentara, respectiv daca pulpa dentara este serios afectata.
In cazul in care se ajunge la extractia dintelui, acesta poate fi inlocuit cu un implant dentar. In cazul unui tratament de canal, dintele distrus se poate imbraca cu o coroana.
Persoanele care se confrunta cu anumite afectiuni care ingreuneaza lupta organismului cu infectia, ar putea primi recomandarea de la medicul stomatolog pentru tratament medicamentos inainte si dupa interventia chirurgicala.
Din aceasta categorie fac parte:
- valve artificiale sau deteriorate
- anomalii congenitale ale inimii
- sistem imunitar deprimat
- boli ale ficatului (ciroza)
- proteze ortopedice
- endocardita bacteriana in antecedente
Preventia, respectiv dezvoltarea unor obiceiuri sanatoase, precum igiena orala corecta, o dieta echilibrata si ingrijirea dentara periodica, reprezinta cea mai eficienta metoda de combatere a cariei dentare.
Igiena orala corecta
Se recomanda:
• periaj de minimum doua ori pe zi, dar mai ales inainte de culcare;
• utilizarea pastelor de dinti fluorurate;
• periajul trebuie realizat prin plasarea periutei in unghi de 45 grade la nivelul jonctiunii dintre dinte si gingie si efectuarea de miscari circulare de "du-te vino".
• curatarea limbii si a spatiilor interdentare;
• schimbarea periodica a periutei dentare, la 3-4 luni
• evitarea unui periaj agresiv
• efectuarea igienizarilor profesionale regulate.
Folosirea atei dentare
• Ata dentara trebuie folosita in timpul fiecarei sesiuni de periaj dentar
• Ata patrunde usor intre dinti spre gingie. Se curbeaza ata (in forma de U) in jurul fiecarui dinte si se patrunde usor subgingival. Ata se misca "sus-jos" de cateva ori, indepartandu-se placa. Introducerea atei de cateva ori intre dinti fara indepartarea placii poate dauna gingiilor.
• Se pot incerca dispozitive de curatare electrice (perii interdentare electrice) proiectate pentru curatirea spatiilor interdentare. Acestea pot fi la fel de eficiente ca si ata dentara.
• Daca gingiile sangereaza in timpul folosirii atei dentare, pe masura vindecarii lor si sangerarea trebuie sa se opreasca.
Dieta echilibrata
Pentru reducerea riscului carios se recomanda:
• limitarea consumului de zaharuri (alimente sau bauturi) - Cu cat zaharul sta mai mult in contact cu dintii, cu atat dauneaza mai mult.
evitarea gustarilor dintre mese;
• evitarea gustarilor frecvente sau inainte de culcare, fara periaj ulterior - Mancarea ramasa pe dinti este o cauza a cariei. Secretia de saliva scade pe timpul noptii si nu curata gura in timpul somnului;
• consumul de alimente cu consistente diferite: cereale integrale, legume, fructe, precum si alimente sarace in grasimi si sare.
• reducerea bauturilor acidulate;
• consumul de alimente bogate in calciu si vitamine;
• hidratarea corespunzatoare.
Preventia trebuie inceputa inca din primii ani de viata sau chiar si mai devreme, deoarece mugurii dentari se formeaza inca din timpul sarcinii. O femeie insarcinata trebuie sa manance echilibrat, sa aiba o dieta hranitoare si sa asigure suficiente vitamine si minerale.
Expertii recomanda ca igiena dentara a copilului sa inceapa la 1 an sau dupa aparitia primilor dinti.
Recomandarile medicilor stomatologi pediatri includ:
• initierea periajului dentar de la aparitia primilor dinti (cu tifon in primele luni de la aparitia dintilor, cu periute adaptate in functie de varsta ulterior;
• evitarea adormirii cu biberonul care contine lichide indulcite - zaharul, dulciurile si acizii cauzeaza carii (caria de biberon);
• utilizarea unei cantitati adecvate de pasta fluorurata;
• supravegherea igienei orale de catre parinti pana la varsta de 7-8 ani;
• controale stomatologice regulate.
Educatia timpurie privind igiena oralaq contribuie semnificativ la prevenirea cariilor si la dezvoltarea unor obiceiuri sanatoase pe termen lung.
Programarile la dentist
Vizitele regulate la medicul stomatolog, recomandate la fiecare 6 luni sau conform indicatiilor specialistului, permit:
• depistarea precoce a leziunilor carioase;
• prevenirea complicatiilor;
• mentinerea sanatatii orale;
• conservarea structurii dentare naturale prin tratamente minim invazive.
In stomatologia moderna, abordarea terapeutica este orientata catre preventie, diagnostic precoce si tratamente conservative, cu scopul de a mentine functionalitatea si estetica dentara pe termen lung.
?
.jpg)