Incontinenta urinara este definita ca eliminarea accidentala (involuntara) de urina. Ea nu reprezinta o boala in sine, ci mai degraba un simptom al unei maladii a tractului urinar masculin. Urina e produsa de rinichi si depozitata intr-un organ musculos in forma de sac, numit vezica urinara.
Un organ tubular, numit uretra, care este si el inconjurat de o tunica musculara sub forma de inel, numit sfincterul urinar, face legatura intre vezica urinara si mediul extern, avand un traiect prin prostata si penis. Pe masura ce vezica se umple cu urina, semnale nervoase complexe asigura inchiderea sfincterului si relaxarea peretilor vezicii urinare. Aceasta interactiune intre nervi si muschi, impiedica scurgerea urinei in afara actului mictiunii (urinarii). In timpul urinarii, impulsurile nervoase fac ca muschii din peretii vezicii urinare sa se contracte, eliminand urina din vezica in uretra.
Concomitent cu contractia peretilor vezicali, tot prin control nervos, se produce relaxarea sfincterului urinar, permitand urinei sa treaca prin uretra in mediul extern. Incontinenta urinara apare fie in cazul unei contractii bruste a vezicii urinare, fie in cazul unei contractii neadecvate a acesteia, care conduce la acumularea unei cantitati mari de urina in vezica urinara, care poate da nastere la scurgeri de urina. Incontinenta urinara apare fie in cazul unei contractii bruste a vezicii urinare, fie in cazul unei contractii neadecvate a acesteia, care conduce la acumularea unei cantitati mari de urina in vezica urinara, care poate da nastere la scurgeri de urina.
Incontinenta poate aparea si daca muschii ce formeaza sfincterul urinar sunt afectati structural sau functional, daca se relaxeaza brusc sau daca uretra e blocata, impiedicand urina sa dreneze eficient si conducand la eventuale scurgeri de urina pe langa obstacol. Incontinenta urinara afecteaza cu o frecventa de doua ori mai mare femeile decat barbatii. Desi incontinenta apare mai frecvent la barbatii varstnici decat la barbatii tineri, ea nu e considerata ca facand parte din procesul fiziologic al imbatranirii.
Incontinenta urinara poate aparea pentru o perioada scurta de timp (acuta) sau poate deveni o problema continua (cronica). Incontinenta urinara acuta e deseori corelata cu diferite boli sau tratamente. Urmatoarea clasificare se refera strict la incontinenta urinara cronica.
-Incontinenta urinara de efort apare in cadrul diverselor activitati care implica cresterea presiunii in vezica urinara, cum ar fi stranutul, tusea, rasul, ridicarea obiectelor, etc.
-Incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina, care este aparitia unei senzatii de mictiune imperioasa, care este atat de puternica incat pacientul nu mai are timp sa ajunga la toaleta. Numita si "vezica iritabila", acest tip de incontinenta apare la contractia brusca si nepotrivita a vezicii urinare. Aceasta se poate intampla si la o cantitate mica de urina in vezica.
-Incontinenta urinara prin prea-plin este un tip de incontinenta ce apare atunci cand golirea vezicii urinare e insuficienta, fie datorita unui blocaj (obstructii), fie datorita unor contractii ineficiente ale musculaturii vezicii urinare. Obstructia este corelata, de obicei, fie cu marirea de volum a prostatei, fie cu ingustarea lumenului (diametrului) uretrei datorita unor stricturi uretrale.
-Incontinenta totala e reprezentata de scurgerea continua a urinei in mediul exterior, datorata pierderii functionalitatii sfincterului urinar.
-Incontinenta functionala este o forma rara de incontinenta urinara, ce e corelata cu limitarile fizice sau psihice ale pacientului, care nu are capacitatea de a ajunge la toaleta.
Incontinenta urinara apare atunci cand muschiul sfincterian care tine colul (gatul) vezicii inchis intre mictiuni (urinari), nu este suficient de puternic pentru a pastra urina in vezica. Aceasta se poate intampla daca sfincterul urinar e prea slab, daca muschii peretilor vezicii urinare se contracta prea puternic sau daca vezica urinara e prea plina. Un pacient de sex masculin poate prezenta unul sau mai multe
tipuri de incontinenta si fiecare tip poate avea o cauza diferita.
