inflamatie a mucoasei esofagiene care se traduce printr-o disfagie (deglutitie dificila si dureroasa).
esofagita caustica - Aceasta inflamatie a mucoasei esofagiene este cauzata de ingestia accidentala sau voluntara a unui lichid caustic. In acelasi timp, cand mucoasa se regenereaza, esofagul se sclerozeaza si se ingusteaza. tratamentul consta in practicarea unor dilatatii repetate ale esofagului cu ajutorul unor aparate dilatatoare (sonde, bujii dilatatorii, balonase) sau prin imbinarea esofagului cu stomacul pe cale chirurgicala, sau prin inlocuirea unei portiuni de esofag cu un segment de colon.
esofagita infectioasa - Aceasta inflamatie a mucoasei esofagiene poate fi virala (herpes, citomegalovirus), micozica (candida) sau, in mod exceptional, bacteriana. Esofagitele micotice sunt foarte sensibile la medicamentele antifungice. Esofagitele bacteriene, si uneori si esofagitele virale, sunt tratate prin antibioterapie.
Esofagita peptica sau prin reflux - Aceasta inflamatie a mucoasei esofagiene este consecinta agresarii acestei mucoase de catre continutul acid al stomacului. Cardia (sfincterul situat intre esofag si stomac) impiedica refluxul continutului gastric spre esofag. In caz de disfunctie a acestui sfincter, asociata sau nu cu o hernie hiatala, etanseitatea esofagului nu mai este asigurata si refluxul acid il irita puternic. Pacientul are atunci o senzatie de arsura care urca pe esofag catre faringe, manifestare numita pirozis, pe care anumite pozitii o agraveaza: astfel, lucrul acesta se intampla cand persoana se apleaca in fata sau cand este culcata pe spate. La fibroscopie, esofagul apare inflamat si acoperit de ulceratii. Evolutia este marcata uneori de hemoragii si de o eventuala cancerizare.
Tratament - Acesta presupune incetarea fumatului, un somn in pozitie semiasezat si luarea de medicamente (pansamente gastrice, antisecretoare). In caz de esec al tratamentului medicamentos, se recurge la tehnici chirurgicale care creeaza un mecanism antireflux la jonctiunea esofagului cu stomacul.