Ketamina este un anestezic general, sintetizat in 1963 pentru a inlocui fenciclidina, in scopul producerii tipului particular de anestezie denumita "anestezie disociativa". Ketamina se distribuie initial in creier, unde realizeaza concentratii de 3-5 ori mai mari decat cele plasmatice, dupa care se redistribuie in tesuturi mai putin vascularizate.
Abuzul de ketamina este raportat mai ales in SUA, unde se semnaleaza un numar important de spargeri la clinicile veterinare in scopul sustragerii ketaminei, medicament utilizat in aceasta tara ca anestezic in medicina veterinara. Aceste semnale alarmante au determinat autoritatile americane sa introduca ketamina, incepand cu 1999, pe lista substantelor supuse controlului.
Printre denumirile stradale ale ketaminei pot fi citate: "K", "Kay", "Special LA coke", "Super acid", "Green", "Super C", "purple ".
De regula consumatorii de ketamina sunt cei care folosesc de mai mult timp MDMA; drogul este utilizat in mod particular la petreceri sau in cluburi de homosexuali. In grupuri "inchise", in Europa, initierea in consumul ketaminei este un adevarat ritual. Grupul, cel mai vulnerabil, este cel care are incredintarea ca ia MDMA sau alt drog stimulant.
"Special K", "vit Kat", "cat valium" se prezinta sub forma de:
- solutie sau ca o pulbere alba (obtinuta prin indepartarea solventului din formele injectabile - fie prin evaporare in aer liber, fie in cuptorul cu microunde, cand are loc o emisie de scantei si lumini).
De obicei ketamina se prizeaza, dar poate fi si fumata in amestec cu marijuana sau tutun. Special K este frecvent utilizata in combinatie cu alte droguri ca ecstasy, heroina sau cocaina.
Ketamina solutie poate fi injectata, aplicata pe produse ce se pot fuma sau consumata cu bauturi.
Pulberea poate fi pusa in bauturi, tigari sau dizolvata si apoi injectata.
Singura sursa de ketamina este reprezentata de produsele farmaceutice.
Ketamina are efect deprimant SNC deosebit de cel al anestezicelor generale clasice. Anestezia produsa este denumita "anestezie disociativa", fiind caracterizata prin desprinderea de mediu, urmata de somn superficial si analgezie intensa.
Ketamina actioneaza mai ales la nivelul scoartei cerebrale si sistemului limbic ca antagonist al receptorilor NMDA, impiedicand activarea lor de catre acidul glutamic, neurotransmitator excitator din creier. Se presupune ca analgezia este mediata partial de receptorii μ (administrarea ketaminei pe cale parenterala non-spinala potenteaza efectele antinociceptive ale fentanilului prin receptorii μ), naloxonul avand capacitate (limitata) de a antagoniza efectul analgezic al ketaminei.
Actioneaza la nivelul receptorilor opioizi specifici (receptori σ) de la nivelul SNC; ketamina scade functia talamusului care este un fel de "statie" pentru perceptia de la nivelul creierului ceea ce are ca rezultat senzatii nediferentiate. Ketamina reduce de asemenea functia hipotalamusului rezultatul fiind aparitia de reactii emotionale detasate de realitate.
Efectele apar intr-un interval de timp dependent de calea de administrare, astfel:
- la administrarea intramusculara efectele apar in mai putin de 5 minute;
- la administrarea orala, efectele apar la 15-20 de minute dupa administrare;
- la administrarea prin prizare efectele apar in 5-10 minute.
Dozele terapeutice de ketamina produc:
- tahicardie;
- cresterea presiunii sanguine;
- cresterea consumului miocardic de oxigen.
Din aceste motive este contraindicata ca unic agent de anestezie la pacientii cu ischemie miocardica (fiind de obicei preferata ca agent de inhibare a pacientilor cu bronhospasm pentru ca relaxeaza musculatura bronhiilor). In ciuda limitelor de mai sus, ketamina se foloseste frecvent datorita modului simplu de administrare si duratei scurte de actiune.
Fiind un anestezic disociativ, la nivel cerebral are loc inducerea unei lipse de responsabilitate si se produce un efect care da senzatia unei experiente extracorporale.
