Diabetul este o tulburare a metabolismului (metabolismul inseamna procesele prin care organismul nostru utilizeaza mancarea digerata pentru crestere si pentru obtinerea energiei). Majoritatea alimentelor pe care le ingeram sunt descompuse pana la glucoza, care este forma sub care exista zaharul in sange. Glucoza este principala sursa de combustibil pentru organism.
Dupa digestie, glucoza trece in fluxul sangvin, acolo unde este folosita de catre celule pentru crestere i pentru obtinerea energiei. Pentru ca glucoza sa poata patrunde in interiorul celulelor este nevoie de prezenta insulinei.Insulina este un hormon produs de pancreas, care este o glanda de dimensiuni mari aflata in spatele stomacului.
Atunci cand mancam, pancreasul produce in mod automat cantitatea adecvata de insulina pentru a deplasa glucoza aflata in sange, in interiorul celulelor noastre. La persoanele cu diabet, totusi, pancreasul fie produce prea putina insulina sau chiar deloc sau celulele nu raspund in mod adecvat la insulina care este secretata. Astfel, organismul pierde principala sa sursa de combustibil, chiar daca sangele contine cantitati mari de zahar.
Cele trei tipuri de diabet sunt:
- diabetul de tip 1;
- diabetul de tip 2;
- diabetul gestational (de sarcina).
Diabetul de tip 1
Diabetul de tip 1 este o boala autoimuna. O boala autoimuna apare atunci cand sistemul de aparare al organismului (sistemul imunitar), al carui rol este de aparare antiinfectioasa, se intoarce impotriva unei parti a organismului. In diabet, sistemul imun ataca celulele beta producatoare de insulina, aflate in pancreas, si le distruge. Astfel, pancreasul produce insulina in cantitati mici sau deloc.
O persoana care are tipul 1 de diabet trebuie sa ia insulina in fiecare zi pentru a putea supravietui. In prezent, oamenii de stiinta nu stiu exact ce anume face ca sistemul imun al organismului sa atace celulele beta, dar se considera ca sunt implicati factori autoimuni, genetici si de mediu, posibil si virali.
Tipul 1 de diabet apare la aproximativ 5 pana la 10 % din totalul cazurilor de diabet. Se dezvolta, cel mai adesea, la copii si adulti tineri, dar poate apare la orice varsta. Simptomele diabetului de tip 1 apar de obicei dupa o perioada scurta, desi distrugerea celulelor beta poate aparea cu cativa ani inainte. Simptomele includ cresterea senzatiei de sete si a mictiunilor, senzatie de foame permanenta, pierdere in greutate, tulburarea vederii si oboseala extrema. Daca nu este diagnosticata si tratata cu insulina, o persoana cu diabet de tip 1 poate ajunge la coma diabetica, amenintatoare de viata, cunoscuta sub numele de ceto-acidoza diabetica.
Diabetul de tip 2
Cea mai frecventa forma de diabet este diabetul de tip 2. Aproximativ 90-95% din totalul persoanelor cu diabet au diabet de tip 2. Aceasta forma de diabet se asociaza cu varsta mai inaintata, obezitate, antecedente familiale de diabet, antecedente personale de diabet gestational, inactivitate fizica si etnie. Aproximativ 80% din persoanele cu diabet de tip 2 sunt supraponderale.
Diabetul de tip 2 este din ce in ce mai des diagnosticat la copii si adolescenti. Aproximativ 3700 de persoane cu varsta sub 20 de ani sunt diagnosticate cu diabet conform cercetarilor din anii 2002-2003.
Atunci cand este diagnosticat diabetul de tip 2, de obicei, pancreasul produce suficienta insulina, dar din cauze inca necunoscute, organismul nu poate folosi eficient insulina, situatie denumita rezistenta la insulina. Dupa cativa ani, secretia de insulina scade. Consecinta este aceeasi ca in diabetul de tip 1 – cantitatea de glucoza creste in sange si organismul nu poate folosi eficient aceasta principala sursa de combustibil a sa.
Simptomele diabetului de tip 2 se dezvolta gradat. Debutul sau nu este la fel de brusc ca in diabetul de tip 1. Simptomele pot include oboseala sau greturi, mictiuni frecvente, sete neobisnuita, pierdere in greutate, tulburari de vedere, infectii frecvente si vindecari lente ale ranilor sau plagilor. Unele persoane nu au nici un simptom.
Diabetul gestational
Diabetul gestational apare in timpul sarcinii. Asemenea cu diabetul de tip 2, apare mai frecvent la americanii africani, indieni, hispanici si la femeile cu antecedente familiale de diabet. Femeile care au avut diabet gestational au un risc de 20 pana la 50 % de a dezvolta tipul 2 de diabet in urmatorii 5-10 ani.
Testul de determinare a glucozei din sange (plasma) a jeun este testul standard pentru diagnosticarea diabetului de tip 1 sau 2. Cel mai sigur este atunci cand este realizat dimineata, pe nemancate. Valoarea nivelului glucozei in sange (in plasma) este cunoscuta sub denumirea de glicemie.
