organ mineralizat implantat in maxilar, a carui parte vizibila porneste din os. dintii permit masticatia care constituie prima faza a digestiei. Sustinand tesuturile moi (buze, obraji), dintii joaca un rol in pronuntarea sunetelor. La o fiinta umana se disting dintii de lapte, temporari, si dintii permanenti. Dintii de lapte apar intre varsta de 6, luni si cea de 30 de luni si sunt in numar de 20. Eruptia dintilor permanenti, in numar de 32, incepe de la varsta de 6 ani si se termina la 12 ani. Eruptia celor 4 dinti de minte poate sa se produca incepand cu varsta de aproximativ 18 ani.
Structura - Dintele este un tesut viu, inervat de nervi si irigat de vase sangvine. Acesti nervi si vase ajung in centrul dintelui prin intermediul canalului dentar si formeaza pulpa, plasata in mijlocul dintelui si continuta intr-un tesut calcificat, dentina. Zona vizibila a dintelui, numita coroana, este acoperita de smalt, care constituie tesutul cel mai dur al organismului; radacina dintelui, partea implantata in maxilar, este inconjurata de cement, care asigura articularea cu osul prin intermediul filamentelor fine care formeaza ligamentul alveolodentar.
Diferite tipuri de dinti - Se pot deosebi dintii din fata, incisivii si caninii, si dintii posteriori, premolarii si molarii.
- Incisivii, in numar de 8, au o forma de lopata si permit transarea alimentelor (taiere)
- Caninii, in numar de 4, ascutiti si robusti, sunt dintii cei mai lungi la specia umana; situati la limita dintilor posteriori, ei rup in bucati alimentele
-Premolarii, in numar de 8, primii dintre dintii posteriori, pot avea una sau doua radacini si prezinta doua cuspide (protuberante situate la suprafata de masticatie); ei participa la maruntirea alimentelor
-Molarii, in numar de 12, intre care patru sunt molarii de minte, au 2 sau 3 radacini si 4 sau 5 cuspide; ei joaca un rol esential in maruntirea alimentelor.
Patologie -Dintii si maxilarul pot fi sediul unor dureri, cel mai des din cauza unei carii si consecintelor sale. O infectie microbiana mai poate, de asemenea, sa se produca in cursul unei boli a gingiei si sa provoace un abces. In anumite cazuri, sunt prescrise spalaturi ale gurii cu apa sarata sau cu antibiotice.
Perierea dintilor - Este cea care scoate din si dintre dinti resturile alimentare si placa bacteriana; trebuie sa fie facuta in fiecare zi, dupa fiecare masa principala, si sa dureze in jur de trei minute. Periuta de dinti trebuie schimbata des, ea trebuind sa aiba manerul suplu, capul mic (pentru a ajunge in zonele cu accesul dificil), parul sintetic trebuie sa fie suplu si cu firele rotunjite. Perierea trebuie sa fie mai curand minutioasa decat energica; ea se face pe toate fetele dintilor cu o miscare care este indreptata de la gingie - care si ea trebuie periata - spre dinte. Unghiul perilor periutei cu suprafata dintelui trebuie sa fie de 45. Pasta de dinti permite polizarea dintilor si reimprospatarea respiratiei. O data pe zi, trecerea unei ate dentare printre dinti completeaza perierea. Puntile si aparatele ortodontice fixate se spala cu ajutorul unor periute interdentare.