Endoscopia digestiva superioara este un procedeu de investigare, ce permite medicului sa exploreze interiorul esofagului, stomacului si a primei parti a intestinului subtire (duodenului), prin intermediul unui instrument subtire si flexibil, prevazut cu un aparat optic, ce poarta numele de endoscop. Acest tip de endoscop este introdus prin cavitatea bucala si inainteaza usor la nivelul gatului, pana ajunge la nivelul esofagului, stomacului si apoi al duodenului.
Aceasta investigatie poarta uneori numele de esofago-gastro-duodenoscopie, deoarece intregul tract digestiv superior este examinat. Cu ajutorul endoscopiei, medicul poate observa ulceratiile, inflamatiile, tumorile, infectiile sau sangerarile de la nivelul tractului digestiv superior.
Se pot preleva tesuturi (biopsie), pot fi indepartati polipii si se pot trata hemoragiile de la acest nivel al tubului digestiv. Endoscopia poate dezvalui probleme ce nu sunt descoperite cu ajutorul radiologiei si uneori poate fi de ajutor in a elimina necesitatea unei interventii chirurgicale exploratorii.
O endoscopie digestiva superioara poate fi facuta pentru:
- detectarea inflamatiei de la nivelul esofagului (esofagita) sau a complicatiilor bolii de reflux gastro-esofagian. Complicatiile pot include stricturile esofagiene sau esofagul Barrett (definita ca metaplazia intestinala a epiteliului esofagian), afectiune ce creste riscul dezvoltarii cancerului esofagian;
- detectarea herniei hiatale, a ulcerului gastric si esofagian, a inflamatiilor, tumorilor sau a altor probleme de la nivelul tractului digestiv superior. Aceste probleme pot fi depistate initial la examenul radiologic sau la alte examinari pentru tractul digestiv superior, iar endoscopia este facuta pentru o evaluare ulterioara a modificarilor descoperite;
- determinarea cauzei hematemezei (voma cu sange de origine digestiva);
- determinarea cauzei persistentei durerii in abdomenul superior sau a senzatiei de balonare, a cauzei disfagiei (senzatie de jena sau de blocare in timpul deglutitiei), a cauzei varsaturilor si a pierderii inexplicabile in greutate;
- diagnosticul infectiilor esofagiene cauzate de diferite bacterii, fungi sau virusuri;
- verificarea vindecarii ulcerului gastric;
- examinarea stomacului si a duodenului dupa o interventie chirurgicala;
- a determina daca exista un blocaj intre stomac si duoden (obstructie la nivelul pilorului).
Endoscopia mai poate fi utilizata in urmatoarele situatii:
- pentru obtinerea unui diagnostic de urgenta in privinta leziunilor esofagiene din cauza ingestiei de substante chimice, otravitoare;
- prelevarea de tesuturi (biopsie) pentru a putea fi examinate in laborator. In timpul endoscopiei, o biopsie poate fi facuta pentru a ajuta in detectarea esofagului Barrett;
- diagnosticul infectiei cu un anumit tip de bacterie, numita Helicobacter pylori, care se crede ca este cauza principala a ulcerului gastric;
- indepartarea polipilor gastro-intestinali;
- tratarea hemoragiilor gastro-intestinale, inclusiv a sangerarilor cauzate de varicele esofagiene (dilatarea venelor esofagului inferior, determinata de hipertensiunea portala);
- extragerea obiectelor straine ce pot fi inghitite;
- investigarea aparitiei anemiei (diminuarea cantitatii de hemoglobina), ce poate fi data si de o hemoragie digestiva superioara.
Inainte de efectuarea unei endoscopii digestive superioare, pacientul trebuie sa comunice doctorului daca:
- are o alergie la vreun medicament, inclusiv la medicamentele anestezice;
- urmeaza un tratament medicamentos;
- are probleme cu sangerarea sau daca urmeaza un tratament cu anticoagulante;
- are afectiuni cardiace;
- exista posibilitatea unei sarcini;
- este diabetic si urmeaza un tratament cu insulina.
In ziua examinarii, nu trebuie sa fie luate medicamente antiacide sau citoprotectoare (sucralfat). Aceste medicamente pot produce dificultati medicului in vizualizarea tubului digestiv superior.
