Sangerarea rectala

Generalitati

Sangerarea rectala cunoscuta in termeni medicali sub denumirea de hematochezie, se refera la eliminarea de sange (adesea amestecat cu resturi ale scaunului si/sau cheaguri de sange) din tractul digestiv, prin rect.

Poarta denumirea de sangerare rectala intrucat sangele poate proveni din rect dar si din alte portiuni ale tractului gastrointestinal. Volumul sangelui pierdut, variaza de la un caz la altul. Acesta poate fi minim - situatie in care pacientii pierd doar cateva picaturi de sange, decolorat - pana la sangerari severe importante cantitativ.

In general, sangerarile rectale usoare sunt evaluate si tratate la cabinetul medicului gastroenterolog fara sa fie necesara spitalizarea sau diagnosticarea si tratamentul de urgenta. Alteori, sangerarile rectale pot fi moderate sau severe.

Pacientii cu hemoragii moderate vor manifesta in mod repetat scurgeri majore de sange, de culoare rosiatica sau chiar maronie, deseori amestecate cu materii fecale si/sau cheaguri de sange. La cei care au hemoragii severe acestea se pot accentua in timpul defecatiei, ca urmare a efortului depus.

Indiferent de tipul acestora, moderate sau accentuate, sangerarile rectale pot afecta starea generala de sanatatea a oricarei persoane, implicand simptome ca: scaderea tensiunii arteriale, hipotensiune arteriala ortostatica (scaderea tensiunii atunci cand pacientul se ridica brusc in picioare dupa ce sta intins sau pe scaun), ameteala, stare de slabiciune sau chiar lesin. Rareori, volumul eliminat de sange este atat de important incat ar putea sa determine intrarea bolnavului in stare de soc.

Totusi, pacientii care pierd o cantitate importanta de sange ar putea necesita spitalizare de urgenta si transfuzie de sange.

De unde poate proveni sangerarea rectala?

De cele mai multe ori sangerarea rectala provine din colon, rect sau anus. Colonul este partea tractului gastrointestinal prin care trec alimentele dupa ce au fost digerate in intestinul subtire. Colonul este, in primul rand, responsabil de indepartarea fluidelor din produsele alimentare nedigerate si stocarea acestora pana cand sunt eliminate din organism sub forma materiilor fecale.

Rectul este localizat la 15 cm de colon. Anusul (partea terminala a intestinului gros) este orificiul prin care sunt evacuate materiile fecale din organism. Impreuna: colonul, rectul si anusul formeaza un tub lung (cativa metri lungime), musculos, care este cunoscut sub denumirea de intestinul gros sau tractul gastrointestinal inferior (esofagul, stomacul, duodenul si intestinul subtire alcatuiesc tractul gastrointestinal superior).

De asemenea, colonul poate fi impartit in trei parti: colonul drept, transvers si stang. Colonul drept mai este cunoscut si sub denumirea de colonul ascendent si este partea colonului in care sunt depozitate alimentele nedigerate din intestinul subtire. Acesta este situat mai departe de rect si de anus. Colonul transvers formeaza o punte intre colonul drept si colonul stang.

Colonul stang este format din colonul descendent si colonul sigmoid. Colonul sigmoid face legatura dintre colonul descendent si rect.

Culoarea sangelui din timpul sangerii rectale, depinde adesea de localizarea hemoragiei de la nivelul tractului gastrointestinal. In general, cu cat este mai aproape de anus locul sangerarii, cu atat sangele va avea culoarea mai deschisa. Astfel sangerarea din zona anusului, rectului si colonului sigmoid va fi de culoare rosu aprins, in timp ce sangerarea localizata in colonul transfer si colonul drept tinde sa fie de culoare rosu inchis sau maronie.

La unii pacienti, sangerarea care isi are originea din colonul drept poate fi de culoare neagra, lipicoasa si urat mirositoare.

