Indicatii
Pierami este un antibiotic activ pe un larg spectru de germeni Gram (-), incluzand speciile de pseudomonas, E. Coli, Proteus indol+ si indol-, Providencia, grupul Klebsiella-Serratia, Acinetobacter precum si pe mai multe specii de germeni Gram (+) ca staphilococcus aureus (producatori sau nu de penicilinaza, incluzand si tulpinile rezistente la meticilina), Enterococi, streptococcus pyogenes si Diplococcus pneumoniae. Pierami nu este degradat de majoritatea enzimelor (adenilaze si fosforilaze bacteriene) care pot inactiva alte aminoglicozide, de aceea microorganismele rezistente la gentamicina, tobramicina si kanamicina sunt sensibile la amikacina. Pierami este astfel indicat in tratamentul de scurta durata al infectiilor grave provocate de germenii sensibili la amikacina (mentionati mai sus) in urmatoarele localizari: bacteriemiile si septicemiile incluzandu-le si pe cele ale nou-nascutilor; infectiile grave ale cailor respiratorii, sistemului osteoarticular, sistemului nervos central (inclusiv meningitele), infectiile intraabdominale (inclusiv peritonitele), arsurile si infectiile postoperatorii (inclusiv pe cele din chirurgia cardio-vasculara); infectiile grave, complicate si recurente ale cailor urinare date de germeni gramnegativi; infectiile stafilococice; se poate da ca tratament de atac in caz de infectii stafilococice cunoscute sau suspectate, atunci cand pacientul este alergic la alte antibiotice, sau atunci cand exista o infectie mixta cu Stafilococ si gramnegativ; septicemiile la nou-nascuti atunci cand testele de sensibilitate nu permit administrarea altor aminoglicozide; in aceste cazuri un tratament concomitent cu un antibiotic de tip penicilinic poate fi indicat pentru a preintampina posibila suprainfectie data de germeni grampozitivi (Streptococ sau pneumococ). Pierami este eficace in combaterea infectiilor provocate de germeni gramnegativi rezistenti la gentamicina si tobramicina si in special de Proteus rettgeri, Providencia stuartii, Serratia marcenscens si Pseudomonas aeruginosa. in consecinta, Pierami poate fi utilizat ca antibiotic de prima intentie in infectiile presupuse ca fiind provocate de germeni gramnegativi chiar inaintea obtinerii rezultatelor investigatiilor microbiologice.
Doze si mod de administrare
Administrarea intramusculara este de preferat, dar in caz de necesitate se poate utiliza aceeasi posologie prin administrare intravenoasa sub forma de perfuzie cu conditia ca lichidul perfuzat sa se administreze intre 30-60 minute la adulti si 1-2 ore la copil. Solutiile perfuzabile compatibile sunt: ser fiziologic, glucoza 5% si solutie Ringer lactat. Urmand posologia recomandata, infectiile fara complicatii generate de germenii sensibili la Amikacina trebuie sa reactioneze dupa o perioada de 24-48 de ore. Durata tratamentului este in general de 3 pana la 7 zile in administrarea intravenoasa si de 7 pana la 10 zile in administrarea intramusculara. Daca tabloul clinic nu se modifica intre 3 si 5 zile, trebuie luata in considerare o terapie alternativa in functie de rezultatele bacteriologice. Adulti si copii: 15 mg / kg / zi repartizat in 2 prize.
Nou-nascuti si prematuri: doza initiala de atac este de 10 mg / kg, apoi 7,5 mg / kg la 12 ore. La infectiile grave cu Pseudomonas, adultilor li se pot administra 500 mg la 8 ore. in orice caz, nu trebuie depasita doza de 1,5 g / zi, doza maxima a ciclului terapeutic fiind de 15 g. La infectiile tractului urinar cu germeni sensibili, un dozaj de 7,5 mg / kg / zi in 2 prize este suficient. In cazul bolnavilor cu functie renala alterata, pentru a evita fenomenul de acumulare, trebuie administrate doze reduse sau marit intervalul dintre administrari.
Contraindicatii
Hipersensibilitate certa sau presupusa la amikacina sau la alte aminoglicozide, miastenie.
Masuri de precautie
Pacientii tratati cu aminoglicozide trebuie tinuti sub observatie clinica datorita potentialului lor ototoxic si nefrotoxic. Ototoxicitatea, fie vestibulara sau cohleara, se poate manifesta la pacientii tratati cu doze prea mari sau pe perioade indelungate. Se constata o mai mare frecventa la pacientii cu insuficienta renala. hipoacuzia se manifesta la inceput la frecventele inalte si nu poate fi decelata decat prin teste de audiometrie. Pot aparea ameteli ca o consecinta a unei leziuni vestibulare. Ototoxicitatea nu a fost pusa in evidenta la copii, dar in absenta altor date se recomanda utilizarea cu prudenta a amikacinei la copii. Aminoglicozidele sunt potential nefrotoxice. functia renala trebuie sa fie monitorizata la pacientii la care se suspecteaza disfunctie renala (reducerea clearance-ului creatininei, prezenta celulelor in urina, oliguria, proteinuria, scaderea densitatii specifice urinare, cresterea retentiei de azot). Evidentierea disfunctiilor renale, vestibulare sau cohleare recomanda suspendarea tratamentului sau reducerea dozelor. Concentratia serica a antibioticului va fi monitorizata daca este posibil avand in vedere ca concentratia maxima admisa este de 35 mg/ml si se va evita prelungirea tratamentului. La femeile gravide si la nou-nascuti, produsul se va administra numai in caz de stricta necesitate si sub supraveghere medicala. La animale, amikacina administrata in doze mari si in asociere cu anestezice sau alte medicamente blocante ale placii neuromusculare, a provocat in unele cazuri blocaje neuromusculare si paralizii respiratorii. A se evita amestecarea cu alte antibiotice in seringa sau in flaconul de perfuzie.
Reactii adverse
Principalele efecte secundare sunt ototoxicitatea si nefrotoxicitatea (albuminurie, prezente de cilindri in sediment, oligurie) dupa cum reiese din paragrafele de mai sus.In cazuri foarte rare pot aparea: rash cutanat, febra, cefalee, parestezii, greturi, varsaturi, eozinofilie.