Analize de sange utilizate in patologia hepatica

Generalitati

Ficatul este capabil sa indeplineasca peste o suta de functii, dintre care cele mai importante sunt productia de bila si proteine, alaturi de stocarea glucidelor si detoxifierea organismului.

In situatiile in care din diverse cauze, fie genetice, fie dobandite pe parcursul vietii apare o afectiune la nivel hepatic, intreg organismul este dezechilibrat si, automat, se vor asocia si alte boli.

Pentru a depista aceste afectiuni se recomanda controlul anual de rutina cu analizele specifice recomandate de medicul de familie, care cuprind si bilantul sistemului hepatic si o ecografie abdominala pentru a evalua starea de sanatate a organelor interne vizibile ecografic.

Daca in urma controlului anual de rutina se depisteaza o eventuala afectiune hepatica sau daca deja aveti o boala hepatica, trebuie sa stiti ce analize va sunt indicate si care este rolul lor.

Analize esentiale de laborator

Aceste analize cuprind:

1. Amilaza serica si urina

Reprezinta identificarea enzimei produse de pancreas in principal, dar si de catre glandele salivare si are rolul de a participa la procesul de digestie al carbohidratilor.

Amilaza din sange are valori crescute in urmatoarele situatii:

- ca urmare a deteriorarii functiei pancreasului de diverse cauze, dar si a glandelor salivare;

- in patologii inflamatorii ale pancreasului;

- in cazul unei tumori benigne sau maligne ale pancreasului;

- in patologia renala.

Amilaza urinara determinata din urina matinala este mai relevanta decat urina din sange deoarece valorile crescute ale amilazei se mentin mult mai mult timp.

Valorile normale depind in mare parte de metoda de determinare si, de aceea, pot exista valori diferite de la un laborator la altul.

Concentratia amilazei in urina creste in urmatoarele afectiuni:

- litiaza biliara;

- pancreatita acuta;

- prezenta unor calculi la nivelul glandelor salivare;

- prezenta calculilor pe caile pancreatice;

- inflamatii ale glandelor salivare;

- in afectiunea contagioasa numita oreion.

2. Aminotransferazele din ser

Acestea sunt enzime ale caror activitate creste in cazul deteriorarii celulelor hepatice din cauza hipoxiei sau a diverselor toxine, precum medicamente, alcool sau substante chimice.

In general, valorile normale ale acestor enzime trebuie sa fie sub media de 40-50UI/L, insa aceste valori difera de la persoana la persoana, inclusiv de la un laborator la altul.

Aspartat aminotransferaza, prescurtata TGO/AST, apare la nivelul celulelor hepatice, muschiilor scheletici, muschiului inimii, rinichilor, creierului si eritrocitelor.

Nivelul crescut al acestei enzime apare in urmatoarele afectiuni hepatite virale, hepatita alcoolica, afectare biliara, infarct miocardic, stari septice, diverse intoxicatii, la persoanele dializate.

De asemenea, valori crescute apar si in randul celor care consuma regulat medicamente, precum: paracetamol, aspirina, steroizi, carbamazepine, benzodiazepine, metamizol, ibuprofen, vitamin A, antivirale si antibiotice de diferite clase.

Alanin aminotransferaza, prescurtata ALT/TGP, este si ea tot o enzima cu specific hepatic, motiv pentru care are rol de evaluare a functiei hepatice.

Nivelul poate creste in afectiuni hepatice pe fond viral sau indus de medicamente, in aportul continuu de alcool, in cursul altor boli metabolice, cum ar fi diabetul zaharat, dar si in cazuri mai grave precum necroza miocardica din infarctul miocardic.

3. Bilirubina totala

Aceasta este produsa in ficat, ca urmare a proceselor metabolice, in special din hemoglobina provenita din descompunerea celulelor rosii, iar o a doua sursa este mioglobina din celulele musculare.

Concentratia bilirubinei in sange depinde in mare parte de eficienta functionarii ficatului si de gradul de obturare al cailor de drenare biliara.

Aceasta bilirubina totala determinata in laborator din sangele venos este, de fapt, o suma intre bilirubina libera si bilirubina conjugata, avand o valoare normala de referinta de <1, 2mg/dl. O crestere a acestei concentratii se observa in cazul:

- nou-nascutilor;

- gravidelor si lauzelor;

- in icter.

