Aproximativ 26% din populatia lumii nu vede clar obiectele aflate la distanta. Aceasta afectiune se numeste miopie, iar din 1970, incidenta sa a crescut cu peste 25%. Factorii de risc includ:
- istoricul familial al bolii (indiferent ca miopia este prezenta la unul sau la ambii parinti);
- lecturarea la distanta mica de ochi.
Miopia implica dificultati in a conduce, a desfasura activitati sportive, a vedea la tabla in timpul orelor sau la televizor. Simptomele includ dureri de cap, oboseala si vedere in crucis. Afectiunea poate fi tratata cu ochelari, lentile de contact, iar in unele cazuri tratamentul poate fi chirurgical.
Miopia - ce se intampla
De obicei, in cazul miopiei globul ocular este prea lung. Dar cauza poate fi si forma anormala a corneei sau cristalinului. Razele de lumina se focalizeaza in fata retinei ci nu pe retina asa cum ar fi normal. Nervul optic trimite semnale creierului, pe care acesta le transforma in imagini. In cazul miopiei, imaginea rezultata este neclara. Afectiunea se dezvolta la copii de varsta scolara si adolescenti, iar acestia vor avea nevoie sa schimbe lentilele ochelarilor sau cele de contact, frecvent pe masura ce cresc, din cauza modificarii dioptriilor. De obicei, miopia se stabilizeaza in jurul varstei de 20 de ani.
Cei mai multi dintre oameni se nasc cu o usoara hipermetropie, dar dezvoltarea normala in copilarie, corecteaza, deseori, problema. Atunci cand aceasta persista, obiectele indepartate pot fi vazute foarte bine, dar lucrurile si activitatile realizate la mica distanta de ochi vor fi vazute in ceata. Hipermetropia este o afectiune care se mosteneste. Simptomele includ dificultati in a lectura, vedere neclara pe timp de noapte, oboseala ochilor si dureri de cap. Tratamentul se face cu ochelari, lentile de contact si in unele cazuri, prin interventie chirurgicala.
Hipermetropia - ce se intampla
In hipermetropie, cauzele sunt fie un glob ocular prea scurt, fie forma anormala a corneei (aplatizata). Razele de lumina se concentreaza in spatele retinei, iar vederea obiectelor va fi neclara. Copii cu hipermetropie semnificativa sunt predispusi la aparitia strabismului si pot avea dificultati la citire. De aceea, expertii recomanda investigarea vederii la copii mici.
Boala nu are manifestari evidente, dar tensiunea arteriala in crestere poate afecta vederea oculara. In stadiile avansate, se poate pierde vederea periferica. De aceea sunt necesare examenele oftalmologice regulate pentru diagnosticarea afectiunii din fazele precoce.
Persoanele cu risc crescut de dezvoltare a bolii sunt:
- cei la care boala este prezenta in cadrul istoricului familial.
Din fericire, pentru glaucom exista atat tratament medicamentos cat si chirurgical. Consultul oftalmologic periodic dupa varsta de 40 de ani este foarte important.
Glaucom - ce se intampla
In majoritatea cazurilor de glaucom, se acumuleaza prea mult lichid in interiorul ochiului. Tensiunea oculara creste si este afectat nervul optic - fascicul care contine peste un milion de fibre nervoase ce transmite informatia catre creier. Fara tratament, consecinta bolii poate fi orbirea. In cazul glaucomului, este afectat capul nervului optic.
Degenerescenta maculara legata de varsta afecteaza vederea din centrul imaginii, fapt ce face dificil cititul sau condusul. Simptomele includ ceata sau neclaritate a imaginii centrale si deformarea liniilor drepte care apar ondulate. Depistarea si tratarea prompta a degenerescentei maculare poate ajuta la pierderea lenta a vederii. Varsta peste 60 de ani, fumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea si istoricul medical care include prezenta degenerescentei maculare cresc riscul aparitiei bolii.
