DEPO MEDROL, flacoane injectabile

Prospect

Compozitie
Depo-Medrol suspensie apoasa sterila 40 mg/ml. Un ml contine: metilprednisolon acetat 40 mg-Polietilenglicol; 3350-Clorura de miristil-gama-picolinium-clorura de sodiu- ;Apa sterila pentru injectie.
Forma: suspensie apoasa sterila de unica folosinta.
Actiune terapeutica
Depo-Medrol este suspensia apoasa sterila a unui glucocorticoid sintetic, metilprednisolon acetat. Are o activitate puternica si prelungita antiinflamatorie, imunosupresiva si antialergica. Depo-Medrol poate fi administrat i.m. pentru o activitate sistemica prelungita, precum si in situ pentru tratament local. Activitatea sa prelungita se explica printr-o eliberare lenta a substantei active.
Indicatii
glucocorticoizii trebuie considerati numai ca tratament pur simptomatic, cu exceptia unor afectiuni endocrinologice, cand se folosesc ca terapie de substitutie.
Pentru administrare intramusculara: Metilprednisolonul acetat (Depo-Medrol) nu este indicat in tratamentul acut al starilor grave, care ameninta viata. Daca este necesar un efect hormonal rapid, de maxima intensitate, se indica administrarea i.v. a metilprednisolonului succinat de sodiu, preparat intens solubil.
Administrarea intramusculara a Depo-Medrol se recomanda dupa cum urmeaza:
Afectiuni reumatice: Ca medicament adjuvant al terapiei de intretinere (analgezice, kinetoterapie, fizioterapie etc.) si pentru administrare pe termen scurt (in cazul episoadelor acute sau a exacerbarilor bolii) in: artrita psoriazica; spondilita ankilopoietica; osteoartrita posttraumatica; sinovita din cadrul osteoartritei; artrita reumatoida, inclusiv artrita reumatoida juvenila (cazuri selectate pot necesita terapie de mentinere cu doze mici); bursita acuta si subacuta; epicondilita; tenosinovita acuta nespecifica; artrita gutoasa acuta.
Boli de colagen- in timpul puseelor acute sau ca tratament de intretinere in cazuri selectate: lupus eritematos sistemic; dermatomiozita sistemica (polimiozita); cardita reumatismala acuta.
Boli dermatologice- pemfigus; eritem multiform sever (sindrom Stevens-Johnson); dermatita exfoliativa; mycozis fungoides; dermatita buloasa herpetiforma (sulfona este medicamentul de prima alegere, iar glucocorticoizii sistemici, adjuvantul).
Stari alergice- controlul starilor alergice severe sau necontrolate de tratamentul conventional adecvat in afectiuni respiratorii astmatice de tip cronic; dermatita de contact; dermatita atopica; boala serului; rinita alergica sezoniera sau perena; reactii de hipersensibilitate medicamentoasa; reactii urticariene posttransfuzionale; edem laringian acut neinfectios (epinefrina este medicamentul de electie).
Afectiuni oftalmologice- Procese alergice si inflamatorii severe acute si cronice care afecteaza ochiul, ca in: irita, iridociclita; herpes zoster oftalmic; corioretinita; uveita posterioara difuza; nevrita optica.
Afectiuni gastrointestinale- Pentru controlul bolii pe perioada critica in: colita ulcerativa (terapie sistemica); boala Crohn (terapie sistemica).
Stari edematoase- Pentru a induce diureza sau remisia proteinuriei din sindromul nefrotic fara uremie, de tip idiopatic sau dat de lupus eritematos.
Boli respiratorii- sarcoidoza pulmonara simptomatica; berilioza; tuberculoza pulmonara fulminanta sau diseminata, cand se asociaza cu chimioterapie antituberculoasa adecvata; sindrom Loeffler (necontrolat prin alte mijloace); pneumonie de aspiratie.
Tratamentul bolilor hematologice si oncologice: Boli hematologice- anemie hemolitica dobandita (autoimuna); tromocitopenie secundara la adult; eritroblastopenia; anemia hipoplazica congenitala (eritroida). Boli oncologice- Pentru tratamentul paleativ in: leucemii si limfoame la adulti; leucemii acute la copii.