Scaunul care are aceste caracteristici se numeste melena. Melena apare atunci cand sangele care provine din stomac este expus la acizii stomacali sau ramane in intestinul subtire sau in colon o perioada mai lunga de timp, perioada in care bacteriile intestinale participa la descompunerea hematiilor (ca atare, sangele va avea culoarea neagra).

Prin urmare prezenta melenei semnifica faptul ca sangerarea are loc la tractul gastrointestinal superior (de exemplu, sangerari ca urmare a ulcerului de la nivelul stomacului, duodenului sau din intestinul subtire), deoarece sangele este expus la acizii stomacali sau ramane in instinul subtire o perioada mai indelungata inainte de a iesi din organism.

Desi este posibil ca melena sa apara inclusiv de la o hemoragie din colonul drept, totusi sangele din colonul sigmoid si rect, de obicei, nu stationeaza in colon o perioada suficienta de timp pentru ca bacteriile sa ii schimbe culoarea.

Rareori hemoragia masiva din colonul drept, de la intestinul subtire sau de la ulcerul stomacal sau duodenal are un tranzit rapid prin tractul gastrointestinal, iar sangele eliminat prin rect are culoarea rosu deschis. In cazul in care sangerarea din tractul gastrointestinal (superior sau inferior) este scazuta cantitativ, aceasta poate fi depistata doar cu ajutorul investigatiilor speciale efectuate din probe de scaun (hemoragii oculte gastro intestinale).

Hemoragiile oculte gastrointestinale

Hemoragiile oculte gastrointestinale sunt diferite de sangerarile rectale prin faptul ca, au loc pierderi scazute cantitativ de sange din tractul gastrointestinal superior si au culoarea rosu aprins.

Sangerarea este detectata doar prin testele pentru identificarea sangerarii oculte din materiile fecale din laborator. Hemoragiile oculte au aceleasi cauze ca si sangerarea rectala si pot avea aceleasi simptome.

De exemplu, pot fi determinate de ulcere, polipi de colon, cancer sau alte situatii medicale care pot provoca hemoragii reduse cantitativ care se amesteca, cu materiile fecale. Una dintre consecintele hemoragiior oculte gastrointestinale este anemia, ca urmare a scaderii cantitatii de fier (anemia feripriva).

Cauzele sangerarilor rectale

Multe boli si afectiuni pot provoca sangerarea rectala. Printre acestea cel mai frecvent sunt intalnite:
- fisurile anale;
- hemoroizii;
- cancere sau polipii rectali sau de colon;
- diverticuloza;
- vase de sange anormale (angiodisplazia);
- colita ulcerativa;
- proctita ulcerativa;
- colita Crohn;
- colita infectioasa;
- colita ischemica;
- diverticuli Meckel.

Fisura anala

O fisura anala este o situatie destul de des intalnita. Se caracterizeaza prin ruperea mucoasei care acopera rectul inferior si implica durere severa. Fisura anala este cauzata cel mai des de constipatie sau de fortarile din timpul unui scaun voluminos, desi se poate produce si atunci cand sfincterul anal intern este foarte incordat.

Odata ce pielea este rupta, evacuarea materiilor fecale devine dureroasa. Sangerarea care insoteste sangerarile anale, de obicei este redusa cantitativ si poate fi observata in vasul de toaleta sau pe hartia igienica, sangele avand culoarea rosu inchis. Simptomele fisurii anale sunt de obicei confundate cu cele specifice hemoroizilor, dar in general, hemoroizii nu provoaca dureri in timpul tranzitului intestinal.

Hemoroizii

Hemoroizii sunt mase de tesut sau dilatatii ale venelor localizate la nivelul canalului anal. Desi unele persoane considera ca prezenta hemoroizilor este anormala, acestia sunt prezenti la majoritatea oamenilor. Totusi, cand dimensiunea acestora depaseste anumite limite, acestia pot cauza disconfort anal, dar si alte probleme si atunci sunt considerati o boala.

