Toluenul este un lichid incolor, cu miros asemanator benzenului. Calea de patrundere este in special respiratorie. Se biotransforma in proportie de 80% in ficat. Eliminarea se face in proportie de 80% ca metaboliti (acidul hipuric a fost primul metabolit identificat in urina, de catre Keller in 1842) la nivel renal, si restul de 20% ca atare, prin expiratie.
La nivel local toluenul produce iritatii si eczeme.
Se poate ajunge la intoxicatii voluntare mai usor decat in cazul benzenului, intrucat toluenul are o actiune narcotica mai mare decat a benzenului, dar un risc toxic mai scazut, posedand o volatilitate mai mica si o actiune iritanta mai mare.
Actiunea toxica hematologica este asemanatoare cu cea a benzenului, insa de o intensitate mai mica.
Intoxicatia acuta cu toluen se manifesta prin fenomene narcotice:
- vertij,
- somnolenta,
- pierderea cunostintei.
Maifrecvent se manifesta fenomenele prenarcotice (tulburari de coordonare) deoarece actiunea iritanta puternica nu permite expunerea indelungata pentru a se ajunge la narcoza.
Manifestarile clinice sunt:
- tulburari cardiovasculare,
- epistaxis, metroragii,
- manifestari hematologice (anemie cu leucopenie, limfocitoza si trombocitopenie),
- eczeme,
- senzatie de arsura la nivelul globilor oculari.
Formula leucocitara revine la normal dupa incetarea expunerii.
Tratamentul consta in:
- scoaterea din mediul toxic,
- oxigenoterapie,
- administrare de neuroprotectoare si hepatoprotectoare.