Daca se realizeaza prelevarea de tesuturi sau sunt indepartati polipi, poate aparea o hemoragie. De cele mai multe ori, aceasta inceteaza de la sine, fara un tratament specific.
Pentru reducerea riscului de producere a hemoragiei, cu cateva zile inainte de endoscopie trebuie evitate mai ales aspirina, dar si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene. Daca pacientul urmeaza un tratament cu anticoagulante, medicul va recomanda oprirea temporara a acestuia inaintea examinarii.
Cu 6 pana la 8 ore inaintea testului, pacientul nu trebuie sa manance sau sa bea. Un stomac gol ajuta doctorul sa-l vizualizeze mult mai bine.
De asemenea, se reduce si riscul de producere a varsaturilor. In cazul varsaturilor, exista un risc mic de producere a aspiratiei continutului stomacului in plamani. Daca aceasta examinare se face intr-o situatie de urgenta, va fi introdusa o sonda nazogastrica (un tub prin nas sau gura pana in stomac), pentru a elimina continutul stomacului.
Pacientii trebuie sa fie insotiti pentru ca dupa examinare nu sunt capabili sa conduca deoarece vor fi sedati inaintea examinarii. Inaintea testului, pacientii se vor imbraca cu un halat de spital si vor lasa deoparte ochelarii, lentilele de contact, bijuteriile sau placa dentara. Pentru confortul pacientului este bine ca acesta sa urineze inaintea examinarii.
O endoscopie gastro-intestinala se efectueaza, de obicei, intr-o sala speciala pentru aceasta examinare sau intr-o sala de chirurgie. De obicei nu este necesara internarea peste noapte a pacientului. Aceasta examinare poate fi facuta de un gastroenterolog, medic de familie, internist sau chirurg.
In general, sunt necesari si unul sau doi asistenti medicali. Inaintea procedurii sunt efectuate teste de sange pentru a verifica faptul ca nu exista modificari ale hemoleucogramei (examen citologic al sangelui circulant) sau probleme ale coagularii sangelui.
Inaintea examinarii, gatul pacientului va fi amortit cu un spray anestezic, prin administrarea unei pastile sau prin gargara cu un lichid anestezic, pentru a usura patrunderea endoscopului. Putin dupa inceperea procedurii, este prinsa o linie venoasa la nivelul bratului pacientului. Prin aceasta se vor primi medicamente ce vor reduce disconfortul si vor relaxa pacientul si, uneori, pot fi administrate medicamente ce reduc secretia gastrica. Pe perioada investigatiei vor fi administrate medicamente sedative in perfuzia intravenoasa.
Pacientul se va simti relaxat dar, in acelasi timp, va putea si coopera cu medicul.
Pacientul va fi rugat sa se intinda pe partea stanga, cu capul putin inclinat spre inainte. O piesa bucala va fi introdusa pentru a proteja endoscopul de dintii pacientului.
Apoi, capatul lubrificat al endoscopului va fi introdus incet in gura, doctorul presand usor limba pentru ca aceasta sa nu stea in calea endoscopului. Pacientul poate fi rugat sa inghita pentru a ajuta la o mai buna manevrare a endoscopului. Trebuie retinut ca endoscopul nu este mai gros decat majoritatea alimentelor si nu va ingreuna respiratia.
In momentul in care endoscopul este in esofag, pacientul isi va tine capul drept pentru a usura patrunderea endoscopului prin esofag. In timpul examinarii, pacientul nu trebuie sa inghita decat atunci cand i se cere. Un asistent medical va indeparta saliva cu ajutorul unui aspirator sau pacientului i se va permite sa saliveze pe laterala gurii.
Doctorul va avansa incet cu endoscopul si va vizualiza peretii esofagului, stomacului si duodenului, fie printr-un aparat atasat la celalalt capat al endoscopului, fie uitandu-se pe un monitor. Prin endoscop pot fi introduse aer si apa pentru a curata zona de examinare sau pentru a obtine o imagine mai buna. De asemenea, se pot aspira aerul sau secretiile.
