Esentialul despre dializa peritoneala

Definitie

Dializa peritoneala este o modalitate foarte eficienta de a inlatura produsi toxici si metaboliti din organism, in conditiile in care aceste functii nu mai pot fi indeplinite de catre rinichi.

Rinichii devin incapabili sa exercite astfel de roluri (vitale in economia organismului) cand sufera de boli cronice, precum insuficienta renala cronica, boala renala terminala sau cand se confrunta cu o afectiune de tipul insuficientei renale acute. Intr-o astfel de situatie rolul lor de eliminare este preluat doar temporar de dializa peritoneala, pana cand functia este restabilita.

Aceasta procedura foloseste peritoneul pe post de membrana de filtrare, de-a lungul careia fluidele si substantele dizolvate (uree, creatinina, glucoza, albumina, electroliti) sunt filtrate din sange si astfel nivelul electrolitilor este readus la normal. Fluidul este introdus printr-un tub montat permanent in abdomen si este eliminat apoi in fiecare noapte in timp ce pacientul doarme (in cadrul dializei peritoneale automate) sau prin intermediul unor schimburi regulate in timpul zilei (dializa peritoneala continua ambulatorie).

Generalitati

Dializa peritoneala este considerata o alternativa la hemodializa, si are o eficienta si costuri similare acesteia. Principalul avantaj asupra hemodializei este reprezentat de faptul ca pacientul nu trebuie sa se prezinte la centrul de dializa pentru efectuarea tratamentului. In schimb, dupa ce pacientul este pregatit de catre medic si instruit corespunzator poate sa isi faca singur dializa, conform propriului program.

Dializa peritoneala poate fi facuta adesea si in timpul noptii, cand pacientul doarme. Prin realizarea dializei peritoneale dieta pacientului nu este atat de restrictiva, iar regimul medicamentos poate fi si el mai redus.

Anterior inceperii dializei in sine, pacientului trebuie sa ii fie plasat un tub in abdomen, prin care sa se realizeze zona de acces pentru dializa. Montarea acestui cateter este facuta de obicei cu 10-14 zile anterior inceperii propriu-zise a dializei. Unele catetere devin functionale aproape imediat (asa numitele catetere de uz acut), insa utilizarea lor asociaza un risc crescut de aparitie a complicatiilor.

Dializa peritoneala nu poate fi recomandata oricarui pacient cu insuficienta renala. Medicul trebuie sa se asigure ca pacientul are un anumit nivel de intelegere a importantei realizarii acestei proceduri, poate sa efectueze dializa in conditii de igiena cat mai severe si traieste intr-un mediu in care risurile de aparitie ulterioara a complicatiilor infectioase este cat mai redus. Dializa peritoneala se desfasoara in cadrul unui proces numit schimb.


Zilnic, pacientul va trece prin 4-6 schimburi, urmand urmatorii pasi:
- Incarcare: este etapa in care fluidul de dializa (numit dializat) este introdus in cavitatea peritoneala;
- Asteptare: sau faza inactiva, se desfasoara in timp ce fluidul este in cavitatea peritoneala iar produsii de metabolism sunt transportati de-a lungul membranei peritoneale, in lichidul de dializa;
- Drenare: se realizeaza dupa cateva ore si consta in extragerea lichidului de dializa si inlocuirea lui cu un lichid nou.

De retinut!
Dializatul este solutia sterila care va curge prin cateterul de dializa in cavitatea abdominala. Solutia aceasta ramane in abdomen o anumita perioada de timp (faza inactiva). Peritoneul actioneaza ca o membrana ce permite metabolitilor, substantelor chimice si fluidului in exces sa treaca din sange in solutia de dializa. Aceasta solutie contine un glucid special care este capabil sa atraga produsii de excretie si fluidul in exces prin vase de calibru foarte mic din peritoneu in abdomen.

Ca urmare a acestor modificari ce au loc in abdomen, pacientul poate simti o senzatie de plin cat timp solutia de dializa este in interior, insa aceasta nu este descrisa ca inconfortabila. Cand faza inactiva s-a incheiat, solutia, impreuna cu produsii de metabolism extrasi din sange si cu lichidul in exces sunt drenate intr-o punga sterila de colectare. Intregul proces de umplere si drenare a abdomenului este numit schimb.

In functie de metoda de dializa peritoneala pe care pacientul o prefera, schimburile au si ele anumite programe zilnice. Principalele forme de dializa peritoneala sunt dializa peritoneala continua ambulatorie si dializa peritoneala continua ciclica. In cazul unor pacienti se prefera combinarea celor doua metode.

Dializa peritoneala continua ambulatorie

In cadrul acestei forme de dializa, abdomenul pacientului este umplut cu solutie de dializat si ulterior, dupa 4-6 ore, fluidul este drenat. Prin actiunea fortei gravitationale lichidul este miscat prin tub, in interiorul si in afara abdomenului. Fiecare schimb presupune umplerea abdomenului cu lichid de dializa, asteptarea ca fluidul sa actioneze in abdomen si apoi drenarea lui.

Pacientii pot necesita trei astfel de shimburi zilnic si un schimb in timpul noptii, acesta avand o faza inactiva mult mai lunga. Schimburile pot fi realizate acasa, sau chiar la locul de munca (daca conditiile de igiena o permit). In timpul fazei inactive pacientul isi poate realiza activitatile in mod normal. Aceasta forma de dializa peritoneala este cea mai frecvent utilizata.

Dializa peritoneala continua ciclica

In cadrul acestui tip de dializa peritoneala pacientul este conectat la un aparat care realizeaza schimburile in mod automat, de 3 pana la 5 ori pe noapte. Aparatul umple automat abdomenul cu lichid, ii permite sa filtreze si apoi il dreneaza intr-o punga sterila pe care pacientul o goleste a doua zi, la trezire.

