Frecventa tot mai mare a hiperglicemiilor de diferite etiologii a determinat reorientarea multor medici spre fitoterapie
Ce sunt hiperglicemiile?
Intrebare simpla cu raspuns cunoscut de orice pacient avizat. Concentratia normala a glucozei in sange este apreciata in limitele a 70 - 110 mg la 100 ml sange. Tot ce depaseste 110 mg % este considerat hiperglicemie, iar concentratiile sub 70 mg - hipoglicemie.
Fitoterapia hiperglicemiilor
Frecventa tot mai mare a hiperglicemiilor de diferite etiologii, reactiile adverse ale multor hipoglicemiante de sinteza, deloc de neglijat, au determinat reorientarea multor medici spre fitoterapie. Precizam ca cercetarile mondiale, desfasurate asupra unor produse vegetale utilizate ca hipoglicemiante in medicina traditionala (orientala - chineza, indiana, tibetana -, sud-americana etc), au condus la depistarea principiilor active si a mecanismelor de actiune a multora dintre produsele vegetale utilizate in acest scop. Aceste realizari au adus servicii imense fitoterapiei, iar diseminarea si valorificarea lor constituie obiectivul acestei relatari.
Din datele intalnite in publicatiile consultate (tratate de farmacognozie si fitochimie, reviste de specialitate si literatura electronica stiintifica, recunoscute pe plan mondial pentru caracterul lor stiintific), s-au selectat numai produsele vegetale asupra carora am intalnit cercetari pe animale de laborator (diferite modele experimentale) si experimentari clinice care au confirmat scaderea glicemiei a jeun si postprandial (GPP), a hemoglobinei glicozilate Hb A1c, a proteinelor plasmatice glicozilate si a glicozuriei.
Ipoteza de la care am plecat in pledoaria pentru fitoterapia hiperglicemiilor s-a bazat pe corelatia dintre etiopatogenia lor (iatrogene - induse de corticoizi, contraceptive, diuretice; patogene - diabet zaharat, boli hepatice glicogenopexice, tiroidiene, hipofizare si suprarenale) si pe mecanismele de actiune ale principiilor active hipoglicemiante. N-au fost luate in seama hiperglicemiile de natura alimentara, pasagere, determinate de cantitatea de glucide ingerate, care sunt fiziologice. De aceea, am considerat ca pentru schitarea unor indicatii fitoterapeutice corecte este imperios necesara cunoasterea modificarilor care survin in organism, in fiecare din situatiile enuntate.
Hiperglicemia iatrogena indusa de glucocorticoizi
Se stie ca tratamentul cu hormoni corticosuprarenali determina hipercorticism. Ca urmare, bolnavii respectivi prezinta: hiperglicemie, glicozurie, toleranta scazuta la glucoza, toleranta crescuta la insulina, crestere a gluconeo-genezei din proteine, scadere a utilizarii glucozei in tesuturi.
Cortisolul (hormon glucocorticoid al carui precursor este cortisona), prin activarea metabolismului, conduce la cresterea glicemiei. Transformarea cortisonei in cortisol este un proces oxidoreducator ce are loc in tesuturi specifice, NADPH-dependente, mediat de 11-beta-HSD1. Aceasta enzima constituie ligand specific pentru receptorul mineralcorticoid. Activarea cortisolului are rol determinant critic in legarea lui de receptorul glucocorticoid, iar cresterea nivelului de cortisol determina legarea de receptorii mineralcorticoizi. Hormonul mineralcorticoid secretat de zona glomerurala a corticosuprarenalei (aldosterona) actioneaza asupra metabolismului apei si electrolitilor (determina hipokaliemie).
Fitoterapia hiperglicemiilor
11-beta-HSD1 are rol de prereceptor al mecanismului local de activare a receptorilor glucocorticoizi, regleaza clearance renal al K+. Supraexpresia 11-beta-HSD1 conduce la exces de cortisol, respectiv la sindrom metabolic, caracterizat prin: polifagie (obezitate), diabet (insulinore zistenta), dislipidemie, hipertensiune.
Tratamentul adecvat, in aceste situatii, consta in: inactivarea cortisolului si in scaderea efectului lui. Inactivarea cortisolului poate fi realizata cu inhibitori ai 11-beta-HSD1, (studii efectuate pe enzima purificata, provenita din ficat de sobolan si din microzomi corticorenali umani). Activi pe enzima hepatica (in ordinea indicata) s-au dovedit a fi acidul gliciretinic >gosipolul >morinul >quercetolul >rutozidul.
