Sindromul de soc toxic reprezinta o afectiune potential letala, care debuteaza prin infectia cu stafilococi sau streptococi. Femeile cu varste intre 15 si 25 de ani si care utilizeaza tampoane in timpul menstruatiei par sa aiba un risc mult mai mare de a dezvolta sindromul de soc toxic, dar, cu toate acestea, afectiunea poate sa apara si in alte cazuri.
Sindromul de soc toxic a fost mentionat pentru prima data ca fiind un pericol pentru sanatatea femeilor la varsta fertila in anul 1980. In acel an au murit foarte multe femei aparent sanatoase, in urma unei boli inexplicabile care a implicat febra, soc si insuficienta multipla de organe. Cu toate acestea, au fost identificate cazuri asemanatoare inca din anii 1920.
Sindromul de soc toxic este rar, iar cateva studii estimeaza ca doar aproximativ 1-3 din 100.000 de femei il dezvolta in fiecare an. In 1980, incidenta anuala a fost de aproximativ 6 la 100.000 de femei cu varste cuprinse intre 19 si 44 de ani, dar au fost luate masuri pentru a reduce aceasta valoare.
Exista doua tipuri principale ale acestui sindrom. Astfel, se disting:
- sindrom de soc toxic stafilococic – este produs de Staphylococcus aureus (S. aureus);
- sindrom de soc toxic streptococic – este cauzat de Streptococul de grup A, dar si de alti streptococi.
Semnele si simptomele produse de aceste forme ale bolii apar brusc si progreseaza rapid, prima data survenind febra inalta. Ulterior, in cateva ore, pot sa apara:
- varsaturi;
- diaree;
- eruptii cutanate, asemanatoare cu arsurile solare (in special la nivelul talpilor si palmelor);
- inrosirea ochilor, a gurii si a gatului;
- lipotimie si sincopa;
- dureri musculare;
- vertij;
- confuzie;
- scaderea tensiunii arteriale;
- convulsii;
- dureri de cap.
Afectiunea are potential letal si poate progresa pana la insuficienta renala, soc si deces in aproximativ 48 de ore. Orice persoana care utilizeaza tampoane sau resimte tabloul clinic prezentat mai sus este posibil sa dezvolte o infectie si trebuie sa se prezinte imediat la un medic pentru a fi evaluata corespunzator. De asemenea, tampoanele utilizate trebuie indepartate imediat.
Numeroase cazuri de sindrom de soc toxic sunt corelate cu utilizarea tampoanelor. De asemenea, leziunile de la nivelul tesuturilor pot duce la sindromul de soc toxic si sunt, in principal, produse de complicatii ale nasterii, arsuri, infectii localizate etc.
Conform studiilor, aproximativ 55% din totalul cazurilor sunt produse de utilizarea tampoanelor, 15% din cauza leziunilor asociate nasterii si ranilor infectate, iar restul din alte motive.
Bacteriile care cauzeaza aceasta afectiune nu sunt rare. Se estimeaza ca aproximativ 20-30% din populatia globului poarta pe piele si la nivelul nasului S. aureus, de obicei fara a dezvolta complicatii. Lipsa complicatiilor are la baza protectia pe care anticorpii o ofera organismului, dar trebuie stiut ca este posibil ca unii oameni sa nu dezvolte anticorpii necesari.
Una dintre posibilitatile de producere a sindromului de soc toxic consta in faptul ca tampoanele superabsorbante ce stau mult timp in interiorul organismului devin un mediu propice pentru ca bacteriile sa se reproduca.
De asemenea, se considera ca fibrele din care sunt realizate tampoanele pot leza mucoasa vaginului, facand posibila trecerea bacteriilor in sange. Astfel, actiunea si compozita tampoanelor, combinate cu preexistenta bacteriilor la nivelul vaginului, duc in cele din urma la dezvoltarea bolii. Cu toate acestea, mai sunt necesare cercetari pentru a descoperi mecanismele exacte de producere.
Sindromul de soc toxic streptococic poate sa survina chiar si dupa traumatisme minore, interventii chirurgicale, infectii virale sau tratare cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Bacteriile intra in organism prin intermediul leziunilor existente si produc toxine ce ulterior trec in sange. De la nivelul sangelui, toxinele se pot raspandi la nivelul tuturor organelor si pot produce efecte negative, inclusiv hipotensiune arteriala.
