Examinarile tractului digestiv superior cuprind o serie de investigatii ce utilizeaza tehnicile radiologice, substante de contrast si fluoroscopia pentru a investiga partea superioara si de mijloc a tractului digestiv. Inaintea examinarii trebuie ca pacientul sa inghita o solutie de bariu (o substanta de contrast). Bariul este de multe ori combinat cu o substanta anestezica.
Medicul va urmari apoi traseul bariului prin esofag, stomac si duoden cu ajutorul fluoroscopiei prin conectarea la un monitor. Cateva imagini radiologice sunt luate in timpul examinarii, in momente diferite si in portiuni diferite ale tractului digestiv. Dupa examinarea tractului digestiv superior poate fi facuta si examinarea rapida a intregului intestin subtire.
Endoscopia digestiva superioara ce foloseste un tub flexibil, subtire si prevazut cu o camera video pentru examinarea esofagului, stomacului si a duodenului, a inlocuit o serie de examinari ale tubului digestiv superior, in anumite cazuri.
Examinarile tractului digestiv superior sunt folosite pentru urmatoarele situatii:
- determinarea cauzelor simptomelor gastrointestinale cum ar fi: dificultatile la inghitire, varsaturile, regurgitarea alimentelor sau durerile abdominale (inclusiv arsurile gastrice sau durerile chinuitoare epigastrice). Aceste simptome pot fi date de o serie de afectiuni printre care si hernia hiatala (tip de hernie diafragmatica care apare la nivelul orificiului esofagian al diafragmului si care consta in hernierea unei portiuni a stomacului intratoracic)
- determinarea prezentei stricturilor, ulceratiilor, tumorilor, polipilor sau a stenozelor pilorice
- detectarea zonelor de inflamatie intestinala, depistarea sindromului de malabsorbtie sau a tulburarilor de motilitate intestinala
- evaluarea simptomelor de genul pierdere inexplicabila in greutate sau persistenta diareei
- detectarea corpurilor straine inghitite accidental.
Aceste examinari nu sunt recomandate de rutina de medicii specialisti in cazul unor pacienti care nu au simptome gastrointestinale, dar totusi pot fi recomandate atunci cand pacientul:
- are dificultati la inghitire
- este cunoscut cu boala Crohn
- este suspicionata o obstructie la nivelul intestinal
- are dureri abdominale ce se amelioreaza o data cu alimentatia.
Pacientul trebuie sa comunice medicului daca:
- urmeaza tratamente medicamentoase, in special daca urmeaza tratament cu metformin pentru tratarea diabetului zaharat
- este alergic la vreun medicament
- este alergic la bariu si sau la alte substante radio-opace
- exista siguranta sau suspiciunea de a avea o sarcina. Aceste examinari nu se fac pe perioada sarcinii deoarece exista riscul afectarii fatului de radiatii.
Pacientul trebuie sfatuit ca inainte de aceste investigatii, cu cateva zile, sa urmeze o dieta bogata in fibre alimentare. Pacientul trebuie sa nu manance cu 12 ore inaintea examinarii si de asemenea, trebuie sa opreasca tratamentele medicamentoase. Cu 12 ore inainte de investigatii este interzis ca pacientul sa fumeze.
In seara dinaintea examinarii pacientul va fi sfatuit sa ia un laxativ pentru a ajuta la eliminarea alimentelor din tubul digestiv. Daca in stomac se mai afla resturi alimentare, inainte de inceperea examinarii va fi introdusa o sonda nazogastrica pentru o mai buna eliminare a continutului stomacului.
Daca se face si examinarea intestinului subtire pacientul va trebui sa astepte o anumita perioada. Aceasta examinare poate dura pana la 6 ore si poate fi sfatuit pacientul sa-si aduca o carte sau sa desfasoare o activitate silentioasa pentru trecerea mai rapida a timpului.
Aceste examinari sunt efectuate fie in cabinetul medicului, fie in camere speciale pentru aceste examinari. Aceste investigatii nu necesita spitalizarea peste noapte. Examinarea poate fi facuta de un medic radiolog sau de un tehnician radiolog.