Incontinenta urinara de efort apare cand sfincterul urinar se deschide intr-un moment nepotrivit. Aceasta poate fi aparea cand pacientul rade, stranuta, tuseste, ridica obiecte sau isi schimba pozitia. Incontinenta de efort poate fi cauzata de interventii chirurgicale pentru cura adenomului de prostata, adenocarcinomului de prostata, de radioterapie pentru tratamentul adenocarcinomului de prostata sau de rezectia (indepartarea chirurgicala) prostatei.
Incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina este cauzata de contractii ale vezicii urinare care sunt prea puternice pentru a putea fi contracarate de contractia sfincterului urinar. Deseori, necesitatea imperioasa de a urina apare ca raspuns si e precipitata de anticiparea mictiunii (de exemplu, cand pacientul trebuie se astepte pentru a folosi toaleta sau sa descuie usa cand ajunge acasa sau chiar la deschiderea unui robinet si auzirea sunetului apei care curge).
Contractiile vezicii urinare din cadrul acestui tip de incontinenta urinara pot fi cauzate de maladii ca:
-infectiile de tract urinar
-disfunctii ale tranzitului intestinal, cum ar fi constipatia
-prostatita, care este o inflamatie, de obicei, de cauza infectioasa a prostatei
-diverse boli neurologice ce afecteaza transmiterea semnalelor nervoase cerebrale, cum ar fi boala Parkinson sau accidentul vascular cerebral
-litiaza renala sau vezicala
-obstructia datorata cancerului prostatic sau hiperplaziei benigne de prostata.
Incontinenta urinara prin prea-plin este, de obicei, cauzata de obstructia uretrei datorata hiperplaziei benigne de prostata, de carcinomul prostatic, de slabirea musculaturii vezicii urinare sau de contractia lor inoportuna.
Alte cauze includ:
-stricturile uretrale
-diferite medicatii, cum ar fi antihistaminicele sau medicatia decongestiva
-neuropatii, cum ar fi cele din cadrul diabetului zaharat sau al sclerozei multiple.
Incontinenta functionala este o forma rara de incontinenta urinara, ce e corelata cu limitarile fizice sau psihice ale pacientului, care nu are capacitatea de a ajunge la toaleta.
Incontinenta urinara la barbati este deseori corelata cu afectiunile prostatice. Pe masura ce pacientii de sex masculin inainteaza in varsta, glanda prostatica se mareste de volum, obstructionand ("strangand") uretra si colul vezicii urinare, cu "impingerea" acestuia din urma intr-o pozitie nefiziologica. Aceste modificari pot duce la incontinenta urinara.
Interventiile chirurgicale ce vizeaza prostata sunt, de asemenea, o cauza majora a incontinentei urinare la barbati:
- incontinenta urinara de efort e o complicatie frecventa a prostatectomiei radicale (indepartarea chirurgicala a prostatei) sau a radioterapiei pentru cancerul de prostata, desi aceasta complicatie a scazut mult ca frecventa odata cu imbunatatirea tehnicilor chirurgicale
- unele terapii pentru hiperplazia benigna de prostata (adenomul de prostata) pot cauza si ele incontinenta urinara, dar sunt o cauza rara a acesteia.
Incontinenta urinara acuta (de scurta durata) ce urmeaza interventiilor chirurgicale ce vizeaza prostata, poate dispare cu timpul, mai ales la pacientii tineri. In unele cazuri, incontinenta poate dura pana la 1 an. In majoritatea cazurilor, incontinenta urinara datorata maririi de volum a prostatei se rezolva prin cura chirurgicala a acesteia din urma.
Daca incontinenta nu este datorata interventiilor chirurgicale asupra prostatei si apare brusc, de obicei dispare odata cu tratamentul cauzei de incontinenta. De exemplu, incontinenta datorata infectiilor de tract urinar, prostatitelor sau constipatiei, de obicei, va disparea dupa rezolvarea acestor afectiuni.