O camera atasata endoscopului preia o serie de imagini pentru vizualizarea la monitor sau le inregistreaza, pentru studiul ulterior. Instrumentele chirurgicale (forceps biopsic sau periute) pot fi, de asemenea, introduse prin endoscop pentru prelevarea tesuturilor. Pentru ai fi medicului mult mai usor sa vizualizeze diferitele parti ale tractului digestiv superior, pacientul va fi repozitionat sau va fi aplicata o presiune usoara pe abdomenul acestuia. Cand examinarea este completa, endoscopul este retras usor.
Dupa examinare
Intreaga examinare dureaza aproximativ 30 de minute din care partea de endoscopie efectiva e de doar 5 pana la 10 minute. Dupa examinare, pacientul va sta la reanimare, unde va fi monitorizat o ora sau doua.
Daca gatul pacientului a fost amortit inainte de examinare, acesta va putea sa manance sau sa bea doar dupa ce gatul nu-i va mai fi amortit si reflexele de inghitire revin la normal. Aceasta perioada dureaza 1-2 ore, dupa care pacientul isi poate relua activitatile zilnice. Pentru siguranta pacientului, acesta va trebui sa nu conduca la plecarea din spital.
Pacientul poate simti o durere scurta ca o intepatura in momentul in care acul este plasat in vena. Spray-ul anestezic aplicat la nivelul gatului are un gust amar si va duce la amortirea limbii si a gatului.
Unii oameni au senzatia ca nu pot respira din cauza prezentei endoscopului, dar este o falsa senzatie data de anestezic. Intotdeauna exista suficient spatiu in jurul tubului pentru a putea respira, atat la nivelul gurii, cat si al gatului. Pacientul trebuie sa se relaxeze si sa respire incet si profund.
In timp ce tubul este miscat, pacientul poate simti senzatii de voma, greata, balonare sau usoare dureri abdominale. Daca disconfortul este sever, trebuie avertizat medicul printr-un semn dinainte stabilit sau cu o usoara bataie pe mana. Chiar daca in timpul examinarii pacientul nu poate vorbi, el, totusi, poate comunica cu echipa medicala.
Medicatia intravenoasa va provoca somnolenta. Alte efecte secundare – cum ar fi dificultatea vorbirii, senzatia de gura uscata sau vederea incetosata – pot dura cateva ore dupa examinare. Medicatia poate face ca pacientul sa nu-si mai aminteasca prea multe din timpul examinarii.
Dupa examinare
Dupa examinare, pacientul poate ragai (eructa) si se poate simti balonat pentru o perioada scurta de timp. De asemenea, pacientul poate simti gatul uscat si iritat sau chiar inflamat sau poate fi usor ragusit.
Aceste simptome pot dura cateva zile. Administrarea unor pastile pentru gat si gargara cu apa calda si sarata pot ajuta la eliminarea acestor simptome. Nu trebuie consumat alcool dupa examinare.
Dupa examinare trebuie anuntat doctorul imediat daca:
- apare hematemeza sau melena (scaune inchise la culoare, cu sange);
- apar dificultati in inghitire sau in vorbire;
- apare tahicardia (cresterea frecventei cardiace) sau bradipneea;
- apar dureri cardiace sau abdominale;
- apar dureri de gat sau de umeri;
- apare febra.
O endoscopie digestiva superioara este, in general, o procedura foarte sigura. Mai putin de o persoana la 1000 dezvolta complicatii. Exista un risc foarte mic (1 la 3000) ca endoscopul sa strapunga esofagul, stomacul sau duodenul – in acest caz este necesara interventia chirurgicala reparatorie. De asemenea, exista un risc foarte mic de infectie.
Dupa test este posibila si aparitia unei hemoragii daca se efectueaza si o biopsie, dar, de obicei, se opreste singura, fara a fi necesar un tratament. Daca pacientul varsa in timpul examinarii si o parte din varsatura este aspirata in plamani apare riscul pneumoniei de aspiratie. Daca apare, aceasta este tratata cu antibiotice.