4. Bilirubina directa sau conjugata

Este o analiza utila in cazul patologiilor hepatice deoarece este secretata la nivelul canaliculelor biliare si, impreuna cu bila, se varsa in tractul digestiv.

Valoarea normala trebuie sa fie <0, 3mg/dl, iar cresteri ale concentratiei se observa in cazul: hepatitelor virale, in ciroza hepatica, in cadrul bolilor metabolice, in colestaza hepatica, dar si in leziunile hepatice provocate de otravirea cu ciuperci sau intoxicatiile medicamentoase.

5. Bilirubina neconjugata

Denumita si bilirubina indirecta, aceasta se obtine prin diferenta dintre valoarea bilirubinei totale si a celei directe si are o valoare cuprinsa intre 0, 2-0, 8mg/dl.

6. Valoarea serica a colesterolului total

Aceasta nu trebuie sa depaseasca 200mg/dl. Dat fiind faptul ca ficatul este locul unde se produce colesterolul, dar si apolipoproteinele, ce au rolul de a transporta colesterolul, valoarea lui are semnificatie clinica, mai ales la pacientii supraponderali.

Acesta este un risc major pentru afectiunile cardiovasculare si depunerea colesterolului rau la nivelul peretii vaselor, ducand treptat la aparitia placilor de aterom sau ateroscleroza.

Valorile crescute ale colesterolului total duc la aparitia afectiunii numite dislipidemie si se poate asocial cu:

- exces alimentar bogat in grasimi;

- tulburari de eliminare a colesterolului impreuna cu bila;

- afectiuni ereditare asociate cu hipercolesterolemia familiara;

- diabet si afectiuni renale;

- tulburari de metabolism date de o eventuala afectiune endocrinologica cum ar fi hipotiroidismul.

In schimb, valorile scazute ale colesterolului le asociem cu:

- malnutritie;

- tulburari de productie a colesterolului;

- tulburari de absorbtie a colesterolului din tractul digestiv, in cazul sindromului de malabsorbtie;

- pierderi ale colesterolului in cazul unei fistule biliare, spre exemplu in tractul digestiv;

- intensificarea proceselor metabolice in hipertiroidism.

In aprecierea rezultatului determinarii colesterolului total, trebuie luate in considerare si valorile fractionate (HDL si LDL), deoarece exista colesterol bun si colesterol rau, ambele cu importanta clinica si diagnostica.

HDL-ul este colesterolul bun, care nu se depune pe vasele de sange, deci are actiune antiaterosclerotica. O valoare normala este de 45mg/dl la femei si 40mg/dl la barbati.

LDL si VLDL sau colesterolul rau are cu actiune aterosclerotica. iar valorile normale sunt cuprinse intre 110-115mg/dl.

7. Fosfataza alcalina (ALP)

Apare in trei forme in functie de modul de localizare: fosfataza hepatica, renala si osoasa. Cea hepatica poate avea o valoare semnificativ crescuta in cazul obstructiei cailor biliare.

8. Gammaglutamiltransferaza (GGT)

Este una dintre cele mai sensibile analize hepatice si are valori specifice in functie de sex: pentru sexul feminin sub 35UI/L, iar pentru barbati sub 40UI/L. Nivelul GGT crescut il intalnim in:

- afectiuni ce dau infiltrarea parenchimului hepatic;

- in abuzul de alcool;

- in sindromul de colestata si hepatocitoliza;

- in alte afectiuni ale celulelor hepatice de diverse etiologii.

9. Lactat dehidrogenaza (LDH)

Este o enzima ce se determina in laborator deoarece joaca un rol auxiliar pe lange celelalte analize in determinarea si diagnosticarea afectiunilor hepatice. Valoarea acestei enzime este sub 480UI/L, cu mici variatii de la caz la caz.

10. Lipaza

Este o enzima produsa de pancreas, ce ajuta in diagnosticarea bolilor pancreatice, fiind o analiza utila mai ales in diagnosticul pancreatitei acute, dar poate fi modificata si in celelalte patologii hepatice.

Concluzii

Fie ca medicul va recomanda toate analizele descrise, fie doar o parte, cert este ca nu trebuie trecute cu vederea si nici uitate, deoarece pot scoate la iveala o afectiune hepatica de care nu ati avut idee si care pe viitor putea cauza complicatii.