Pe enzima corticorenala umana purificata s-au inregistrat rezultate cu acidul gliciretinic, gosipolul si morinul.
Gosipolul este un polifenol contraceptiv (spermicid) folosit frecvent in China. Se gaseste in specii de Gossypium. Morinul, quercetolul sunt agliconi flavonici. Rutozida este ramnoglucozida quercetolului. Si heterozidele altor agliconi flavonici s-au dovedit hipoglicemiante prin inhibarea 11-beta-HSD-1: apiozida, rhoifolozida (heterozide ale apigenolului), kaempferida (7-O-glucozida kaempferolului), avicularozida, hiperozida, quercitrozida, quercimetrozida, rhamnetozida, spireozida (heterozide ale quercetolului), naringina = naringozida (7-O-ramnoglucozidana ringenolului). Sunt prezente in frunze de Robinia pseudacacia, Reseda luteola, Spirea ulmaria, Antirrhinum majus, flori de Matricaria recutita, Linnaria vulgaris s.a.
Reactii adverse: inhibitorii 11-beta-HSD cresc excretia de K+ (determina hipokaliemie).
Scaderea efectului intracelular al cortisolului poate fi indusa cu agonisti PPAR beta (peroxisome proliferator activator receptor) sau cu liganzii acestor receptori.
Agonisti PPAR beta blocheaza sinteza si activarea IL-12 (proinfl a matorii), inhiba diferentierea timocitelor helper (TH-1), previn si intarzie aparitia diabetului zaharat ne-insulinodependent (DZ II) si a complicatiilor cardiovasculare, controleaza diferentierea tesutului adipos, reduc activitatea 11-beta-HSD1, scad efectul intracelular al cortisolului. Dintre agonistii PPAR - beta mentionam: izoflavonele, acidul linolenic conjugat, tocoferolii.
Din radacina de Glycyrrhiza uralensis s-au izolat doua izoflavene (dintre care una este denumita gliasperin D), o izoflavanona (glycyrin), trei arilcumarine. Dintre toti derivatii, glycyrina s-a dovedit cea mai activa. Alte izoflavone se gasesc in Trifolium pratense (trifoi), Glycyne max (soia), Medicago sativa (lucerna), Phaseolus vulgaris (fasole), Ononis spinosa (osul iepurelui), Pueraria sp. (specii chinezesti).
Unele diuretice (hidroclorotiazida, furosemidul, acetazolamida) induc dezechilibre metabolice (care constau in hiperglicemie de diferite grade, hiperlipemie, hiperuricemie, hiperazotemie) si electrolitice (hipokaliemie).
Din nefericire, literatura de specialitate nu furnizeaza intotdeauna detalii privind mecanismul de producere al acestor hiperglicemii.
Probabil depletia potasiului sta la baza hiperglicemiei produsa de aceste diuretice, cunoscut fiind rolul canalelor senzitive K+/ATP-azei din celulele beta -pancreatice in reglarea glicemiei prin efect beta -insulinotrop (activarea secretiei de insulina).
Se stie ca transportul activ al ionilor prin membrana plasmatica se realizeaza cu ajutorul pompelor ionice. Rolul lor consta in cuplarea metabolismului celular la activitatea electrica a celulelor.
Energia necesara este asigurata de ATP celular, care fosforileaza ATP-aza (enzima capabila sa scindeze hidrolitic ATP in radical fosfat si ADP). Fosforilarea are loc in prezenta Na+, iar defosforilarea in prezenta K+. La cresterea raportului ATP/ADP are loc inchiderea canalelor K+/ATP-aza. Inchiderea canalelor K+/ATP-aza induce hiperglicemie. Hipokaliemia determina dereglari functionale ale K+Ca++/ATP-azei.
Ca urmare, tratamentul acestora trebuie sa fi e constituit din produse cu aport de ioni potasiu (stigmata Maydis, Ribes nigri fructus, Myrtilli fructus) si produse vegetale cu efect beta -insulinotrop.
Hipoglicemiantele actioneaza prin: stimularea celulelor beta (ca sa produca insulina); descresterea gluconeogenezei si cresterea utilizarii periferice a glucozei (succes dependent de productia pancreatica de insulina), intarzierea absorbtiei glucozei si reducerea concentratiei plasmatice de GPP.