Pierderea de sange in cazul hemoroizilor este destul de usoara si nu provoaca anemie sau scaderea tensiunii arteriale. Rareori se poate dezvolta anemia feripriva - o consecinta a sangerarilor hemoroidale (exceptie fac situatiile in care acestia sangereaza in mod constant, timp de mai multe luni sau chiar ani).

Diverticuloza

Este o afectiune in care colonul prezinta mici saculeti (diverticuli). De fapt, toti oamenii care au varsta peste 50-60 de ani au diverticuli. Cauza aparitiei diverticulilor colonici nu este cunoscuta in totalitate dar poate avea legatura cu varsta si cu slabirea peretelui colonului.

Diverticulii odata aparuti, vor fi permanenti iar dieta, de exemplu, nu ii va face sa dispara. Singura modalitate de tratare a diverticulilor este indepartarea lor pe cale chirurgicala (practic, chirurgul va taia partea din colon care contine diverticulul).

O persoana cu diverticuloza are, de obicei, mai multi diverticuli imprastiati de-a lungul colonului, dar mai ales in colonul sigmoid si descendent. Majoritatea persoanelor cu diverticuloza au simptome minore sau chiar deloc. Diverticuloza nu reprezinta o problema decat atunci cand se rupe un diverticul inflamat si apare un abces sau o infectie - afectiunea numita diverticulita.

Diverticulita se manifesta prin dureri abdominale, febra si sensibilitate in partea stanga, jos a abdomenului. Rareori pot sa apara sangerari de la un diverticul atunci cand un vas de sange din interiorul diverticulului este slabit de infectie si se rupe.

Pierderea sangelui generata de diverticuloza fara prezenta diverticulitei este nedureroasa si este, in general, mai severa si difera de alte tipuri de sangerare rectala provocate de hemoroizi si tumori ale colonului. Aceasta este cea mai frecventa cauza de hemoragie de la severa la moderata, care necesita spitalizare si transfuzii de sange, intalnita in randul populatiei varstnice.

Cand sangele provine de la un diverticul situat in colonul ascendent, drept, acesta poate avea culoarea rosu curat, in cazul in care sangerarea este abundenta. Cu toate acestea, este mai putin probabil sa fie de culoare rosu inchis, maronie sau chiar neagra (melana). Sangerarea in diverticuloza este, de obcei, de scurta durata (se opreste de la sine).

Cu toate acestea, tinde sa se repete. De exemplu, un pacient poate experimenta chiar si mai multe episoade de sangerare rectala din cauza diverticulilor pe parcursul aceleiasi spitalizari. Chiar si dupa externarea din spital, aproximativ 25% dintre pacientii la care nu se intervine chirurgical pentru indepartarea diverticulilor, vor suferi alte episoade de hemoragie diverticulara in aproximativ 4-5 ani.

Cancerul de colon si polipii
Tumorile colonului si rectului sunt excrescente, mase care care se formeaza in peretele intestinului gros. Tumorile benigne ale intestinului gros sunt de obicei de forma polipoida.

Tumorile maligne ale intestinului gros sunt numite cancere si majoritatea se considera ca se dezvolta din cauza polipilor. Sangerarea de la polipii colonului si ca urmare a cancerului de colon este scazuta cantitativ, intermitenta si de obicei, nu determina scaderea tensiunii arteriale sau intrare in stare de soc.

Cancerul si polipii de colon pot provoca sangerari rectale de culoare rosu deschis, scaune de culoare maronie si uneori melena. In cazul cancerelor de colon si a polipilor situati in apropierea rectului si a colonului sigmoid exista sanse ridicate de a se manifesta sangerari rectale intermitente, in timp ce daca localizarea acestora este in colonul drept, se pot declansa hemoragii oculte care, in timp, pot duce la deficit de fier sau chiar anemie feripriva severa sau moderata.

Polipectomia
Polipii de colon descoperiti in timpul colonoscopiei, de obicei, sunt eliminati in urma unui proces denumit polipectomie. Hemoragia poate sa apara la locul polipectomiei zile la rand sau chiar saptamani dupa ce polipul este indepartat.

