Bolile respiratorii cronice sunt afectiuni ale plamanilor care se intind pe perioade mari de timp, de cele mai multe ori pentru toata viata. Cele mai frecvente sunt considerate: bronhopneumopatia cronica obstructiva ( BPOC), astmul bronsic, emfizem pulmonar, bronsiectazia, alergii diverse respiratorii, boli profesionale pulmonare, hipertensiune pulmonara primara sau secundara.
In astfel de afectiuni, respiratia intampina diferite grade de dificultate, acesta fiind motivul pentru care pacientul “uita” sa respire. Respiratia cuprinde doua faze: patrunderea aerului in plamani (inspiratia); eliminarea aerului din plamani (expiratia), care dureaza mai mult decat inspiratia. Un om adult aflat in repaus executa 16 miscari respiratorii pe minut (ritmul respirator).
Acest ritm este mai mare la femeie; el creste in timpul activitatii musculare, al exercitiilor fizice etc. Respiratiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plamanii urmeaza pasiv miscarile cutiei toracice. In timpul inspiratiei, volumul cutiei toracice creste datorita contractiei muschilor respiratori: diafragma se contracta si coboara, muschii intercostali trag coastele si le ridica. Miscarea coastelor impinge sternul inainte, iar plamanii se umplu cu aer. In momentul expiratiei, muschii se relaxeaza, iar plamanii si micsoreaza volumul o data cu cel al cutiei toracice, eliminand aerul.
Inspiratia este, deci, faza activa a respiratiei, iar expiratia este faza pasiva. Intrarile si iesirile de aer din sistemul respirator prezinta ventilatia pulmonara, care depinde de frecventa si profunzimea miscarilor respiratorii. Acestea pot creste prin antrenament, gimnastica etc. Aerul este un amestec de gaze in urmatoarea proportie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon si alte alte gaze in cantitati foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat. Astfel in plamani, aerul pierde oxigen, se imbogateste in dioxid de carbon si vapori de apa.
Kinetoterapia foloseste exercitii respiratorii in scopul imbunatatirii respiratiei, a utilizarii unui procent cat mai mare din capacitatea pulmonara, in vederea recuperarii functionale a plamanilor. Bolnavul cu afectiuni cronice pulmonare va fi invatat sa-si readuca treptat frecventa respiratorie la 14 - 18 respiratii /minut. Prin executarea repetata a unor exercitii de intarire a musculaturii (ridicari si coborari, rotatii, abductii si aductii), se incearca tonifierea musculaturii respiratorii (musculatura spatelui, toracelui, abdominala).
Mijloacele de reeducare a respiratiei sunt:
1. ameliorarea permeabilitatii bronsice prin inlaturarea obstacolelor in circulatia aerului( controlul tusei pentru eliminarea secretiilor in exces aplicand schimbarea pozitiei trunchiului care va favoriza drenajul postural ( scurgerea secretiilor prin trahee);
2.ventilatia dirijata ( atat inspiratia cat si expiratia sa se faca pe nas, acest lucru avand ca si consecinte purificarea si incalzirea aerului la nivelul narilor.Se urmareste astfel, intarirea musculaturii inspiratorii, cresterea volumului totacic.
Recomandarile care se pot face in sensul ameliorarii respiratiei, sunt miscarile active respiratorii, miscari de respiratie abdominala, mobilizarea trunchiului si a cutiei totacice. O data intarita musculatura spatelui, toracelui, abdomenului, miscarile respiratorii se vor executa mai simplu, se va sesiza o ameliorare treptata a celor doua faze ale procesului de respiratie, a oxigenarii organismului in totalitate. Lipsa activitatii fizice a pulmonarului antreneaza o serie de perturbari functionale conexe, in special cardiocirculatorii, musculare si metabolice dar si psihice, ce vor avea repercursiuni asupra respiratie impreuna cu afectarea fizica propriu-zisa.
Readaptarea la efort se face treptat, incepand cu mersul banal, pe teren plat, pentru cateva minute, accelerand apoi viteza si marind timpul. Se ajunge in timp la mersul pe scarita si la antrenamentul la piscina. Kinetoterapia este o alta metoda de reeducare a respiratiei.
Scopul kinetoterapiei in afectiunile pulmonare cronice este de a mari capacitatea pulmonara afectata de boala cronica. Efectul scontat apare destul de repede, acest lucru incurajand pacientul in a face constant miscare.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.