Afectiuni endocrinologice: insuficienta adrenocorticala primara si secundara; insuficienta adrenaliana acuta (pentru aceste indicatii, medicamentele de electie sunt hidrocortizonul si cortizonul. Analogii sintetici pot fi folositi in asociere cu mineralocorticoizi, daca este necesar; la copii, suplimentarea cu mineralocorticoizi este deosebit de importanta); hiperplazie adrenala congenitala; hipercalcemia din neoplazii; tiroidita nesupurativa.
Sistem nervos: episoade acute ale sclerozei multiple.
Altele- Meningita tuberculoasa cu blocaj subarahnoidian, cand se folosesc simultan si antituberculoase adecvate. Trichineloza cu afectare neurologica sau miocardica. Pentru administrare intrasinoviala, periarticulara, intrabursala sau in tesuturile moi (vezi si Precautii speciale).
Depo-Medrol este indicat ca terapie adjuvanta pentru administrarea pe termen scurt (pentru controlul bolii in episoade acute) in: sinovita din osteoartrita; artrita reumatoida; bursita acuta si subacuta; artrita gutoasa acuta; epicondilita; tenosinovita acuta nespecifica; osteoartrita posttraumatica.
Pentru administrare intralezionala: Depo-Medrol este indicat pentru administrare lezionala in urmatoarele stari: cicatrice cheloide; leziuni localizate hipertrofice, infiltrate inflamatorii, lichen plan, placarde psoriazice, granulom anular si lichen simplex cronic (neurodermatita); lupus eritematos discoid; alopecia areata.
Depo-Medrol poate fi administrat, de asemenea, in tumori chistice sau in tendoane sau aponevroze. Pentru instilatii intrarectale Colita ulcerativa.
Mod de administrare
Administrare i.m.
Doza pentru administrare intramusculara variaza in functie de afectiunea tratata. Cand se doreste un efect prelungit, doza saptamanala poate fi calculata prin inmultirea dozei orale, zilnice, cu 7 si este administrata ca injectie intramusculara unica. Doza trebuie individualizata in functie de severitatea bolii si de raspunsul pacientului. In general, durata tratamentului trebuie sa fie cat maiscurta. Este necesara supravegherea medicala. Pentru copii, doza recomandata va fi redusa, dar va fi determinata de gradul de severitatea bolii si mai putin de limitele indicate de varsta si greutate corporala. Terapia hormonala este adjuvanta si nu inlocuieste terapia conventionala. In cazul administrarii medicamentului timp de mai multe zile, doza trebuie scazuta sau intrerupta gradat. Se recomanda supravegherea medicala severa in cazul intreruperii tratamentului cronic. Severitatea, prognosticul si durata bolii, precum si reactia bolnavului la medicament sunt factorii principali in determinarea dozei. Daca apare o perioada de remisie spontana in cadrul bolii cronice, tratamentul trebuie intrerupt. In timpul unei terapii prelungite se indica efectuarea la intervale regulate a unor teste de laborator de rutina ca: sumar de urina, glicemia la 2 ore postprandial, masurarea tensiunii arteriale si a greutatii corporale, precum si o radiografie toracica. La pacientii cu antecedente de ulcer sau sindrom dispeptic semnificativ sunt necesare examene radiologice la nivelul tractului digestiv superior. La cei cu sindrom adrenogenital este suficient o singura injectie intramusculara de 40 mg la doua saptamani. Pentru terapia de intretinere in cazul artritei reumatoide, doza intramusculara saptamanala va fi de 40 pana la 120 mg. Doza uzuala pentru pacientii cu leziuni dermatologice, care au beneficiat de terapia corticoida sistemica, este de 40 pana la 120 mg demetilprednisolon acetat administrat intramuscular, saptamanal, timp de una pana la patru saptamani.
In dermatita acuta severa, data de contactul cu plante otravitoare, poate aparea ameliorarea in 8 pana la 12 ore dupa administrarea intramusculara a unei doze unice de 80 pana la 120 mg.
In dermatita de contact cronica, pot fi necesare injectii repetate, de la 5 pana la 10 zile interval.