Sangerarea de acest tip se numeste sangerare intarziata post-polipectomie. Polipii de dimensiuni reduse (2-3 mm dimensiune) pot fi indepartati cu forcepsul biopsic. Cantitatea de sange pierdut in urma utilizarii acestui instrument este, de obicei, minima si nu va fi urmata si de alte hemoragii postoperatorii.

Cu toate acestea, polipii mari (de peste 5-10 mm) sunt inlaturati prin electrocauterizare. Cauterizarea previne sangerarea in timpul polipectomiei. Cu toate acestea la locul interventiei va ramane o ulceratie care ar putea sangera cateva zile pana la 2-3 saptamani dupa polipectomie (uneori hemoragia poate fi severa, de culoare rosu inchis, maronie sau neagra).

Angiodisplazia colonica

Pe mucoasa intestinala pot sa apara vase mici si anormale sanguine, fragile si inguste. Acestea pot fi depistate cu usurinta in timpul colonoscopiei si apar sub forma unor leziuni de culoare rosu deschis cu localizate in anumita parti ale peretelui intestinal, dar mai ales in colonul drept sau ascendent. Cauza angiodisplaziei este necunoscuta, dar aceasta se manifesta cu preponderenta odata cu inaintarea in varsta.

Sangerarea este nedureroasa si poate avea culoarea rosu intens, rosu inchis, maronie si pot sa apara chiar si scaune negre. Angiodisplazia poate provoca hemoragii oculte si anemie feripriva.

Colita si proctita

Colita este inflamatia colonului, iar proctita se refera la inflamatia rectului. Exista diferite boli care pot provoaca atat colita cat si proctita. Acestea includ infectii bacteriene sau virale, colita sau proctita ulceroasa, colita Crohn, colita ischemica, colita si proctita ca urmare a radioterapiei etc.

Colitele si proctitele ulcerative si colita Crohn sunt boli cronice inflmatorii cauzate de hiperactivitatea sistemului imunitar al organismului. Acestea pot genera dureri abdominale, diaree, diaree sanguinolenta. Ocazional pot sa apara si hemoragii rectale moderate sau severe (de cele mai multe ori, sangerarea rezulta de la ulceratiile de la nivelul colonului).

Ca si colitele ulcerative si colita Crohn, infectiile bacteriene si virale pot determina inflamatia colonului, insotita de dureri abdominale, diaree si uneori diaree sanguinolenta. Totusi, rareori aceste tipuri de infectii au ca efect sangerarile rectale grave. Printre tipurile de infectii in urma carora se intalneste sangerarea rectala sunt: salmonela, shigella, campylobacter, c difficile, e.coli O157:H, citomegalovirus (ultimul caz se refera mai ales la pacientii infectati cu HIV).

Colita ischemica este o inflamatie a colonului care se produce atunci cand fluxul sanguin de la nivelul colonului este diminuat brusc. Acest lucru se intampla cel mai adesea ca o consecinta a blocarii de catre un cheag de sange a circulatiei sangelui a unei artere de dimensiuni reduse, situata in colon. Partea de colon cel mai des afectata de colita ischemica este flexura splenica (parte a colonului unde colonul transvers intalneste colonul stang).

Reducerea brusca a fluxului de sange poate cauza ulceratia colonului, dar si durere severa in abdomenul inferior si crampe acute urmate de sangerari rectale. Cantitatea de sange pierdut in timpul unui episod de colita ischemica, este redusa, de obicei. Sangerarea rectala si durerile abdominale in colita ischemica, dispar de la sine in cateva zile. Ulceratiile colonului se vindeca de cele mai multe ori tot in cateva zile.

Tratamentul cu radiatii pentru cancer (radioterapia), efectuat la nivelul abdomenului poate declansa o colita acuta in urma radioterapiei. Modificarile permanente ale mucoasei colonului si ale vaselor de sange de la nivelul colonului pot duce la aparitia sangerarilor care vor dura chiar si ani in sir dupa incetarea tratamentului.