Hipotensiunea arteriala poate produce simptome diverse, precum confuzie si vertij, dar poate duce chiar si la soc. In plus, efectele negative se resimt la nivelul tuturor tesuturilor, putand fi afectate organele si muschii. Insuficienta renala este o complicatie frecventa in cazul sindromului de soc toxic.
Trebuie cunoscut faptul ca aceasta afectiune nu apare doar la femei tinere, putand sa survina si in cazul femeilor in varsta, al barbatilor si al copiilor. Femeile care utilizeaza metode contraceptive, precum diafragma si buretele contraceptiv trebuie sa stie ca sunt supuse la un risc usor mai crescut de a dezvolta sindromul de soc toxic.
De asemenea, orice persoana ce are o infectie cu stafilococ sau streptococ poate dezvolta afectiunea, dar exista sanse foarte mici ca acest lucru sa se intample.
Deoarece sindromul de soc toxic este rar in practica medicala, trebuie stiut ca este posibil ca unii medici sa nu il observe niciodata. Totusi, este importanta recunoasterea semnelor produse de aceasta boala, deoarece progreseaza rapid si are potential letal.
Medicul va solicita informatii cu privire la simptome si va verifica semnele ce releva insuficienta de organe. Testele de sange si urina ajuta la determinarea functiei unor anumite organe. In plus, medicul poate cauta urmatoarele semne:
- febra peste 39 de grade Celsius;
- hipotensiune arteriala;
- eruptii cutanate;
- dovada ca cel putin 3 organe au fost afectate de infectie;
- evidentierea leziunilor tesuturilor prin intermediul examenului fizic, dar si a imagisticii medicale, precum tomografia computerizata sau rezonanta magnetica.
Scopul echipei medicale este de a lupta impotriva infectiei si de a sustine toate functiile vitale ale organismului. Astfel, pacientul poate fi internat in spital si poate fi plasat in unitati speciale de terapie intensiva. Tratamentul poate include:
- oxigenoterapie – pacientul primeste oxigen pentru sustinerea respiratiei;
- administrare de fluide – acestea pot aduce tensiunea arteriala la normal si pot preveni deshidratarea;
- dializa – se realizeaza in cazul insuficientei renale si are ca scop filtrarea toxinelor si a deseurilor din sange;
- tratarea leziunilor cutanate;
- administrare de antibiotice;
- administrare de imunoglobulina.
In cele mai multe cazuri, pacientii raspund pozitiv la tratament in cateva zile. Totusi, este posibila internarea in spital chiar si pentru cateva saptamani pentru monitorizare eficienta.
Riscul de a dezvolta sindromul de soc toxic este foarte scazut, dar se pare ca este in stransa legatura cu utilizarea tampoanelor. Astfel, se recomanda urmatoarele masuri de siguranta:
- mainile trebuie spalate foarte bine inainte de utilizarea tampoanelor;
- utilizarea unor tampoane de calitate si cu nivel mic de absorbtie;
- schimbarea tampoanelor trebuie sa se realizeze in mod regulat, conform indicatiilor de pe ambalaj;
- tampoanele folosite inainte de culcare trebuie schimbate cat mai curand dimineata;
- tampoanele nu trebuie utilizate dupa ce menstruatia s-a incheiat;
- utilizarea de absorbante in locul tampoanelor;
- diafragma contraceptiva sau buretele contraceptiv trebuie utilizate conform instructiunilor de utilizare si sa nu depaseasca perioada permisa.
Profilaxia acestei boli este foarte importanta. Conform studiilor, sindromul de soc toxic streptococic are o mortalitate cuprinsa intre 20 si 60% chiar si cu tratament agresiv asociat.
Recuperarea este completa in majoritatea cazurilor, dar din moment ce afectiunea este rara nu sunt cunoscute integral efectele pe termen lung. Totusi, s-au raportat efecte secundare, precum slabiciune musculara, dificultati de concentrare, pierderi de memorie, tulburari emotionale.
Pentru a evita acest sindrom, femeile care l-au experimentat deja trebuie ia in considera utilizarea altor metode de contraceptie si sa evite cat mai mult utilizarea tampoanelor.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.