In dermatita seboreica, o doza saptamanala de 80 mg poate fi suficienta pentru controlul bolii. La pacientii astmatici, dupa administrarea intramusculara a 80 pana la 120 mg, ameliorarea poate aparea in 6 pana la 48 ore si poate persista de la cateva zile la doua saptamani. Similar, la pacientii cu rinita alergica, o doza intramusculara de 80 pana la 120 mg poate fi urmata de ameliorarea corizei in 6 ore de la administrare avand durata de la cateva zile la trei saptamani. Daca apar conditii de stres asociate bolii tratate, doza de metilprednisolon acetat trebuie crescuta. Daca este necesar un efect hormonal rapid de intensitate maxima, se indica administrarea metilprednisolonului succinat de sodiu, ca preparat foarte solubil.
Administrarea in situ pentru efect local: Terapia cu Depo-Medrol nu inlocuieste terapia conventionala folosita de obicei. Cu toate ca aceasta metoda de tratament va ameliora simptomele, nu se foloseste ca tratament curativ, hormonul neavand efect asupra cauzei inflamatiei.
Osteoartrita si artrita reumatoida: Doza pentru administrarea intraarticulara depinde de marimea articulatiei si de severitatea afectiunii pentru fiecare individ in parte. In cazur icronice, se pot face de la una la cinci injectii pe saptamana, in functie de gradul ameliorarii care apare la prima administrare.
Dozele din tabelul urmator servesc drept ghid general:

Marimea articulatiei	Exemple	Doze (mg)
Mare	Genunchi, Glezna, Umar	20 pana la 80 mg
Medie	Cot, Articulatia mainii	10 pana la 40 mg
Mica	Metacarpofalangiana, Interfalangiana, Sternoclaviculara, Acromioclaviculara	4 pana la 10 mg

Tehnica: Se recomanda studierea anatomiei articulatiei implicate inainte de administrare. Pentru obtinerea efectului intensanti inflamator este important ca injectia sa se faca in spatiul sinovial. Folosind aceeasi tehnica sterila ca in punctia lombara, se introduce un ac steril (marime 20 pana la 24), atasat unei seringi goale, intr-o cavitate sinoviala. Infiltratia cu procainamida este facultativa. Aspirarea a cateva picaturi din lichidul sinovial demonstreaza ca acul a penetrat spatiul articular. Locul de punctionare pentru fiecare articulatie este acolo unde cavitatea sinoviala este mai superficiala si lipsita de vase mari si nervi. Pastrand acul in acel loc, se indeparteaza seringa de aspiratie si se inlocuieste cu o a doua seringa care contine cantitatea dorita de Depo-Medrol. Se trage, apoi, pistonul usor, aspirand lichid sinovial, pentru a fi siguri ca acul este inca in spatiul sinovial. Dupa injectie, se misca articulatia usor, de cateva ori, pentru patrunderea suspensiei in lichidul sinovial. Se acopera apoi locul de punctionare cu o compresa sterila.
Locuri adecvate pentru administrarea intraarticulara sunt articulatia genunchiului, gleznei, mainii, cotului, umarului, falangelor si soldului. Din cauza dificultatii de patrundere in articulatia soldului, trebuie luate masuri de precautie pentru a evita vasele mari de sange din zona. Articulatiile neadecvate acestei administrari sunt acelea care sunt inaccesibile din punct de vedere al topografiei anatomice cum sunt articulatiile coloanei vertebrale si acelea lipsite de spatiu sinovial, cum sunt articulatiile sacroiliace. Esecul tratamentului sedatoreaza cel mai frecvent imposibilitatii patrunderii in spatiul articular. Dupa injectarea in tesuturile din jur, beneficiul este foarte mic sau inexistent. Daca apare vreun esec, cand este sigura injectarea in spatiul sinovial (fapt demonstrat de aspirarea lichidului), repetarea injectiilor este de obicei fara efect. Terapia locala nu afecteaza procesele bolii de baza si, ori de cate ori este posibil, se indica o terapie mai larga, incluzand fizioterapia si corectia ortopedica.