Degenerescenta maculara - ce se intampla
In cazul degenerescentei maculare, partea centrala a retinei, numita macula se deterioreaza. In degenerescenta maculara atrofica (forma uscata a bolii) apar mici depozite galbene alcatuite din resturi de tesut distrus, in macula. Atunci cand aceasta forma a bolii progreseaza, tesutul macular se deterioreaza, fapt ce afecteaza vederea. Forma umeda a degenerescentei maculare se caracterizeaza prin cresterea de vase anormale de sange la nivelul ochiului. Acestea se deterioreaza si scurgerile de sange si lichide provoaca cicatrici si leziuni ale maculei. Ambele tipuri au in comun pierderea vederii centrale.
Diabetul de tip 1 si diabetul de tip 2 pot duce la pierderea partiala a vederii si chiar la orbire. Are loc prejudicierea vaselor mici de sange de la nivelul retinei. Totusi retinopatia diabetica poate fi tratata. Din pacate, afectiunea nu are simptome in primele stadii, iar in momentul in care apar: vederea neclara, pete, umbre sau chiar durere - boala poate fi severa. Consultul medical o data la 1-2 ani poate detecta semnele precoce de debut al bolii. Cea mai buna modalitate de preventie este mentinerea sub control a nivelului de zahar din sange.
Retinopatia diabetica - ce se intampla
Cand valorile zaharului din sange nu pot fi controlate, se pot deteriora mici vase sanguine care sustin retina. Acestea se inflameaza, se rup si au loc scurgeri de lichid. In unele cazuri, cresc zeci de noi vase anormale de sange (afectiune ce poarta denumirea de retiopatie proliferativa). Vasele anormale sunt foarte fragile si se pot sparge cu usurinta. Aceste procese deterioreaza treptat retina, cauzand vederea incetosata, pete oarbe sau orbire.
Inaintarea in varsta nu menajeaza deloc sanatatea ochilor. In jurul varstei de 80 de ani, majoritatea oamenilor sufera de cataracta sau de opacifierea cristalinului. Vederea devine treptat incetosata, iar cititul, condusul sau vederea pe timp de noapte devine tot mai dificila. Diabetul zaharat, fumatul sau expunerea prelungita la soare creste riscul aparitiei cataractei. Chirurgia care inlocuieste purtarea de lentile intunecate, poate fi foarte eficienta.
Cataracta - ce se intampla
In mod normal, cand ochiul este sanatos, cristalinul concentreaza lumina sub forma unei imagini clare pe retina, care captureaza imaginea ca filmul dintr-un aparat de fotografiat. Pe masura ce oamenii imbatranesc, proteinele se acumuleaza in cristalin, acesta devine opac si disperseaza razele de lumina de la nivelul retinei. Rezultatul este o vedere incetosata, modificarea vederii culorilor, orbirea si mai ales diminuarea vederii pe timp de noapte.
Retinita pigmentara este o boala mostenita care debuteaza de obicei cu tulburarea vederii nocturne, simptom care este urmat de scaderea treptata a vederii periferice, ingustarea campului vizual, vedere in tunel, in unele cazuri, chiar orbire. Unul din 4000 de americani dezvolta retinita pigmentara. Un studiu a aratat ca dozele necesare de vitamina A pot reduce riscul pierderii vederii. Cu toate acestea, inainte de utilizarea vitaminei A, trebuie consultat medicul, intrucat administrarea unei cantitati prea mari poate fi toxica.
Retinita pigmentara - ce se intampla
Tesutul sensibil la lumina de la nivelul retinei se deterioreaza incet, de-a lungul anilor la multe dintre persoanele cu retinita pigmentara. Atunci cand acest tesut este distrus, semnalele nervoase nu mai ajung la creier si intervine orbirea. Examenul oftalmologic indica prezenta unor pete negre (pigmenti negriciosi) imprastiate in jurul retinei.