Mai recent hipoglicemiantele au fost clasificate in insulinomimetice directe (efect insulin-like), insulinomimetice indirecte, substante care actioneaza asupra metabolismului glucozei. Insulinomimeticele directe activeaza receptorii insulinici, sunt agonisti si stimulatori ai celulelor beta -pancreatice pentru producerea si eliberarea de insulina. In acest mod actioneaza:
- unii glicani (poliholozide), ca de exemplu panaxanii A si B din Panax ginseng, (radacina de ginseng), morusanul (inductor de interferon) din radacina de Morus alba (dud alb) si M. bombicis (Moraceae), precum si glicanii din Ephedra distachya (specie folosita in medicina chineza pentru tratarea diabetului zaharat), Gymnema sylvestre (utilizata in medicina ayurvedica), dar si in alte produse vegetale - Althaeae radix, Plantaginis semen, Lythospermi herba etc;
- glucozidele beta -sitosterolului din frunzele de Coccinia indica, Aloe vera; chatarantozida (amestec de beta-sitosterol- 3-O- beta D-glucozida si 5,25-stigmasten-3 beta -ol-D-glucopiranozida) din Momordica charantia (castravete amar);
- acidul tanic (m-digaloil-m-digalic), care induce fosforilarea receptorului insulinic, intervine in translocarea GLUT-4 (transportori ai glucozei localizati in muschi si adipocite), inhiba expresia unor gene implicate in adipogeneza; il gasim in muguri foliari si frunze la specii de Quercus, in frunze si pericarp de Juglans regia, Lonicera japonica, Rumex hymenosepalus;
- unele peptide (polipeptida P din Momordica charantia);
- gurmarina din Gymnema sylvestre, ce are actiune sinergica cu acizii gimnemici - scade: glucoza conjugata din sange (Hb A1C), proteinele plasmatice glicozilate, glucozuria;
- unele oliogoelemente - Cr creste senzitivitatea la insulina si toleranta la glucoza (frunze de Hibiscus sabdariffa, Trifolium pratense, Cinnamomum verum, Rubus idaeus, Vaccinium myrtillus, Sylibum marianum, Avena sativa, Cymbopogon citratus, Taraxacum officinale; fructe de Juniperus communis, Elettaria cardamomum);
- Va (prezent in Phaseolus vulgaris, Brassica oleracea, Lactuca sativa, Lycopersicon esculentum), Se (Hibiscus sabdarifa, Polygonum multiflorum, Barosma betulina, Rubus idaeus, Trigonella foenum-graecum), Mg (Chondrus crispus, Phaseolus vulgaris, Avena sativa, Glycyrriza glabra), Zn (Coptis japonica, Aloe vera, Spinacia oleracea, Oenothera bienis).
Insulinosecretagogele regenereaza celululele beta -pancreatice si stimuleaza secretia si eliberarea de insulina.
Principii active: acizii gimnemici din Gymnema sylvestre; epicatechina - Theae folium; taninurile elagice din Langerstoemia indica; inhitori ai dipeptidil-peptidazei IV (ginsenozidele din Ginseng radix, aliina - ceapa, usturoi; 4-hidroxiizoleucina si trigonelina - Foenum-gaeci semen, arginina - Phaseoli fructus sine seminibus, Mori folium; inhibitori ai insulinazei (triptofan, acid antranilic, acid nicotinic) sau cu principii active care actioneaza asupra metabolismului glucozei (elatozide - Aralia elata, scoparozide - Kochia scoparia; saponozide - Medicago sativa; saponozide si trigonelina - Trigonella foenum graecum; polifenoli - Pterocarpus marsupium, care supreseaza gluconeogeneza, stimuleaza glicoliza si inhiba absorbtia glucozei din intestin).
In bolile hepatice glicogenopexice pot fi folosite supresoare ale glicogenogenezei (arginina; galegina - Galega officinalis, pseudotimosaponina A din Anemarhenna asphadeloides).
In hipotiroidie estrogenii (izoflavone, cumestani, anetol, unii lignani) cresc metabolismul. Se gasesc in Trifolium pratense, Medicago sativa, Ononis spinosa s.a.
Concluzii
Succesul fitoterapiei hiperglicemiilor depinde de cunoasterea cauzelor lor, de alegerea si asocierea adecvata a principii active hipoglicemiante, respectiv a produselor vegetale aferente, in raport cu modificarile survenite in organism.
Scris de Prof. dr. Viorica ISTUDOR
Sursa Revista Pharma Business
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.