Un exemplu comun este proctita post radioterapie, care rezulta in urma radiatiilor care au fost aplicate asupra zonei pelvine in cadrul tratamentului pentru cancerul de prostata. Sangerarile rectale manifestate in proctita provocata de radioterapie sunt de obicei, usoare, dar daca se cronicizeaza pot determina anemie.

Diverticul Meckel

Un diverticul Meckel este un saculet sau punguta atasata de intestinul subtire, localizat cel mai adesea la nivelul ileonului distal, la intersectia dintre intestinul subtire si colon.

Acesta este prezent inca de la nastere si apare la aproximativ 2% din populatie. Unii diverticuli de acest tip pot secreta acid, intocmai ca si stomacul, iar acesta favorizeaza aparitia unor ulceratii ale membranei diverticulului sau a tesuturilor intestinului subtire din vecinatatea diverticulului.

Ulceratiile pot sangera. Hemoragia provocata de un diverticul Meckel este cea mai frecventa cauza de sangerare gastrointestinala la copii si adulti tineri, este nedureroasa, dar poate fi abundenta, de culoare rosu aprins, rosu inchis sau scaune maronii.

Alte cauze rare de sangerare rectala

Rareori, sangerarea brusca si severa la nivelul tractului gastrointestinal superior (ulcer al stomacului sau duodenului) se poate declansa din cauza unor vase de sange care se rup.

Acest lucru se produce atunci cand ulcerul din tractul gastrointestinal erodeaza o artera din apropiere sau cand o grefa arteriala, de exemplu o grefa aortica utilizata pentru tratarea chirurgicala a unui anevrism aortic, lezeaza tractul gastrointestinal. Mai rara este sangerarea ce rezulta de la un ulcer rectal sau tumori ale intestinului subtire.

Investigatii recomandate

Un diagnostic exact pentru depistarea zonei si cauzei sangerarii rectale este important pentru recomandarea tratamentului adecvat. Diagnosticul se bazeaza pe examenul fizic, istoricul medical, anoscopie, sigmoidoscopie flexibila, colonoscopie, scanare cu radionuclizi, angiograma si analize de sange.

Istoricul medical si examenul fizic

Varsta pacientului poate oferi indicii importante privind cauza sangerarii rectale. De exemplu, sangerarea rectala moderata pana la severa la adolescenti si adultii tineri este mult mai probabil sa fie provocata de un diverticul Meckel. Acelasi tip de sangerare intalnita la persoanele mai in varsta ar putea fi cauzata de diverticuloza sau angiodisplazie.

De asemenea, hemoragia rectala la un adult care a urmat un tratament care a implicat radioterapia ar putea fi declansata de proctitita post radioterapie. Prezenta sau absenta altor simptome va furniza informatii importante pentru stabilirea diagnosticului complet.

Sangerarea din diverticuloza, angiodisplazia si diverticulii Meckel nu sunt de obicei asociate cu durerile abdominale sau rectale. Sangerarile rectale specifice colitei ischemice sunt precedate de aparitia brusca a crampelor in abdomenul inferior.

Febra, durerile abdominale acute, si diareea insotesc colita infectioasa, colitele ulcerative sau colita Crohn. O sangerare usoara insotita de dureri in zona anala in timpul defecatiei sugereaza prezenta unei fisuri anale. O schimbare recenta a tranzitului intestinal, cum ar fi constipatia sau diareea pe termen lung, sugereaza posibilitatea prezentei cancerului de colon.

Inspectia regiunii anale poate dezvalui daca sangerarea este consecinta unei fisuri anale sau a hemoroizilor. Din pacate, in cel mai multe cazuri, hemoroizii si fisurile anale nu sangereaza in momentul in care pacientul este consultat de medic.