Ketamina difera de majoritatea agentilor anestezici, pentru ca stimuleaza sistemul cardiovascular.
Substantele care au efect deprimant asupra respiratiei cum ar fi: etanolul, opioidele, barbituricele, benzodiazepinele sau drogurile cu efect cardiostimulant (cocaina sau amfetaminele) cresc toxicitatea acuta a ketaminei. Efectul cardiostimulator al ketaminei se datoreaza inhibitiei recaptarii catecolaminelor centrale si cresterii nivelului catecolaminelor circulante.
Hipertensiunea si edemul pulmonar acut sunt rare si se datoreaza asocierii ketaminei cu alte doguri (amfetamine si analogi ai acestora, efedrina si cocaina). Administrarea intravenoasa a ketaminei la dependenti de cocaina a determinat criza hipertensiva si edem pulmonar.
In intoxicatia acuta, ketamina afecteaza performantele cognitive si perceptia propriului corp, a timpului, lumii inconjuratoare si a realitatii.
Manifestarile intoxicatiei acute cu ketamina sunt:
- anxietate;
- agitatie;
- modificari de perceptie;
- tulburari motorii si efecte analgezice (in asemenea conditii, consumatorul risca sa se raneasca prin arsuri, caderi sau alte accidente).
In supradozari masive pot sa apara convulsii si uneori apnee.
Consumul de droguri are urmatoarele particularitati stadiale:
- consumul experimental (in scop recreational);
- consumul regulat - consumatorul incepe sa lipseasca din ce ince mai mult de la scoala/serviciu, se ingrijoreaza sa nu piarda sursade procurare a drogului;
- preocuparea zilnica - consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin indiferente);
- dependenta - consumatorul nu poate face fata treburilorzilnice fara drog, neaga problema pe care o are, se produce inrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde controlul.
In conditii de abuz, ketamina produce efecte progresiveasociate cu doza, de la o stare de visare la delir insotit de incapacitatea de miscare, analgezie intensa si amnezie. Starea indusa("trip") este asemanatoare cu cea generata de LSD sau fenciclidina, dardureaza doar 30 - 60 de minute. Ketamina duce la un sindrom clinic asemanator din punct de vedere neurofiziologic si comportamental cu psihoza schizofrenica.
Efectele descrise de consumatorii de ketamina sunt:
- la inceput apare senzatia ca totul in jur incepe sa se roteasca, dar fara ca aceasta senzatie sa fie insotita de ameteala;
- la un moment dat consumatorul va avea senzatia ca se afla in afara corpului.
Desi descrierile facute de diversi consumatori variaza destul de mult, majoritatea au relatat perceperea unor planuri alternative de existenta, revelatii privind trecutul si viitorul, moment in care comunicarea este foarte dificila, iar consumatorii nu sunt capabili sa vada sau sa auda persoanele prezente in aceeasi incapere.
Toleranta observata prin experimente pe animale apare rapid si implica cresterea dozei.
Folosirea acesteia in scop recreational duce in unele cazuri la dependenta psihica. La pacientii dependenti de ketamina au fost semnalate efecte psihedelice si psihotice. Aceste efecte au fost legate de doza si au cuprins experiente halucinatorii multimodale, ideatie paranoida, "multumire" senzoriala si muzicala. Mecanismele neurofarmacologice ale acestui fenomen sunt legate de complexul de actiuni ale receptorilor prin intermediul aminoacizilor excitatori si receptorilor NMDA.
Simptomele sindromului de retragere nu au fost inca bine caracterizate insa pot include cosmaruri, dezorientare si pierderea simtului realitatii.
Pentru reactiile adverse sau in cazul intoxicatiei acute cu ketamina se indica tratament simptomatic si de sustinere.
Se administreaza anticonvulsivante daca apar convulsii. Stimularea cardiovasculara se trateaza cu blocanti adrenergici.
Nu exista antidot specific.
Masurile de crestere a eliminarii (diureza fortata, hemoperfuzie, hemodializa) nu au utilitate din cauza volumului mare de distributie si a liposolubilitatii ketaminei.