Bursita: Se sterilizeaza zona din jurul locului de punctionare si se face o infiltratie cu o solutie de procaina clorhidrica 1%. Se introduce la nivelul bursei sinoviale un ac de marime 20 pana la 24, atasat la o seringa goala si apoi se aspira lichid. Se pastreaza acul in locul respectiv si se schimba seringa de aspiratie cu una care contine doza dorita. Dupa injectie, se scoate acul si se aplica o compresa sterila.
Diverse: ganglion, tendinita, epicondilita: in tratamentul tendinitei sau tenosinovitei trebuie acordata atentie pentru injectarea substantei in teaca tendonului si nui n continutul acestuia. Tendonul poate fi mai usor palpat daca se pune in evidenta pe o suprafata plana. In tratamentul epicondilitei se delimiteaza cu atentie zona cu cea mai mare sensibilitate si se infiltreaza suspensia in aceasta zona. In cazul ganglionilor de lanivelul tecii tendonului, suspensia este injectata direct in chist. In multe cazuri, o singura injectie determina scaderea marcata a dimensiunii tumorii chistice si chiar disparitia ei. Desigur, trebuie luate masurile de sterilitate obisnuite, in cazul fiecarei injectii (aplicarea unui antiseptic potrivit pe piele). Doza din tratamentul diverselor afectiuni ale structurilor tendinoase sau ale bursei sinoviale (descrisa mai sus) variaza in functie de boala si este intre 4-30 mg. In afectiunile cronice sau recurente, pot fi necesare injectii repetate.
Administrare intralezionala: in bolile dermatologice: Dupa curatare cu un antiseptic adecvat ca alcool 70%, se injecteaza 20 pana la 60 mg suspensie la nivelul leziunii. In cazul leziunilor mari ar putea fi necesara administrarea repetata a injectiilor locale, in doze de la 20 la 40 mg. Se evita administrarea unei doze care sa determine decolorarea leziunii, aceasta putand fi urmata de o mica necroza. De obicei se administreaza una pana la patru injectii, intervalul dintre ele variind in functie de tipul leziunii si de durata ameliorarii produse la prima injectie.
Administrare intrarectala: Depo-Medrol administrat in doze de 40 pana la 120 mg sub forma de clisma de retentie sau instilatii continue de 3 pana la 7 ori pe saptamana, timp de 2 sau mai multe saptamani, s-a dovedit a fi eficient ca terapie adjuvanta in tratamentul unor pacienti cu colita ulcerativa. Multi pacienti pot fi tinuti sub control cu 40 mg Depo-Medrol administrat cu 30 pana la 300 ml apa. Trebuie instituite si alte masuri terapeutice.
Contraindicatii
Infectii fungice sistemice. Hipersensibilitate cu-noscuta la unul din componenti. Injectare intravenoasa.

Precautii
Grupe speciale de risc- Pacientii care apartin urmatoarelor grupe de risc trebuie tinuti sub supraveghere medicala stricta si trebuie tratati pe o perioada cat mai scurta. Copii- inhibarea procesului de crestere la cei care primesc terapie cu glucocorticoizi, zilnic, in doze fractionate si pe termen lung. Acest tip de tratament trebuie administrat numai in afectiunile severe.
Diabetici- manifestari ale diabetului zaharat latent sau cresterea necesarului de insulina sau de antidiabetice orale.
Pacienti hipertensivi- agravarea tensiunii arteriale.