Astfel incat, chiar si in situatia in care gastroenterologul depisteaza o fisura anala sau hemoroizi nu poate fi sigur daca aceasta este sau nu intr-adevar cauza sangerarii. Prin urmare, trebuie realizata simoidoscopia sau colonoscopia pentru a se exclude alte motive, mai grave ale sangerarii.

Anoscopia

Anuscopul este un instrument de investigatie, un tub gol, cu o lungime de aproximativ 7- 8 cm, din metal sau plastic, care se largeste spre unul dintre capete, masurand in diamentru aproximativ un cm. Anoscopul este lubrifiat si partea conica este introdusa prin canalul anal in rect. Cand anoscopul este retras se poate vizualiza zona daca sunt prezente fisuri anale si hemoroizi.

Indiferent daca sunt depistati hemoroizi sau fisuri anale, daca, totusi sangerarea rectala este prezenta, colonul trebuie examinat cu atentie pentru a se exclude si alte cauza mai grave ale acesteia.

Analizarea partii de deasupra rectului poate fi realizata fie prin sigmoidoscopie sau colonoscopie - proceduri care permit medicului sa vizualizeze aproximativ o treime sau chiar si intregul colon.

Sigmoidoscopia flexibila

In cadrul acestei tehnici de investigatie se utilizeaza un sigmoidoscop flexibil, un tub din fibra optica ce are la unul din capete o sursa luminoasa. Practic, instrumentul este versiunea scurtata a unui colonoscop.

Acesta este introdus prin anus si este folosit de medic pentru a examina rectul, colonul sigmoid si o parte sau chiar intergral, colonul descendent.

Este util si pentru detectarea de diverticuli, polipi de colon, tumori canceroase localizate in rect, colonul sigmoid si colonul descendent. Sigmoidoscopia flexibila este utilizata si pentru diagnosticarea colitei ulcerative, proctitei ulcerative si uneori a colite Crohn si a colitei ischemice.

Cu toate acestea, cu ajutorul sigmoidoscopiei flexibile nu se poate detecta cancerul, prezenta polipior sau angiodisplaziilor din colonul transvers si drept, dar nici ale tipuri de colita care nu pot fi vizualizate din cauza lungimii sigmoidoscopului.

Din cauza acestori limite, in anumite situatii medicale, poate fi necesara colonoscopia. Avantajul sigmoidoscopiei flexibile, fata de colonoscopie este ca aceasta poate fi realizata fara nicio pregatirea prealabila a colonului sau cel mult dupa o clisma sau doua.

Colonoscopia

Colonoscopia este o procedura care permite gastroenterologului sa evalueze interiorul intregului colon. Acest lucru se realizeaza prin introducerea unui tub flexibil cu o camera de luat vederi la capatul care este introdus in anus, iar apoi acesta este impins incet in timp ce furnizeaza imagini ale rectului si colonului. Colonoscopul poate ajunge in mod frecvent chiar si pana la o portiune a intestinului subtire, partea adiacenta a colonului drept.

Colonoscopia este cea mai utilizata procedura pentru evaluarea sangerarilor rectale si a hemoragiilor oculte. Cu ajutorul acesteia se pot descoperi polipii, cancerul, diverticuloza, colita ulceroasa, proctitia ulceroasa, colita crohn, colita ischemica si angiodisplaziile de la nivelul intregului colon si a rectului.

Angiografia viscerala

Aceasta este o tehnica ce foloseste razele X pentru analizarea vaselor de sange ale tractului gastrointestinal. Medicul (de obicei un radiolog) va introduce un cateter subtire, lung, intr-un vas de sange din zona inghinala si sub ghidajul razelor X va baga varful cateterului intr-una din arterele mezenterice (artere care iriga cu sange tractul gastrointestinal).

O substanta de contrast este injectata printr-un cateter in artera mezenterica. In cazul in care exista o hemoragie activa, se va vizualiza pe filmul surprins cu ajutorul razelor X cum se scurge substanta de contrast in tractul gastrointestinal.

Angiografia viscerala surprinde cu acuratete si rapiditate zona de la care provine sangerarea din tractul gastrointestinal, dar nu este la fel de utila in cazul in care sangerarea este lenta sau s-a oprit in momentul realizarii angiografiei.

