Compozitie
Clorhidrat de ranitidina corespunzator la 150 mg ranitidina/capsula. Clorhidrat de ranitidina corespunzator la 300 mg ranitidina/capsula.
Actiune terapeutica
ranitidina (compus cu nucleu furanic) este un antagonist al receptorilor H2 histaminergici. Inhiba atat secretia acida bazala cat si secretia nocturna, reducand volumul secretiilor si continutul in acid si pepsina. Este inhibata secretia de acid gastric provocata atat de histamina cat si de pentagastrina, insulina, cofeina sau alimente. ranitidina administrata oral are o actiune destul de lunga, o singura doza de 150 mg inhiba secretia gastrica timp de cel putin 12 ore.
Indicatii
tratamentul ulcerului gastric si duodenal, inclusiv ulcerele consecutive unui tratament medicamentos cu antiiflamatoare nesteroidiene, dupa intreruperea administrarii acestora. esofagita de reflux. Sindrom Zollinger Ellison. Prevenirea recaderilor la pacientii cu ulcer recidivant. Prevenirea hemoragiilor in cazul unui ulcer provocat de stres la pacientii cu risc. Prevenirea hemoragiilor recidivante la bolnavii prezentand deja episoade hemoragice datorate unui ulcer sau a unei eroziuni esofagiene, gastrice sau duodenale.
Doze si mod de administrare
Adulti: in general dozele variaza intre 150 si 300 mg/zi. Capsulele se adminisreaza cu o cantitate mica de lichide.
Ulcer gastric si duodenal: 150 mg de 2 ori/zi - dimineata si seara inainte de culcare, independent de mese, timp de 4 saptamani. In ulcerul duodenal se poate folosi o singura priza de 300 mg (doua capsule) la culcare. In majoritatea cazurilor vindecarea apare dupa 4 saptamani de tratament. Acesta poate fi prelungit pana la 8 saptamani in caz de nevoie.
Pentru un ulcer consecutiv unui tratament cu antiinflamatoare, durata terapiei cu ranitidina este in general de 8 saptamani.
La pacientii cu antecedente de ulcer recidivant se impune un tratament de intretinere de 150 mg/zi, dupa masa de seara, timp de 12 luni.
Esofagita de reflux: 150 mg de 2 ori/zi (dimineata si seara) timp de 8-12 saptamani. Sindrom Zollinger-Ellison: tratamentul se va incepe cu 150 mg de 3 ori/zi. in continuare dozele pot fi crescute la 600 - 900 mg/zi, in 4-6 prize.
Copii: experienta clinica fiind limitata in cazul copiilor, tratamentul va fi efectuat sub stricta supraveghere medicala. Se recomanda pentru ulcerul gastric si cel duodenal 2 mg/kg corp/zi, cu o doza maxima de 300 mg/zi.
Insuficienta renala: Ranitidina fiind excretata pe cale renala, o insuficienta renala severa cu clearance creatininic mai mic de 50 ml/min duce la o crestere a nivelului seric al acesteia. Se recomanda ca dozele zilnice sa nu depaseasca 150 mg. In cazuri de dializa peritoneala sau hemodializa o doza suplimentara de 150 mg de ranitidina va fi administrata imediat dupa dializa.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la ranitidina.
Masuri de precautie
Tratamentul cu un antagonist H2 al histaminei poate masca simptomele unui cancer gastric, intarziind diagnosticarea acestuia. Inainte de a incepe tratamentul cu Ulcoran posibilitatea unui cancer gastric trebuie exclusa. In caz de insuficienta renala dozele vor fi adaptate in functie de clearance-ul creatininic. Experienta clinica a aratat o incidenta foarte scazuta a efectelor secundare provocate de ranitidina. Se recomanda totusi un control periodic al bolnavilor aflati sub tratament de intretinere cu Ulcoran. Administrarea simultana a unor doze mari de sucralfat (2 g) poate diminua absorbtia antihistaminicului. Nu s-a observat acest efect daca se pastreaza un interval de 2 ore intre prize.Sarcina si alaptare: Se va folosi doar in caz de stricta necesitate. Ranitidina traverseaza bariera placentara si este excretata in laptele matern. Semnificatia clinica a acestor efecte nu a fost complet evaluata pana in momentul de fata.
Reactii adverse
Au fost raportate in decursul tratamentului cu ranitidina urmatoarele reactii adverse: cefalee, vertij, eruptii cutanate, reactii de hipersensibilitate (urticarie, edem angioneurotic, febra, bronhospasm, hipotensiune, soc anafilactic) uneori chiar la prima administrare. Modificari tranzitorii si reversibile ale functiei hepatice. S-au semnalat si cazuri rare de hepatita colestatica, hepatocelulara sau mixta; pancreatita acuta, confuzie, depresie si halucinatii. Ca si celelalte antihistaminice H2, ranitidina poate sa provoace bradicardie sau bloc atrio-ventricular.
La barbati apare uneori o tensiune mamara, artralgie sau mialgie.
Modificari ale formulei sanguine: leucopenie, trombocitopenie, cazuri foarte rare de agranulocitoza si pancitopenie acompaniata de hipoplazie medulara sau aplazie. Nu s-a putut evidentia o diferenta intre pacientii varstnici si cei tineri in ceea ce priveste rata vindecarilor si frecventa reactiilor adverse.