Trebuie ca pacientul sa imbrace un halat de spital si sa lase de o parte bijuteriile si placa dentara, daca este cazul. Nu se poate fuma sau mesteca guma in timpul examinarii deoarece aceste activitati stimuleaza secretia gastrica si incetinesc digestia.
Pacientul va sta intins pe o placa, ce transmite razele X, ce va fi adusa in fata unui aparat de radiologie. Pacientul va sta in siguranta iar medicul se va asigura de intregul lui confort in momentul schimbarii pozitiei.
Dupa o examinare radiologica prealabila pacientul va fi indrumat sa inghita bariul, acest lucru fiind repetat pe toata durata examinarii. Medicul va indruma pacientul cat si cand sa bea bariul. La sfarsitul examinarii pacientul poate sa fi baut intre o cana si doua cani si jumatate cu mixtura de bariu.
Radiologul va urmari trecerea bariului prin tractul digestiv prin intermediul fluoroscopiei si de asemenea poate efectua si cateva radiografii. Placa va fi inclinata sub diferite unghiuri pentru o mai buna imprastiere a bariului. Se va presa usor abdomenul pacientului cu o curea sau chiar cu mana examinatorului. Se poate ca medicul sa ceara pacientului sa tuseasca pentru a observa efectul tusei asupra fluxului de bariu.
Daca se face o examinare in dublu contrast pacientul va sorbi lichidul cu bariu cu ajutorul unui pai sau va lua tablete care elibereaza dioxid de carbon la nivelul stomacului. Aerul sau gazele ajuta la o mai buna vizualizare a stomacului si tubului digestiv chiar pana in cele mai mici detalii.
Daca se face examinarea intregului tub digestiv pacientul va inghiti o solutie de bariu iar medicul radiolog va urmari pasajul bariului din intestinul subtire in cel gros si va face radiografii la fiecare 30 de minute.
Examinarea esofagului poate dura intre 10 si 20 de minute, iar examinarea tubului digestiv superior mai poate dura inca 10 sau 20 de minute. Aceste examinari pot fi facute in acelasi timp. Examinarea tubul digestiv superior impreuna cu examinarea intestinului subtire poate dura pana la 2 ore sau chiar pana la 6 ore. In unele cazuri pacientul va fi rugat sa se reintoarca in spital dupa 24 de ore pentru a-i mai fi facute o serie de radiografii.
Dupa ce examinarea a fost incheiata pacientul poate manca si bea ceea ce doreste, asta doar in cazul in care medicul nu va interzice un anumit aliment.
Acestuia i se va administra si un laxativ pentru a elimina mai repede bariul din organism. De asemenea, hidratarea cu foarte multe lichide poate fi de ajutor.
Ceea ce se simte in timpul investigatiei
Bariul este un lichid de consistenta crescuta, cu un aspect laptos ce poate fi uneori dificil de inghitit. Uneori este indulcit si sunt adaugate arome (de ciocolata sau capsuni) pentru a-l face mai usor de inghitit. Inclinarea placii pe care este asezat pacientul poate fi uneori neplacuta si unii pacienti pot avea un usor disconfort, atunci cand se aplica o usoara presiune pe abdomenul acestora. Multi pacienti in timpul examinarii se simt balonati si au senzatii de greata.
In primele trei zile dupa examinare pacientul poate avea scaunul cu aspect albicios din cauza bariului inghitit. Daca pacientul nu observa acest scaun albicios poate fi vorba de o modificare importanta suferita de mucoasa tubului digestiv sau de o scadere a motilitatii intestinale si trebuie sa revina la un control medical. Daca bariul ramane la nivelul tubului digestiv se poate intari si cauza obstructia tubului digestiv.
Exista intotdeauna griji in ceea ce priveste expunerea la razele X, inclusiv in cazul unui nivel mic de radiatii, necesare acestei examinari. Totusi riscul iradierii este mic in comparatie cu potentialele efecte benefice ale acestei examinari.