Angiografia viscerala nu este utilizata pe scara larga din cauza posibilelor sale complicatii, cum ar fi:afectiuni renale din cauza substantei de contrast, reactii alergice la substanta de contrast si formarea de cheaguri de sange in arterele mezenterice. Aceasta este recomandata mai ales pacientilor care sangereaza continuu si sever, in cazul in care colonoscopia nu poate stabili locul hemoragiei.

Analize de sange

Analizele de sange, printre care hemoleucograma completa sau cele care masoara valorile fierului din sange nu au vreun rol in localizarea zonei hemoragiei gastrointestinale, dar pot contribui la obtinerea altor indicii: daca sangerarea este acuta sau cronica (o anemie feripriva sugereaza faptul ca hemoragia este cronica, de peste cateva saptamani sau luni), daca sunt prezente si alte afectiuni gastrointestinale ce cauzeaza in mod frecvent anemie feripriva (polipi de colon, cancer de colon, colita cronica si angiodisplazie de colon).

Cand un pacient pierde brusc o cantitate mare de sange, ca in cazul sangerarilor rectale acute, sangele pierdut va fi inlocuit de fluide din tesuturile corpului. Pentru ca acesta dilueaza sangele, se instaleaza anemia (concentratia redusa de celule rosii din sange).

Este nevoie de timp, cu toate acestea, pentru ca lichidul tisular sa inlocuiasca sangele pierdut din vasele de sange. De aceea, chiar si in urma unui episod de sangerare brusca si importanta cantitativ posibil sa nu se declanseze anemia.

Sunt necesare mai multe ore si chiar zile pentru ca nivelul de fier din sange, sa scada. Analizele de sange realizate prea devreme, nu pot estima severitatea unei hemoragii.

Tratamentul sangerarilor rectale

Tratamentul pentru sangerarile rectale includ:
- echilibrarea volumului scazut de sange si a anemiei;
- depistarea cauzelor si localizarea hemoragiei;
- oprirea hemoragiei active si prevenirea recidivei.

Echilibrarea volumului scazut de sange si a anemie

Sangerarile rectale moderate sau severe pot provoca pierderi de sange insemnate care declanseaza o stare de slabiciune generala, scaderea tensiunii arteriale, ameteli, lesin sau chiar si stare de soc.

Pacientii cu aceste simptome sunt internati, de obicei. Acestia au nevoie de tratament rapid cu fluide ce vor fi administrate intravenos si/sau transfuzii de sange pentru a se inlocui sangele pierdut pentru ca testele de diagnostic (colonoscopia, angiografia, etc.) sa fie efectuate in conditii de siguranta si sa se determine cauza si localizarea hemoragiei.

Pacientii cu anemie feripriva severa ar putea avea nevoie de spitalizare pentru transfuzii de sange, urmate de tratament prelungit cu suplimente (comprimate) de fier ce vor fi administrate pe cale orala.

Bolnavii care au o lipsa acuta de fier, ca urmare a sangerarii gastrointestinale cronice trebuie sa faca o serie de investigatii (cum ar fi colonoscopia) pentru a se determina cauza pierderii constante de sange si pentru a se institui tratamentul optim. Nu vor fi internati cei care sufera de sangerari rectale usoare de la polipii de colon, cancerul de colon, fisurile anale, hemoroizi.

Depistarea cauzelor si localizarea hemoragiei

Colonoscopia este procedura cea mai utilizata pentru depistarea cauzelor sangeraii rectale. Cele mai multe colonoscopii sunt efectuate dupa administrarea pe cale orala a laxativelor care au rolul de a curata intestinele de materiile fecale, sange si cheagurile de sange.

Cu toate acestea, in situatiile de urgenta (hemoragii severe si constante), medicul poate decide sa se realizeze colonoscopia fara alte proceduri de pregatire, anterioare. Riscurile presupuse de aceasta procedura sunt reduse (perforatia de colon, de exemplu, este rar intalnita), iar de cele mai multe ori beneficiile depasesc partile negative.

