Ulcerul peptic este o afectiune digestiva caracterizata prin arsuri (pirozis), localizate in mod clasic epigastric (imediat sub apendicele xifoid al sternului), ce apar la aproximativ 3 ore de la masa, insotite de dureri abdominale, balonare, greata si varsaturi abundente, iar in cazurile complicate cu hemoragii, sunt insotite chiar de hematemeza (varsatura cu sange digerat) sau melena (scaun negru, lucios, marca a unei hemoragii digestive superioare).
Netratat corespunzator sau ignorat, ulcerul peptic se poate complica cu perforatie gastrica, situatie care necesita interventie chirurgicala de urgenta si care poate duce la aparitia peritonitei chimice. Dupa stabilirea unui diagnostic de ulcer peptic, specialistii recomanda pacientilor doua tipuri de tratament, ambele la fel de importante si fara de care nu poate sa se obtina vindecare.
Prin ignorarea unuia dintre ele, pacientul se va confrunta cu o astfel de afectiune foarte mult timp, aceasta evoluand si afectand chiar si mai mult starea de sanatate si confortul fizic al individului. Cele doua tratamente sunt cel dietetic si cel farmacologic. Tratamentul dietetic presupune respectarea unui regim alimentar destul de rigid, evitarea sau limitarea consumului de alcool, renuntarea la fumat (daca este cazul), evitarea tratamentului continand antiinflamatoare nesteroidiene (acesta fiind unul din principalii factori de risc pentru aparitia ulcerului).
Tratamentul farmacologic se face in functie de agentul etiopatogenic al ulcerului. In majoritatea cazurilor care necesita un astfel de tratament, este incriminata infectia cu Helicobacter pylori. H. pylori este o bacterie microaerofila care traieste in mucoasa stomacului si a duodenului si poate sa determine inflamatie cronica a acesteia. In ciuda faptului ca multe din cazurile de ulcer peptic se datoreaza infectiei cu bacteria aceasta, se aproximeaza ca peste 80% dintre indivizii infectati cronic (purtatori) sunt asimptomatici si ea se gaseste in mod natural la peste jumatate din populatia adulta a lumii.
Dupa ce prezenta Helicobacter este certificata prin investigatii specifice (cu rezultate foarte exacte), masura terapeutica de prima intentie este eradicarea ei, ceea ce va oferi posibilitatea ulcerului sa se vindece (aceasta este consolidata prin tratamentul igieno-dietetic). Schema terapeutica actuala, ce si-a dovedit eficienta in foarte multe situatii este compusa din administrarea de antibiotice (2), a unui inhibitor de pompa de protoni si uneori a unui compus pe baza de bismut. Combinatia alcatuita din cele 2 antibiotice si inhibitorul pompei de protoni se numeste “triterapie” si constituie tratamentul standard, administrat timp de o saptamana.
In vederea eradicarii infectiei cu H. pylori se vor administra doua antibiotice diferite. Este foarte important ca cele doua sa fie foarte atent selectionate, astfel incat rezultatul lor sa fie cert si anume distrugerea bacteriei. In cazul in care alegerea nu este eficienta, bacteria nu numai ca nu va fi indepartata, dar va deveni si rezistenta la acele antibiotice, si in foarte multe cazuri rezistenta bacteriana la antibiotice este incrucisata (nu apare doar pentru antibioticul respectiv, ci si pentru altele similare lui). Astfel, vindecarea va fi mult mai greu de realizat, boala chinuind pacientul un timp mai lung.
Antibioticele care si-au dovedit eficienta in eradicarea infectiei cu H. pylori sunt: claritromicina, tetraciclina, amoxicilina sau metronidazol (in cazul pacientilor alergici la peniciline).
Combinatiile terapeutice folosite in vederea eradicarii infectiei si tratarii ulcerului peptic includ administrarea unui protocol terapeutic care isi propune sa elimine total infectia, dar care trebuie sa respecte si urmatoarele conditii:
- Sa nu se administreze mai mult de 14 zile (preferabil chiar 7 zile);
- Sa fie netoxic (reactiile adverse sa apara la cel mult 10% dintre pacienti si sa nu fie niciodata atat de grave incat sa impuna oprirea tratamentului);
- Sa fie usor de administrat de catre pacient, astfel incat complianta sa fie cat mai mare.
Optiunile terapeutice disponibile in prezent includ:
- Un inhibitor de pompa de protoni (omeprazol sau pantoprazol) PLUS claritromicina PLUS amoxicilina sau metronidazol (timp de o saptamana);
- Un inhibitor de pompa de protoni PLUS un compus cu bismut (de exemplu bismut subcitrat) PLUS metronidazol PLUS tetraciclina (timp de o saptamana).
In vederea tratarii corecte a cauzei ulcerului peptic, se foloseste cel mai adesea triterapia pe baza de antibiotice si inhibitori de pompa de protoni. Antibioticele sunt destinate exclusiv distrugerii germenului, in timp de inhibitorii pot reduce secretia acida a stomacului, favorizand vindecarea zonei ulcerate.