Pacienti cu antecedente psihiatrice- instabilitatea emotionala existenta sau manifestarile psihotice pot fi agravate de glucocorticoizi. Deoarece complicatiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doza si de durata de tratament, trebuie stabilit un raport beneficiu-risc pentru fiecare caz in parte, precum si doza si durata de tratament si tipul terapiei folosite: zilnica sau intermitenta. in cazul terapiei prelungite este necesara efectuarea la intervale regulate a testelor de laborator de rutina ca: sumar de urina, glicemia la 2 ore postprandial, masurarea tensiunii arteriale si a greutatii corporale si radiografie toracica. La pacientii cu antecedente de ulcer sau dispepsie semnificativa se indica examene radiologice la nivelul tractului digestiv superior. Se recomanda supravegherea medicala in cazul intreruperii tratamentului cronic. Posibilitatea aparitiei insuficientei adenocorticale secundar adminis-rarii medicamentului poate fi diminuata prin reducerea gradata sau intreruperea dozei. Functia adrenocorticala trebuie evaluata dupa intreruperea terapiei cronice. Cele mai importante simptome ale insuficientei adrenocorticale sunt: astenia, hipotensiunea ortostatica si depresia. Folosirea prelungita a glucocorticoizilor poate produce cataracta subcapsulara posterioara, glaucom cu afectare posibila a nervului optic si poate stimula aparitia infectiilor oculare secundare cu fungi sau virusuri. Glucocorticoizii trebuie folositi cu atentie la pacientii cu herpes simplex ocular din cauza infectiei corneene. In vederea scaderii frecventei aparitiei atrofiei dermice si subdermice nu trebuie depasita doza recomandata administrarii parenterale. Ori de cate ori este posibil, se prefera efectuarea mai multor injectii, cu doze mici, la nivelul leziunii. Tehnica injectiei intraarticulare si intramusculare trebuie sa includa precautii impotriva scurgerii sau injectarii la nivelul dermului. Trebuie evitata injectia la nivelul muschiului deltoid din cauza incidentei crescute a atrofiei subcutanate. La persoane sub terapie cu corticosteroizi, supusi unui stres neobisnuit, este indicata cresterea dozei de glucocorticoizi cu actiune rapida, inainte, in timpul si dupa starea de stres respectiva. Glucocorticoizii pot masca anumite semne ale infectiei; astfel pot aparea noi infectii in timpul folosirii lor. in timpul terapiei cu glucocorticoizi poate aparea o rezistenta imuna scazuta si imposibilitatea localizarii infectiei.
A nu se administra intraarticular, intra-bursal sau intratendinos in prezenta infectiei acute. Administrarea i.m. poate fi luata in considerare dupa instituirea unui tratament antimicrobian adecvat. Folosirea Depo-Medrol in tuberculoza activa trebuie limitata la acele cazuri fulminante sau diseminate in care glucocorticoizii sunt folositi in asociere cu schema de antituberculoase adecvate. Daca glucocorticoizii sunt indicati la pacientii cu tuberculoza latenta sau cu reactivitate la tuberculina, este necesara o observare atenta a bolnavului din cauza posibilitatii de reactivare a bolii. In timpul terapiei prelungite cu corticosteroizi, acesti pacienti trebuie tratati profilactic cu tuberculostatice. Pot aparea tulburari psihice in cazul terapiei cu glucocorticoizi, de la euforie, insomnie, instabilitate afectiva, modificari de personalitate si depresie severa, pana la adevarate manifestari psihotice. Datorita unor reactii rare de anafilaxie care au aparut la pacientii ce primesc tratament parenteral cu glucocorticoizi, trebuie luate masuri de precautie adecvate inainte de administrare, in special la pacientii cu antecedente alergice la anumite medicamente. Reactiile alergice ale pielii par a fi legate de excipienti. Rareori testarea cutanata a demonstrat o reactie alergica data chiar de metilprednisolon acetat. Glucocorticoizii trebuie folositi cu atentie in cazuri de colita ulcerativa nespecifica, daca exista probabilitatea de aparitie a perforarii, a abceselor sau a infectiei piogene. De asemenea se acorda atentie in caz de diverticulita, anastomoze intestinale recente, ulcer peptic activ sau latent, insuficienta renala, hipertensiune, osteoporoza si miastenia gravis, cand glucocorticoizii sunt folositi ca terapie primara sau secundara. Nu exista dovezi care sa demonstreze potentialul lor carcinogen, mutagen sau de afectare a fertilitatii. In tratamentul unor neoplazii ca leucemii si limfoame, metilprednisolonul e folosit, de obicei, in asociere cu un agent alchilant, un antimetabolit si un alcaloid de vinca. Glucocorticoizii pot creste clearanceul renal al salicilatilor. Aceasta poate duce la scaderea concentratiilor serice ale salicilatilor si la intoxicatie cu salicilati in cazul intreruperii