Colonoscopia este importanta atat pentru stabilirea motivelor hemoragiei, cat si a zonei care sangereaza - mai ales in sangerarea provocata de diverticuloza. Chiar daca de cele mai mule ori sangerarea diverticulara se opreste spontan, fara sa fie nevoie de alt tip de interventie, pacientii cu sangerare diverticulara severa recurenta sau continua, pot necesita indepartarea chirurgicala a diverticulului care sangereaza.

Fara a cunoaste exact locatia diverticulului care sangereaza, chirurgul poate considera necesar sa se efectueze indepartarea unei zone destul de extinse din colon, pentru a se asigura ca diverticulul care sangereaza este eliminat.

Cu toate acestea inclusiv colonoscopia are limitele sale. Medicii nu pot vedea in timpul unei colonoscopii, zona exacta a diverticulului care sangereaza, in cazul in care colonul este plin cu sange si sunt prezenti multi diverticuli. Polipii de mici dimensiuni, fisurile anale, unele angiodisplazii pot fi uneori dificil de localizat, mai ales cand in colon se afla o cantitate insemnata de sange.

De asemenea, nu se poate obtine un diagnostic corect in urma colonoscopiei in cazul sangerarii unui diverticul Merkel deoarece instrumentul nu poate ajunge in partea intestinului subtire in care acest diverticul este situat.

Totusi, in cazul in care un pacient tanar sufera de sangerari rectale iar in urma colonoscopiei nu sunt descoperite alte surse de hemoragie, posibil ca aceasta sa fie provocata de diverticulul Meckel (in aceasta situatie, rezectia chirurgicala a diverticulului ar trebui sa fie o modalitate permanenta de tratament, fara sa reapara sangerarea).

Oprirea hemoragiei active si prevenirea recidivei
Colonoscopia este mai mult decat un instrument de diagnosticare: ea poate fi utilizata si pentru oprirea sangerarii prin eliminarea chirurgicala a polipilor, prin cauterizare in cazul angiodisplaziei hemoragice, ulceratiilor postpolipectomie si ocazional a vaselor de sange care sangereaza activ in interiorul unui diverticul.

Cauterizarea in timpul colonoscopiei este, de obicei, realizata prin introducerea unei sonde de cauterizare prin colonoscop. Cauterizarea in timpul colonoscopiei este utilizata pentru stoparea sangerarii la majoritatea pacientilor cu hemoragii de la diverticuli sau angioplazii, fapt ce previne necesitatea transfuziilor de sange, scurtarea perioadei de internare in spital si evitarea interventiei chirurgicale.

Cand nu se poate identifica prin colonoscopie zona care sangereaza sau acesta nu poate contribui la oprirea sangerarii, angiografia viscerala poate fi o alternativa de investigatie (iar dupa ce s-a constatat unde este regiunea care sangereaza, se va administra tratament medicamentos prin intermediul unui cateter angiografic spre vasele de sange ingustate pentru a se opri sangerarea).

Daca nici colonoscopia si nici angiografia viscerala nu pot opri sangerarea continua sau nu pot preveni recidiva, va fi necesara interventia chirurgicala. Ideal ar fi, totusi, ca zona sangerarii sa fie identificata prin colonoscopie, scanare nucleara sau angiograma viscerala, astfel incat chirurgul sa poate interveni cu exactitate atat pentru explorare cat si pentru excizie (in caz contrar, de exemplu, se va face o rezectie extinsa de colon, in loc sa se inlature doar un diverticul sau un polip).

Sangerarile rectale declansate de fisurile anale si hemoroizi pot fi tratate cu tratament local: bai de sezut, creme hemoroidale, laxative usoare etc. Daca aceste masuri nu ofera rezultate pozitive sunt disponibile mai multe alternative de tratament chirurgicale si nechirurgicale.