Totusi, diagnosticul de diabet poate fi pus daca se obtin rezultate pozitive la oricare dintre urmatoarele trei teste, plus confirmarea printr-un al doilea test pozitiv, obtinut intr-o alta zi ulterioara:
- Un nivel al glicemiei (luat in orice moment al zilei) de 200 mg/dL sau mai mult, alaturi de prezenta simptomelor de diabet;
- O glicemie de 126 mg/dL sau mai mare dupa o perioada de 8 ore in care persoana respectiva nu a mancat nimic;
- Un test oral de toleranta la glucoza cu o valoare a glicemiei de 200 mg/dL sau mai mult intr-o mostra de sange recoltata la 2 ore dupa ce persoana respectiva a ingerat un pahar cu apa in care au fost dizolvate 75 grame de glucoza. Acest test, care se face intr-un laborator sau in cabinetul medical, masoara glucoza plasmatica la intervale fixe dupa o perioada de 3 ore.
Diabetul gestational este diagnosticat pe baza valorilor glucozei plasmatice masurate in cadrul testului oral de toleranta la glucoza. In timpul sarcinii, in mod normal, nivelul glicemiei este mai scazut, astfel incat valorile trag pentru diagnosticul diabetului sunt mai jos. Daca o femeie insarcinata are doua valori ale glucozei plasmatice care ating sau depasesc oricare din cifrele urmatoare, ea are diabet gestational: o glicemie a jeun de 95 mg/dL, la 1 ora dupa masa de180 mg/dL, la 2 ore de 155 mg/dL, la 3 ore de 140 mg/dL.
Persoanele cu pre-diabet, o stare intre "normal" si "diabet" au un risc crescut de a face diabet, infarct miocardic si accidente vasculare cerebrale. Totusi, un studiu recent sugereaza ca scaderea in greutate si cresterea activitatii fizice pot preveni sau intarzia aparitia diabetului, precum si scaderea in greutate si activitatea fizica pot creste sensibilitatea organismului la insulina.
Exista doua forme de pre-diabet:
1. Tulburarea metabolizarii glucozei dupa o perioada de nemancare
O persoana are Tulburarea metabolizarii glucozei dupa o perioada de nemancare atunci cand glucoza plasmatica a jeun este intre 100 si 125 mg/dL. Acest nivel al glicemiei este mai mare decat normal dar mai mic decat cel ce indica un diagnostic de diabet.
2. Toleranta alterata la glucoza
Toleranta alterata la glucoza inseamna ca glucoza din sange la testul oral de toleranta la glucoza este mai mare decat cel normal dar nu suficient de mare pentru a se pune diagnosticul de diabet.
Ea se diagnosticheaza atunci cand nivelul glicemiei este intre 140 si 199 mg/dL la 2 ore dupa ce persoana respectiva ingera un lichid ce contine 75 grame de glucoza. Se estimeaza ca 57 milioane de persoane cu varsta peste 20 ani au tulburari ale metabolizarii glucozei, ceea ce sugereaza ca cel putin tot atatia adulti vor avea pre-diabet in viitorul apropiat.
Este bine cunoscut ca diabetul este una dintre cauzele principale de deces si de handicap. In 2006, a fost pe locul 6 intre afectiunile ce cauzeaza decesul. Totusi, se presupune ca diabetul este mai mult ca sigur subdiagnosticat ca fiind cauza ce sta de fapt la baza mortii, pe certificatele de deces.
Diabetul se asociaza cu complicatii pe termen lung ce afecteaza aproape orice parte din organism. Afectiunea duce adeseori la orbire, afectiuni ale inimii si ale vaselor de sange, accidente vasculare cerebrale, insuficienta renala, amputatii si afectari ale nervilor. Diabetul necontrolat poate duce la complicatii ale sarcinii, deficitele la nastere fiind mai frecvente la copiii nascuti de femeile cu diabet.
Diabetul nu este contagios. Oamenii nu o pot contacta unul de la celalalt. Totusi, anumiti factori pot creste riscul de aparitie a acestei afectiuni. Diabetul de tip 1 apare in mod egal la femei si la barbati, dar este mai frecvent la albi decat la celelalte populatii. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) arata ca diabetul de tip 1 este rar la majoritatea populatiilor din Africa, indienilor din America si Asia. Cu toate acestea, unele tari din Europa de Nord, inclusiv Finlanda si Suedia, au rate crescute de diabet de tip 1. Cauza acestor diferente este necunoscuta.
Diabetul de tip 2 este mai frecvent la persoanele mai in varsta, mai ales la cele supraponderale. Prevalenta diabetului este foarte probabil in crestere din mai multe motive. Un motiv este ca un segment din ce in ce mai mare al populatiei imbatraneste (datorita prelungirii sperantei de viata). O alta cauza este ca din ce in ce mai multi oameni sunt supraponderali si chiar obezi.
Pentru evaluarea sanselor personale de a suferi de diabet zaharat fara sa stiti acest lucru, este bine sa cunoasteti factorii de risc. Este recomandata verificarea nivelului de glicemie tuturor adultilor de peste 45 de ani, iar tinerii trebuie sa-si faca investigatii medicale amanuntite.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.