Persoanele cu proteze valvulare sau cu modificari ale valvelor inimii trebuie sa primeasca tratament antibiotic inainte si dupa procedura, pentru a preveni aparitia infectiei. Aceasta investigatie are riscuri mai mari pentru persoanele cu boli de inima, varstnici si pentru cei cu probleme psihice. Desi complicatiile sunt rare, trebuie discutat cu medicul despre riscurile ce pot aparea in astfel de situatii.
Dupa examinare
Dupa examinare pot aparea:
- dureri cardiace;
- dificultati in a respira de la moderate pana la severe.
Dupa endoscopie trebuie sunat medicul specialist imediat daca:
- apare sange in varsatura ce poate fi proaspat si rosu sau invechit si cu aspect de zat de cafea;
- apare febra;
- apare bradipneea;
- apar ameteli.
Endoscopia digestiva superioara este un procedeu de investigare, ce permite medicului sa exploreze interiorul esofagului, stomacului si a primei parti a intestinului subtire (duodenul), prin intermediul unui instrument subtire, flexibil si prevazut cu un aparat optic, ce poarta numele de endoscop.
Medicul va discuta cu pacientul despre rezultatele endoscopiei chiar imediat dupa ce aceasta s-a terminat. Totusi, medicamentele administrate pentru o mai buna relaxare pot afecta memoria pentru o scurta perioada de timp, iar medicul va dori sa comunice rezultatele endoscopiei dupa ce efectul acestor medicamente a disparut complet.
Normal:
- Esofagul, stomacul si duodenul au un aspect normal.
Patologic:
- Prezenta ulcerului gastric sau duodenal sau a inflamatiei esofagului (esofagita), a stomacului (gastrita) sau a duodenului. Inflamatia poate fi data de afectiuni ca si boala de reflux gastro-esofagian, boli inflamatorii ale intestinului sau de ulcerul peptic.
- Hemoragii date de inflamatie, de ulcer, de tumori, leziuni ale esofagului sau de prezenta varicelor esofagiene (dilatari ale venelor esofagiene).
- Prezenta unei hernii hiatale, a unei stricturi ale esofagului sau dilatatii la acest nivel.
- Prezenta unui corp strain in esofag, stomac sau duoden.
Pot fi prelevate tesuturi dintr-o tumora pentru un diagnostic clar sau se pot lua tesuturi si de la nivelul ulceratiei pentru a elimina ipoteza unui cancer gastric. Biopsia poate fi facuta si pentru a determina daca infectia este data de o bacterie, numita Helicobacter pylori. Rezultatele de laborator vor fi gata dupa cateva zile de la efectuarea endoscopiei.
Factorii ce pot interfera cu examinarea si cu acuratetea rezultatelor pot include:
- ingestia de bariu. O endoscopie digestiva superioara nu trebuie facuta la mai putin de doua zile dupa o examinare cu bariu pentru ca medicul sa poata vedea in conditii bune interiorul stomacului si a duodenului;
- hemoragie masiva a tractului digestiv superior.
De retinut!
- o endoscopie digestiva superioara este cea mai buna cale de a examina esofagul, stomacul si duodenul. Spre deosebire de celelalte metode de investigare, endoscopia permite si realizarea biopsiei pentru determinarea prezentei Helicobacter pylori, care se crede ca este cauza principala a ulcerului gastric si duodenal. Cancerul poate fi detectat cu ajutorul endoscopiei sau poate fi exclus acest diagnostic cu ajutorul acestei metode de investigare;
- endoscopia poate fi facuta dupa ce alte examinari au detectat probleme la nivelul tractului digestiv superior. Pentru mai multe informatii trebuie ca pacientii sa fie informati si despre celelalte examinari ale tubului digestiv superior;
- endoscopia este o examinare sigura, ce poate fi facuta si copiilor;
- colangiopancreatografia retrograda endoscopica (ERCP) poate fi realizata pentru a investiga ductele biliare, vezica biliara si pancreasul.
Poate fi facuta pentru a evalua icterul atunci cand se suspicioneaza o obstructie a ductelor biliare sau obstructia ductelor pancreatice sau cand alte examinari (cum ar fi ecografia, tomografia sau examenul radiologic) nu pot fi concludente. Pentru mai multe informatii, trebuie aduse la cunostiinta pacientului notiuni despre colangiopancreatografia retrograda endoscopica.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.