Diverticulul Meckel reprezinta cea mai frecventa anomalie intestinala congenitala (exista la 2-4% din populatie).
Diverticulul Meckel are aspectul unui sac si este localizat pe intestinul subtire (ileon distal), la 70-90 de cm de valva ileo-cecala.
Diverticulul are in general aceeasi structura ca si ileonul, dar frecvent poate contine tesut gastric, pancreatic sau chiar colonic.
Diverticulul Meckel este, de fapt, o ramasita a ductului omfalomezenteric, numit si duct vitelin, ce in mod normal se oblitereaza complet in saptamana 7 de viata intrauterina. Rolul ductului era in transportul nutrientilor catre embrion in primele stadii de viata.
Diverticulul este o afectiune congenitala, nu ereditara (nu exista un defect genetic asociat si incriminat in aparitia lui). In literatura de specialitate se descrie asocierea prezentei lui cu malformatii duodenale si imperforatii anale.
Desi se estimeaza ca 2% din populatie prezinta diverticul Meckel, acesta este in multe cazuri asimptomatic sau paucisimptomatic si se poate manifesta din perioada de nou-nascut pana la varsta a treia.
Cand este clinic manifest, diverticulul are o gama larga de simptome si complicatii: de la diverticulita (inflamarea epiteliului), pana la hemoragie intestinala si chiar deces (in special cand asociaza invaginatii, torsiuni si obstructii intestinale).
Majoritatea persoanelor cu diverticul Meckel sunt asimptomatice. Cel mai frecvent, diverticulul pune probleme clinice in primii ani de viata, iar intensitatea si gravitatea simptomelor trebuie analizata din punctul de vedere al varstei, deoarece riscurile sunt foarte crescute in cazul nou-nascutilor si sugarilor (complicatii hemoragice si ocluzive), in timp ce la varste de peste 2 ani fenomenele inflamatoare sunt cele mai frecvente.
In general, acuzele pacientilor difera in functie de complicatia predominanta, astfel:
Daca este vorba de sindrom ocluziv, simptomele includ:
- durere abdominala;
- balonare;
- absenta tranzitului intestinal;
- si in general degradarea starii generale de sanatate.
In cazul ulcerarii tesutului, pacientul va acuza:
- dureri difuze, de intensitate variabila: moderata spre severa;
- varsaturi;
- hemoragii intestinale - exteriorizate prin hematochezie (scaun cu sange si aspect caramiziu).
Diverticulul Meckel poate reprezenta o urgenta chirurgicala in momentul in care complicatiile duc la aparitia abdomenului acut (prezenta de dureri abdominale foarte intense, aparare musculara difuza, hemoragie si semne de iritatie peritoneala).
Pacientul cu simptomatologie abdominala sugestiva pentru prezenta diverticulului Meckel trebuie investigat amanuntit in vederea descoperii anemiei si evidentierii prezentei sangelui in scaun (fie prin examinare si reactii directe, fie prin realizarea unor teste speciale in cazul hemoragiilor oculte, ce nu se vad direct in scaun).
Trebuie mentionat ca diagnosticul de diverticul Meckel nu se poate pune doar clinic si trebuie sustinut intotdeauna de investigatii de laborator si imagistice.
Pacientului i se recolteaza hemoleucograma, si i se determina hemoglobina si hematocritul in vederea obiectivarii anemiei.
Pentru a vedea clar diverticulul se face examen scintigrafic cu Technetiu 99 (se injecteaza in circulatie si are afinitate pentru tesutul gastric). Aceasta este de fapt investigatia de electie pentru diagnosticarea diverticulului. Printr-o astfel de explorare se detecteaza prezenta mucoasei gastrice atat in localizarile fiziologice, cat si in cele ectopice.
Peste 50% din diverticuli contin mucoasa gastrica in sacul diverticular si astfel, la scintigrama, acesta va avea aspectul unei pete localizate la distanta de stomac. O astfel de investigatie poate da si rezultate fals negative, deci un rezultat negativ la scintigrafie nu exclude diagnosticul.
Alte investigatii imagistice sunt colonoscopia, angiografia (utila in special in diverticulii sangeranzi, pentru a detecta sursa hemoragiei). Rectosigmoidoscopia este o procedura de investigatie ce consta in introducerea in rect si colonul sigmoid a unui tub flexibil dotat la capatul ce va introdus cu o camera video, pentru receptionarea imaginilor si evidentierea unor eventuale hemoragii si ocluzii.
Tratamentul este intotdeauna chirurgical si consta in rezectia portiunii de intestin ce contine diverticulul, urmata de anastomozarea celor 2 capete si restabilirea continuitatii lumenului intestinal. Indicatie de interventie chirurgicala au in special pacientii cu hemoragii intestinale, disconfort si durere abdominala precum si fenomene ocluzive.
Diverticulul Meckel trebuie excizat chiar si in situatiile necomplicate. Procedura chirurgicala este foarte asemanatoare apendicectomiei (se numeste diverticulectomie), iar recuperarea postoperatorie este in general rapida.
In cazul hemoragiilor intense, ce determina instalarea anemiei, pacientului trebuie sa-i fie administrate suplimente de fier, iar in cazurile grave se poate impune chiar si transfuzia sangvina.
Recuperarea si prognosticul postinterventie sunt excelente, fiind eliminata sursa sangerarilor, a durerii si a obstructiei.
Complicatii
Cele mai frecvete complicatii sunt:
- hemoragia intestinala (mai frecventa in cazurile ce contin tesut gastric ectopic)
- ulcer peptic (cand exista tesut gastric in sac)
- diverticulita
- hernia Littre (reprezinta prezenta diverticulului intr-un sac herniar), daca aceasta nu este diagnosticata si rezolvata chirurgical, se poate complica cu fistula intestinala
- peritonita
- invaginatia, volvulus si ocluzia intestinala.
Specialistii avertizeaza ca exista si riscul de transformare maligna a tesutului continut in sacul diverticular.
Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la medic in cazul in care prezinta disconfort si durere abdominala si daca observa prezenta de sange in scaun.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.