Pentru unii pacienti, incontinenta poate fi multifactoriala (datorata mai multor cauze).
Incontinenta urinara la barbati este asociata cu un mare numar de factori de risc. Incontinenta urinara poate fi rezultatul unor diverse afectiuni sau al unor medicatii variate. Agregarea familiala (mai multe persoane suferind de incontinenta urinara in familie) sau stilul de viata, reprezinta si ele factori de risc. Uneori se pot regasi mai multi factori de risc coexistenti pentru incontinenta urinara.
Afectiuni sau factori din stilul de viata, care pot da nastere incontinentei urinare sunt:
-schimbarile corelate cu varsta, cum ar fi scaderea capacitatii vezicii urinare si degradarea fizica datorata varstei
-fumatul
-traumatismele vezicii urinare sau ale uretrei
-cistitele (infectii ale vezicii urinare) sau prostatitele
-obezitatea
-anomaliile structurale ale tractului urinar.
Medicatia si alimentele care pot agrava incontinenta urinara, sunt cele care cresc diureza (promoveaza formarea urinei), relaxeaza musculatura vezicii urinare sau determina congestia prostatei.
Acestea includ:
-cafeaua nedecafeinizata, ceaiul si bauturile carbogazoase cafeinizate
-bauturile alcoolice
-medicamentele care cresc diureza (productia de urina), cum ar fi diureticele, sau care relaxeaza musculatura vezicii urinare, cum ar fi anticolinergicele si antidepresivele
-alte medicamente cum ar fi sedativele, narcoticele, si blocantele de canale de calciu
-medicamentele ce se pot elibera fara prescriptie medicala, cum ar fi antialergicele, medicamentele impotriva guturaiului sau pentru slabit
-radioterapia sau cura chirurgicala pentru cancerul de prostata.
Mai multe afectiuni pot creste riscul de a dezvolta incontinenta urinara, intre care se pot enumera:
-boli neurologice cum ar fi boala Alzheimer, boala Parkinson, accidentul vascular cerebral, neuropatia diabetica, traumatismul maduvei spinarii si scleroza multipla
-bronsita cronica
-cistita interstitiala
-anxietatea si depresia.
Trebuie cerut un consult de specialitate de urgenta, daca incontinenta urinara persista si e insotita de:
-fatigabilitate si parestezii (senzatia de amorteala) in fese, membre inferioare si picioare
-febra, frisoane si durere abdominala sau in flanc (in partea laterala a trunchiului)
-hematurie (sange in urina) sau disurie (senzatia de arsura in timpul mictiunii)
-modificari in tranzitul intestinal (constipatie de exemplu).
Trebuie cerut un consult de specialitate daca:
-incontinenta urinara se agraveaza
-incontinenta urinara e suficient de severa, astfel incat sa devina necesara purtarea unui pampers
-incontinenta urinara interfera cu viata pacientului in orice fel.
Este necesar ca pacientul sa nu se simta inconfortabil in discutarea acestei probleme cu medicul specialist. Incontinenta urinara nu e un proces inevitabil si fiziologic al imbatranirii. Majoritatea pacientilor cu incontinenta urinara pot fi tratati si vindecati sau ajutati.
In cazul unei incontinente urinare cu un debut lent, pacientul poate controla problema el insusi. Daca tratamentul la domiciliu nu e suficient sau daca incontinenta interfera cu viata pacientului in orice mod, este necesar ca medicul specialist sa recomande un tratament. Daca incontinenta urinara are un debut acut (brusc) este necesar un consult medical de specialitate. Acest tip de incontinenta e cauzat de afectiuni ale tractului urinar sau medicamente si poate fi tratat cu usurinta.
Oricare din urmatorii medici specialisti enumerati, poate diagnostica si trata incontinenta urinara:
-medicul de familie
-medicul internist
-medicul urolog
-medicul specialist de geriatrie.
Daca este nevoie de o interventie chirurgicala pentru tratamentul incontinentei urinare, este importanta gasirea unui medic chirurg cu experienta, de obicei un urolog.