Se prefera utilizarea unei combinatii de antibiotice deoarece asfel potenta lor creste iar sansele de distrugere a bacteriei sunt mult mai mari. In anumite situatii se pot folosi si preparate pe baza de bismut, acesta stimuland secretia de mucus si bicarbonat, reducand agresiunea peptica asupra leziunii ulceroase si avand si actiune antimicrobiana.
Eficienta triterapiei in tratamentul ulcerului peptic datorat infectiei cu Helicobacter pylori este de 80 - 90%, atunci cand se foloseste inca de la inceput combinatia adecvata. Daca ulcerul nu se vindeca, se considera ca acesta este refractar la tratament.
Exista numeroase motive pentru care un ulcer nu se vindeca chiar si dupa un astfel de tratament complex, cele mai frecvente fiind:
- Administrarea tratamentului nu a fost facuta conform recomandarilor;
- Infectia cu o tulpina de H. pylori rezistenta inca de la inceput la antibioticele clasice;
- Fumat;
- Consumul regulat de alcool;
- Administrarea in continuare a antiiflamatoarelor nesteroidiene;
- Afectiune mult mai grava (sindromul Zollinger-Ellison);
- Alta infectie decat cea cu H.pylori;
- Cancer de stomac;
- Existenta concomitenta a altor afectiuni cronice, cum ar fi ciroza (care intervin in capacitatea organismului de a se vindeca).
Tratamentul ulcerului refractar include in primul rand eliminarea factorilor de risc si a celor care pot agrava evolutia bolii, precum si administrarea unor medicamente mult mai puternice. Se pot administra chiar si medicamente suplimentare, care sa intareasca actiunea terapeutica a celor incluse deja in regimul farmacologic.
Triterapia pe baza de antibiotice si inhibitori de pompa de protoni este recomandata pacientilor diagnosticati cu ulcer peptic de etiologie bacteriana (infectie cronica cu Helicobacter pylori). In cazul in care se doreste, se poate adauga acestei scheme si un citoprotector, cum ar fi un preparat pe baza de bismut (subsalicilat sau subcitrat de bismut).
Cele mai frecvente reactii adverse sunt induse de utilizarea antibioticelor in schemele terapeutice. Astfel, reactiile adverse descrise pot include:
- Crampe abdominale;
- Greturi si varsaturi;
- Diaree;
- Eruptii cutanate;
- Reactii alergice.
Inhibitorii pompei de protoni sunt in general mult mai bine tolerati de catre organismul pacientilor. Cele mai frecvente reactii adverse asociate lor sunt cefaleea si diareea. Trebuie precizat faptul ca IPP pot interactiona cu alte medicamente, in principal cu warfarina si fenitoina. Se recomanda precautie in administrarea lor pacientilor aflati sub tratament cu astfel de substante.
Alte efecte nedorite ale IPP sunt:
- Reducerea absorbtiei calciului din intestin (pe termen lung acest efect poate avea consecinte asupra homeostaziei osoase, insa daca tratamentul se desfasoara doar o saptamana, riscurile sunt foarte mici);
- Cresterea riscului de contactare a unor infectii, in special gastroenterite (aciditatea gastrica este o bariera impotriva infectiilor enterale).
Administrarea concomitenta a unui compus de bismut poate fi insotita de modificari resimtite la nivelul limbii. In unele cazuri pacientii pot observa chiar inegrirea scaunelor. Acesta este un efect foarte frecvent al bismutului si nu presupune existenta vre-unei hemoragii digestive si nici a unei alte complicatii de aceasta natura. Aceasta colorare dispare dupa incetarea tratamentului.
Este foarte important sa luati tratamentul strict conform recomandarilor medicului curant. Chiar daca dupa primele zile va veti simti bine deja, nu trebuie sa sistati administrarea lui. Bacteria nu este eradicata decat dupa epuizarea tratamentului, si nu inainte. Poate la inceput regimul terapeutic poate parea mai complicat si trei medicamente va vor parea mult, insa acestea si-au dovedit eficienta in vindecarea acestei afectiuni.
Un astfel de tratament timp de o saptamana este de preferat unei perioade mai lungi in care nu ati lua pastile, dar in care v-ar chinui simptomele. Doar prin administrarea unui regim combinat se asigura distrugerea infectiei, este impiedicata dezvoltarea unei rezistente a bacteriei la tratament si in final, se obtine vindecarea bolii. Daca infectia nu este vindecata dupa perioada maxima de tratament, se va incerca o alta combinatie terapeutica sau se vor face alte analize. Dupa incheierea tratamentului se vor realiza teste speciale care sa demonstreze eficienta terapiei, deci sa certifice faptul ca bacteria nu mai este prezenta in organism.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.