O astfel de metoda de dializa ofera o mai mare independenta pacientului, acesta nefiind obligat sa isi modifice programul pentru a-si putea realiza sedintele de dializa, insa il obliga sa ramana conectat la aparat cel putin 10-12 ore noaptea. Dimineata, pacientul incepe un nou ciclu, un nou schimb, in care faza inactiva dureaza intreaga zi. Pe durata zilei pacientul nu mai este insa conectat la aparat.

Pacientii pot stabili alaturi de medicul curant care este cea mai buna forma de dializa si care se poate adapta cel mai bine atat situatiei clinice, cat si programului fiecaruia. Uneori se pot realiza programe de dializa foarte flexibile, care sa combine cele doua metode. De exemplu, pacientul poate folosi dializa peritoneala ciclica si poate face un schimb si in timpul dupa-amiezii, in vederea eliminarii unei cantitati suplimentare de metaboliti si prevenirii absorbtiei unui volum prea mare de lichid.

La ce se pot astepta pacientii

Anterior inceperii dializei peritoneale, pacientul, precum si familia acestuia vor fi atent instruiti de catre medic in legatura cu modul in care o astfel de procedura trebuie efectuata, ce presupune si cum trebuie manipulat echipamentul de dializa. Cateterul de dializa trebuie montat in cadrul unei interventii chirurgicale insa, care se poate realiza sub anestezie generala sau locala.

Cateterul este plasat cel mai adesea langa ombilic. Dializa se va incepe cel mai adesea dupa o perioada de doua saptamani (exceptie fac urgentele), care permite zonei sa se vindece. Pacientii trebuie avertizati ca in timpul dializei peritoneale poate sa apara senzatia de balonare, sau pot sa apara dureri de spate.

Indicatii

Dializa peritoneala este realizata pentru a suplini functia de eliminare a metabolitilor si produsilor cu potential toxic din organism, functie pe care rinichii nu o mai pot indeplini ca urmare a unor afectiuni cronice. Insuficienta renala are indicatie de dializa (peritoneala sau hemodializa) pana cand se poate realiza transplantul renal.

O astfel de boala este de obicei rezultatul unor suferinte renale cronice (fie ca este vorba de procese patologice sistemice fie ca sunt afectiuni locale):
- Glomerulonefrita;
- Nefropatii;
- Rinichi polichistic;
- Hipertensiune arteriala;
- Diabet zaharat.


Medicul va recomanda dializa peritoneala si va preciza momentul optim de incepere a acesteia in functie de mai multi factori, printre care:
- Starea generala de sanatate;
- Functia renala in momentul diagnosticului;
- Mediul in care pacientul traieste si isi desfasoara activitatea;


Dializa peritoneala este o alternativa potrivita pacientilor care:
- Nu pot tolera modificarile hidroelectrolitice asociate hemodializei;
- Doresc un confort personal cat mai mare si nu vor sa isi modifice activitatile zilnice pentru a se prezenta la spital sau la centrul de dializa in vederea efectuarii sedintelor.


Dializa peritoneala nu este indicata pacientilor care:
- Au interventii abdominale extinse, cu risc masiv de aparitie a fibrozei peritoneale sau a bridelor intraabdominale;
- Au capacitate limitata de a se ingriji;
- Au intreruperi ale continuitatii peritoneului;
- Au boala intestinala inflamatorie (boala Crohn, colita ulcerativa) sau diverticulita.

Eficienta

Prin dializa peritoneala se asigura suplinirea unui procent de 10% din functia renala. Procedura poate ameliora starea clinica si simptomele pacientului si ii poate sustine functionarea organismului in parametrii acceptabili pana la momentul transplantului renal, insa nu influenteaza in nici un fel (nici pozitiv, nici negativ) evolutia bolii de fond (anume a insuficientei renale). In ciuda faptului ca dializa amelioreaza si prelungeste viata pacientilor cu insuficienta renala, speranta de viata a acestei categorii de populatie ramane in continuare sub media populatiei generale.

Riscuri, accidente, complicatii

Principalele complicatii ale dializei peritoneale sunt reprezentate de cele infectioase. Infectiile pot fi localizate la nivelul cateterului sau se pot extinde in intreaga cavitate peritoneala (declansand peritonita), datorita faptului ca plasarea cateterului a creat o poarta de intrare pentru numerosi agenti patogeni. Majoriatea complicatiilor pot fi rezolvate prin tratament prompt si nu necesita intreruperea sedintelor de dializa.

O alta complicatie specifica dializei peritoneale este castigul ponderal. Ca urmare a faptului ca fluidul de dializa contine un glucid (dextroza), pacientii pot lua la fiecare schimb cateva sute de calorii in plus, ceea ce in final va cantari mai greu la cantar. Aceste calorii pot complica si evolutia unor afectiuni cronice, cum ar fi diabetul zaharat. La anumiti pacienti dializa peritoneala se poate complica cu modificarea rezistentei peretelui abdominal si aparitia consecutiva a herniilor abdominale, sau dehiscentelor de muschi drepti abdominali.


Alte complicatii:
- Hiperhidratare;
- Deshidratare;
- Hiperpotasemie;
- Hiperglicemie;
- Hipotensiune arteriala;
- Amiloidoza asociata dializei.

Atentionari speciale

Dializa peritoneala este o optiune terapeutica indicata pacientilor cu insuficienta renala.

Principalele avantaje ale procedurii includ:
- Restrictii dietetice si lichidiene mai putine;
- Absenta necesitatii folosirii acelor;
- Independenta si pastrarea obiceiurilor cotidiene;
- Confort sporit prin realizarea dializei acasa;
- Administrarea unui tratament medicamentos mai redus;
- Probleme mai rare induse de anemie.