Bariul nu este absorbit in sange, deci reactiile alergice sunt foarte rare.
Exista o mica posibilitate ca pacientul sa se inece in timp ce inghite solutia de bariu. Acest lucru poate duce la aspirarea solutiei de bariu in plamani.
Alte riscuri sunt relativ mici si acestea pot include obstructia tubului digestiv (datorita retinerii bariului) sau patrunderea bariului in cavitatea abdominala printr-o ulceratie ce a erodat stomacul (ulcerul perforat) sau peretele intestinal. Un anumit tip de substanta de constrast (gastrografin) poate fi folosita in aceste situatii si atunci cand se suspecteaza o posibila obstructie a tractului digestiv. Exista si un anumit risc in folosirea laxativelor puternice atunci cand exista o obstructie a colonului (colita ulcerativa) sau alte afectiuni ale colonului.
Investigatiile tubului digestiv superior examineaza partea superioara si mijlocie a tractului digestiv folosind substante de contrast, fluoroscopia si examinarea radiologica. Rezultatele preliminarii sunt gata in una pana la trei zile.
|
Investigatii ale tubului digestiv superior |
|
|
Normal: |
Esofagul, stomacul si intestinul subtire sunt normale |
|
Patologic |
Examinarea esofagului poate releva urmatoarele: stricturi; inflamatie; o masa tumorala ce obstructioneaza esofagul; o hernie hiatala sau prezenta varicelor esofagiene (dilatarea venelor esofagiene). De asemenea se poate releva si modificarea motilitatii esofagiene sau prezenta refluxului gastro-esofagian (pe baza observarii refluxului de bariu) |
|
Aceste investigatii pot arata ulceratii ale stomacului (ulcer gastric) sau a duodenului (ulcer duodenal), prezenta unei mase tumorale sau a unor metastaze la nivelul stomacului sau duodenului |
|
|
Examinarea intestinului subtire poate arata inflamatia mucoasei la acest nivel (boala Crohn) sau leziuni la nivelul mucoasei intestinale ce pot explica atrofia vilozitatilor intestinale-specifice bolii celiace (boala sugarului sau copilului mic caracterizata clinic printr-o denutritie progresiva cu cresterea volumului abdomenului, oprire a cresterii, rahitism, osteomalacie si diaree cu steatoree). Uneori alte examinari, cum ar fi endoscopia sunt necesare pentru a evalua aceste informatii. |
|
Factorii ce pot interfera in buna desfasurare a investigatiei sau asupra acuratetii rezultatelor sunt:
- prezenta in exces a gazelor din intestin
- nerespectarea restrictiei de a manca sau de a fuma
- datorita placii dentare, bijuteriilor sau altor obiecte care blocheaza razele X, deoarece acestea acopera o anumita parte a tubului digestiv, pe care medicul doreste sa o vada.
De retinut!
Motilitatea gastro-intestinala poate fi investigata daca se observa modificari ale contractiilor tubului digestiv ce pot aparea la examinarile acestuia.
Miscarea coloanei de bariu prin tubul digestiv este urmarita in diferite momente pe o perioada de 24 de ore dupa ce bariul a fost inghitit. O colonoscopie ar putea fi necesara pentru confirmarea diagnosticelor rezultate in urma acestor investigatii.
Endoscopia digestiva superioara ce foloseste endoscopul (un tub flexibil, subtire si prevazut cu o camera video) a inlocuit in multe din cazuri aceste examinari, desi acestea sunt mult mai ieftine.
Aceste investigatii au si o serie de limite:
- nu pot detecta cu usurinta inflamatia mucoasei gastrice (gastrita) sau esofagiene (esofagita) sau ulcerele mai mici de 6,4 mm in diametru
- nu poate detecta infectia cu helicobacter pylori, care se crede ca este cauza cea mai importanta a ulcerului gastric
- daca este observata o modificare nu poate fi facuta biopsierea acesteia.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.