administrarii corticoizilor. Medicamente ca troleandromicina si ketoconazol pot inhiba metabolismul corticoizilor. Este necesar o adaptare a dozei de corticoizi pentru a evita supradozarea. Administrarea concomitenta de barbiturice, fenilbutazona, fenitoin sau rifampicina poate creste metabolismul, scazand efectele corticoizilor. Raspunsul la anticoagulante poate fi crescut, dar si scazut de terapia cu corticosteroizi. Deci este necesara monitorizarea coagularii. In timpul terapiei cu corticosteroizi, pacientii nu trebuie vaccinati pentru variola. Nu trebuie facute nici alte imunizari la pacientii sub terapie cortizonica, mai ales la doze mari, din cauza unor riscuri posibile de complicatii neurologice si/sau lipsa raspunsului imun cu anticorpi. Glucocorticoizii pot creste necesarul de insulina sau de hipoglicemiante orale la pacientii diabetici. Asocierea corticosteroizilor cu diuretice tiazidice creste riscul de intoleranta la glucoza. Folosirea concomitenta de medicamente cu potential ulceros (salicilati, AINS) poate creste riscul ulceratiei gastro-intestinale. Acidul salicilic trebuie folosit cu prudenta in asociere cu corticosteroizii in caz de scadere a protrombinei. S-au raportat convulsii la administrarea concomitenta de metilprednisolon si ciclosporina. Folosirea asociata a acestora determina inhibarea metabolismului. Deci este posibil ca reactiile convulsionale si alte reactii adverse determinate de fiecare medicament in parte sa apara mai frecvent. Corticoterapia trebuie luata in considerare in cazul interpretarii unor teste si parametrii biologici (teste de reactivitate cutanata, nivel al hormonilor tiroidieni). in cazul administrarii intraarticulare si/sau altor administrari locale, este necesara o tehnica sterila stricta pentru a se evita infectiile iatrogene. Dupa administrarea intraarticulara a corticosteroizilor, se evita mobilizarea articulatiilor in care s-a obtinut beneficiu terapeutic. Nerespectarea acestei recomandari poate duce la cresterea deteriorarii articulatiei, afectand efectele benefice ale terapiei administrate. Administrarea repetata intraarticular poate determina in anumite cazuri instabilitate articulara. Se recomanda urmarirea radiologica a acestora pentru a detecta o posibila afectare. Daca se administreaza un anestezic local inainte de injectarea Depo-Medrol, se urmareste cu atentie respectarea instructiunilor si a precautiilor din prospectul anestezicului. Urmatoarele precautii suplimentare se aplica in cazul glucocorticoizilor injectabili: Injectia intrasinoviala poate produce efecte sistemice, dar si locale. Este necesara examinarea adecvata a fiecarei articulatii pentru a exclude un proces septic. O crestere semnificativa a durerii insotita de edem local, limitarea in continuare a mobilitatii articulare, febra si stare de rau general este sugestiva pentru o artrita septica. Daca apare aceasta complicatie si se confirma diagnosticul de proces septic, este necesara intreruperea tratamentului local cu glucocorticoizi si instituirea unui tratament antimicrobian adecvat. Injectia locala a steroizilor intr-o articulatie afectata anterior trebuie evitata. Glucocorticoizii nu se injecteaza intr-o articulatie instabila. Este necesara o tehnica sterila pentru prevenirea infectiei sau a contaminarii. Cu toate ca studii clinice controlate au aratat ca glucocorticoizii determina reducerea episoadelor acute de scleroza multipla, ele nu demonstreaza afectarea evolutiei naturale a bolii. Studiile arata ca sunt necesare doze relativ mari de glucocorticoizi pentru aparitia unui efect semnificativ.

Sarcina si alaptare
Cateva studii pe animale au aratat ca corticosteroizii administrati la mama in doze mari pot determina malformatii fetale. Deoarece nu au fost facute studii adecvate asupra reproducerii umane, folosirea steroizilor in sarcina, lauzie sau la femeile cu potential fertil necesita ca beneficiile potentiale ale terapiei sa justifice riscurile care pot aparea la embrion, mama sau fat. Glucocorticoizii trebuie folositi in sarcina numai daca au indicatie absoluta. Daca tratamentul cronic cu glucocorticoizi trebuie intrerupt in timpul sarcinii (ca orice tratament cronic) aceasta se va face gradat (vezi Doze si Administrare). In anumite cazuri (tratamentul de substitutie din Insuficienta adrenaliana) poate fi necesara continuarea tratamentului sau chiar cresterea dozei. Corticoizii trec prin placenta. Nou-nascutii din mame ce au primit doze substantiale de glucocorticoizi in timpul sarcinii, trebuie observati cu atentie si evaluati pentru semne de insuficienta corticosuprarenaliana. Nu se cunoaste nici un efect in caz de travaliu si expulsie. Corticosteroizii sunt eliminati prin laptele matern.