Flocoane si pete
Flocoanele sunt petele incetosate sau puncte minuscule ce se deplaseaza in campul vizual - materiale celulare din umoarea apoasa sau corpul vitros al ochiului. Flocoanele sunt des intalnite si de cele mai multe ori inofensive. Daca acestea isi schimba brusc forma sau sunt insotite de flash-uri de lumina, ar trebui consultat medicul. Tulburarile vederii mai grave, sunt petele persistente de culoare alba sau neagra si umbrele care apar brusc, sau pierderea vederii periferice. Acestea necesita o evaluare medicala imediata.
Ambliopia (ochi lenes)
Cand o persoana vede doar cu un singur ochi, creierul favorizeaza celalalt ochi. Aceasta afectiune numita ambliopie poate fi cauza alinierii gresite a ochilor (strabism sau vedere incrucisata) sau vedere slaba la unul din ochi. Utilizarea unui plasture sau picaturi administrate pentru a incetosa vederea la ochiul cu care se vede bine, ar putea indemna creierul sa foloseasca si celalalt ochi. Daca nu este tratata, ambliopia poate persista chiar si la maturitate.
Prezbiopia
La fel ca parul carunt sau ridurile, dificultatea de a citi este un semn al inaintarii in varsta. Simptomele prezbiopiei apar in jurul varstei de 40 de ani. Ochii devin mai putin flexibili si nu-si mai schimba forma cand este nevoie pentru a se putea concentra asupra obiectelor si lecturii la distanta. Solutia: ochelari de citit sau cu lentile bifocale care corecteaza atat vederea de aproape cat si cea la distanta. In cazul lentilelor de contact, la un ochi se va corecta vederea de aproape iar altul cea la distanta.
Astigmatism
Vederea poate fi afectata la orice distanta in cazul astigmatismului la unul sau la amandoi ochii. Astigmatismul apare atunci cand corneea (cea care acopera partea din fata a ochiului) are o forma anormala. Razele de lumina se pot raspandi in diverse zone ale retinei si nu se pot focaliza intr-un singur punct. Ochelarii sau lentilele de contact ar putea corecta problema, ca si interventia chirurgicala. Simptomele includ dureri de cap, oboseala si deformarea ochiului.
Corp strain in ochi
Multe terminatii nervoase se afla sub suprafata ochiului sau a corneei, astfel incat chiar si o particula foarte mica prezenta in ochi poate fi surprinzator de dureroasa. In aceasta situatie nu se va freca ochiul pentru a nu se produce leziuni grave. Se recomanda spalarea usoara a ochilor cu apa calduta. In cazul in care nu poate fi eliminat corpul strain sau daca intervin alte complicatii, trebuie contactat medicul. Acesta poate indeparta cauza neplacerii si poate recomanda picaturi cu antibiotic pentru a proteja corneea de o posibila infectie.
Lacrimile si ochii uscati
Lacrimile au rolul de a lubrefia ochii. Atunci cand nu sunt prezente intr-o cantitate suficienta, fie din cauza aerului uscat, inaintarii in varsta sau din cauza altor conditii de sanatate, ochii pot deveni durerosi si poate sa apara senzatia de mancarime. Picaturile pentru ochi, denumite si lacrimi artificiale, ar putea fi o alternativa, dar in anumite cazuri pot fi necesare medicamentele sau procedura de desfundare a canalelor lacrimale.
Ochii rosii
Ochii rosii sau conjunctivita este o inflamatie cauzata de un virus, bacterii, iritanti sau alergii. Alaturi de roseata, pot fi prezente si senzatia de mancarime, arsura si chiar secretiile oculare. Cele mai frecvente cauze sunt virale si nu necesita antibiotice. Conjunctivita bacteriana este, de obicei, tratata cu picaturi de ochi ce contin antibiotice. Ambele tipuri sunt foarte contagioase, asa ca, se vor spala bine mainile, cat mai des, pana la vindecarea completa.