Reactii adverse
Tulburari hidroelectrolitice- in comparatie cu cortizonul si hidrocortizonul, efectele mineralocorticoide apar foarte rar in cazul derivatilor sintetici ca metilprednisolonul acetat. Retentie de sodiu. Retentie de lichide. insuficienta cardiaca congestiva. Pierderi de potasiu. Alcaloza hipokalemica. Hipertensiune.
Musculoscheletale- Fatigabilitate musculara. Miopatie cortizonica. Osteoporoza. Fracturi prin compresie vertebrala. Necroza aseptica. Fracturi patologice. Gastrointestinale: Poate aparea o crestere mode-rata a TGO, TGP si a fosfatazei alcaline; dar nu se asociaza cu nici un sindrom clinic. Ulcer peptic cu posibila perforare si hemoragie. Hemoragie gastrica. Pancreatita. Esofagita. Perforare intestinala.
Dermatologice- Afectarea cicatrizarii plagii. Piele subtire, fragila. Petesii si echimoze. Neurologice- Cresterea presiunii intracraniene. Pseudotumor cerebri. Epilepsie. Endocrine- Ciclu menstrual neregulat. Sindrom Cushing. Oprirea procesului de crestere la copii. Supresia axului hipofizo-adrenocortical. Scaderea tolerantei la carbohidrati. Manifestari ale diabetului zaharat latent. Cresterea necesitatii de insulina si antidiabetice orale la diabetici.
Oftalmice- Cataracta subcapsulara posterioara. Presiune intraoculara crescuta. Exoftalmie.
Metabolice- Balanta negativa de azot datorita cata-bolismului proteic. Sistem imun- Infectii mascate. Infectii latente ce devin active. Infectii oportuniste. Reactii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxia. Pot inhiba reactii de testare a reactivitatii cutanate. Din cauza absorbtiei medicamentului in circulatia sistemica de la locul de administrare, se recomanda observarea cu atentie a reactiilor sistemice mentionate mai sus. In plus, administrarea in situ poate determina atrofie dermica si subdermica. In timp ce cristalele de corticosteroizi din derm inhiba reactiile inflamatorii, prezenta lor poate determina dezintegrarea elementelor celulare si modificari fizico-chimice la nivelul substantei fundamentale a tesutului conjunctiv. Modificarile dermice si/sau subdermice ce rezulta pot determina atrofia pielii la locul de punctionare. Gradul acestei reactii va depinde de cantitatea de corticosteroizi injectata. Regenerarea tesutului este de obicei completa si apare in cateva luni sau dupa ce toate cristalele au fost absorbite.
Urmatoarele reactii suplimentare sunt legate de terapia parenterala cu corticosteroizi: Cazuri rare de orbire date de terapia intralezionala din jurul fetei si a capului. Reactii anafilactice si alergice. Hiperpigmentare sau hipopigmentare. Atrofie subcutanata si cutanata. Abces steril. Cresterea temperaturii locale dupa administrarea intrasinoviala. Artropatie de tip Charcot. Infectii la locul injectiei in cazul nerespectarii conditiilor de sterilitate.
Reactii adverse raportate dupa administrare pe alte cai: I
ntrarahidiana/epidurala: arahnoidita, meningita, parapareze, paraplegii, tulburari senzoriale, disfunctii intestinale si vezicale, cefalee, epilepsie.
Intranazala: tulburari vizuale temporare sau permanente, inclusiv orbire; reactii alergice, rinite.
Oftalmica: tulburari vizuale temporare sau permanente, inclusiv orbire, cresterea presiunii intra-oculare, inflamatie oculara si perioculara, inclusiv reactii alergice sau infectii.
Diferite locuri de injectare (scalp, amigdale, ganglion sfenopalatin): orbire.