Orjeletul (urciorul)
Orjeletul este o uflatura rosie situata pe marginea pleoapei, asemanatoare cu un mic nodul sau cos. Acesta este un tip de infectie a pleoapelor (blefarita). Urciorul se vindeca, de obicei, intr-o saptamana, dar aplicarea unei comprese cu apa calda, umeda, de trei-sase ori pe zi, poate accelera vindecarea. Nu se vor purta lentile de contact si nici nu se va aplica machiaj pana la vindecarea totala.
Alergiile
Milioane de oameni sufera de alergii: ochi lacrimosi si mancarime. Polenul, iarba, praful, mucegaiurile si parul de animale de compania sunt cei mai comuni alergeni declansatori ai alergiilor. Prevenirea aparitiei acestora se va face prin limitarea expunerii la acestia: pernele si saltelele vor fi acoperite si curatate, filtrele de la aerul conditionat si hota schimbate periodic, etc. Pentru calmarea simptomelor se vor folosi picaturi de ochi pentru tratarea alergiilor, lacrimi artificiale si antihistaminice.
Examene oftalmologice regulate
Orice persoana trebuie sa mearga in mod constant la medic dupa varsta de 40 de ani sau chiar mai devreme daca in istoricul familial sunt prezente afectiuni oculare. Dincolo de problemele de vedere, ochii pot dezvalui prezenta unor boli importante, cum ar fi diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala. Depunerile de colesterol pot rupe arterele si se pot localiza la nivelul retiniei. Anomaliile depistate la un examen oftalmologic pot indica un accident vascular cerebral, tumori cerebrale sau alte tulburari grave. Ochii bulbucati sunt semn al unor boli tiroidiene, iar nuanta galbena a sclerei (albul ochiului) poate indica probleme hepatice.
Chirurgia refractiva
Orice persoana care nu vede perfect, viseaza sa poata face acest lucru fara ochelari. Interventia chirurgicala pentru remodelarea corneei poate corecta miopia, astigmatismul si hipermetropia cu o rata de succes de peste 90%. Persoanele care sufera de ochi uscat sever, care au corneea subtire sau manifesta tulburari grave ale vederii, nu sunt buni candidati pentru tratamentul chirurgical. Reactiile adverse posibile includ orbirea sau sensibilitatea la lumina.
Protectia ochilor de razele solare
Razele ultraviolete ale soarelui pot afecta ochii, ca si pielea. Supraexpunerea regulata la soare poate declansa cataracta cu 8-10 ani mai devreme si o singura expunere de lunga durata la soare poate provoca arsuri la nivelul corneei. Solutia este purtarea de ochelari de soare cu protectie contra razelor ultraviolete si palarie cu boruri largi. Persoanele cu ochii de culoare deschisa sunt mai predispuse da a avea o sensibilitate mai ridicata la lumina. Sensibilitatea la lumina, durerile de cap si greata in urma expunerii la lumina, ar putea fi simptomele a diverse afectiuni oculare.
Protectia ochilor - riscurile de zi cu zi
Picaturile incinse de ulei care sar dint-o cratita, resturile care zboara de la masina de tuns iarba, stropii solutiilor de curatare dintr-o galeata - toate acestea ar putea afecta ochii. Cele mai mari pericole pentru ochi se intalnesc intr-o casa. Medicii recomanda utilizarea ochelarilor de protectie intr-o gospodarie, la anumite treburi casnice. Chiar daca leziunile oculare par minore, fiecare persoana care sufera un accident, trebuie sa consulte medicul.
Morcovii au un efect benefic asupra ochilor, dar si spanacul, nucile, protocalele, carnea de vita, pestele, cerealele integrale ca si majoritatea alimentelor dintr-o dieta sanatoasa. Sunt recomandate produsele alimentare care contin antioxidanti, cum ar fi acizi grasi omega 3, vitaminele C si E, betacaroten, zinc, luteina si zeaxantina. Cercetarile au demonstrat ca toate aceste substante nutritive pot reduce riscul aparitiei degenerescentei maculare legate de varsta.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.