Primii pasi pe care medicul specialist ii va face, vor viza aflarea cauzei incontinentei urinare, constand in examinarea obiectiva si anamneza cu antecedentele personale si heredo-colaterale ale pacientului. Examenul fizic obiectiv include examinarea penisului, a prostatei si a sistemului nervos. Anamneza si examenul obiectiv, alaturi de teste paraclinice diagnostice de rutina, cum ar fi analiza urinei (sumarul de urina), asigura de obicei o cantitate de informatii suficienta pentru precizarea cauzei incontinentei urinare si pentru luarea unei decizii terapeutice.
E posibil ca medicul specialist sa solicite pacientului un jurnal al diurezei, care este un jurnal in care se noteaza cantitatile de lichide ingerate si cantitatea de urina eliminata in 24 de ore si frecventa mictiunilor pe parcursul celor 24 de ore.
Investigatiile care pot fi efectuate pentru determinarea cauzei si a tipului incontinentei urinare includ:
-sumarul urinar si urocultura, care pot fi efectuate pentru detectarea unei eventuale infectii de tract urinar (ITU) sau a unei prostatite sau pentru descoperirea unei eventuale hematurii (sange in urina) sau a unei glicozurii (glucoza in urina)
-testul la tuse, pentru a evalua daca apar scurgeri de urina datorate tusei; acesta poate sugera o incontinenta urinara de efort
-teste urodinamice, care investigheaza scurgerea urinei in timpul mictiunii, acordand o importanta marita intreruperilor din timpul urinarii, jetului urinar cu o presiune mica, aprecierii reziduului vezical postmictional (volumul de urina ramas in vezica urinara dupa mictiune) si masurarii cantitatii de urina din vezica, ce produce necesitatea imperioasa de a mictiona (capacitatea de rezervor a vezicii); indicatiile pentru efectuarea acestor teste ca atare, difera de la un pacient la altul.
Investigatiile urodinamice pot include:
-urometrie de flux (masurarea ratei fluxului urinar in timpul mictiunii): in timpul acestui test, fluxul urinar se va reprezenta grafic pentru a determina punctul de maxim (peak-ul) ratei fluxului urinar; un peak scazut poate fi sugestiv pentru o obstructie a tractului urinar sau pentru o musculatura a peretelui vezical slaba, care determina incontinenta
-investigarea presiunii intravezicale in timpul mictiunii: aceasta metoda de investigatie e utila in diagnosticul diferential intre simptomele urinare datorate obstructiei si cele datorate unei afectiuni neurologice, cu rasunet asupra functionalitatii vezicii urinare sau de perete muscular vezical; acest test e utilizat frecvent cand cauza simptomatologiei unui pacient e neclara
-determinarea reziduului vezical postmictional: medicul specialist poate masura volumul urinar rezidual post mictiune, fie prin cateterizarea vezicii urinare (introducerea unui tub subtire in vezica urinara), fie prin ecografie vezicala imediat dupa mictiune
-cistometrograma: acest test masoara capacitatea vezicii urinare de a stoca si de elimina urina
-electromiograma: care e utilizata pentru a inregistra activitatea electrica a muschilor peretelui vezical
-cistoscopia: acest test permite specialistului sa vizualizeze direct tractul urinar, permitandu-i sa elimine si alte cauze de incontinenta urinara.
Alte investigatii suplimentare pot fi necesare daca tratamentul de prima intentie pentru incontinenta nu a dat rezultate. Alte indicatii pentru investigatii suplimentare sunt:
-interventii chirurgicale ce au vizat prostata
-radioterapia
-infectii frecvente de tract urinar
-insertia dificila sau imposibilitatea cateterizarii vezicii urinare prin sondare.
Metode de explorare, cum ar fi cistouretrograma (o investigatie radiologica ce presupune efectuarea unei radiografii a vezicii urinare si a uretrei in timpul mictiunii), nu sunt utilizate de prima intentie in investigarea incontinentei urinare, dar pot fi de mare ajutor. Daca specialistul doreste efectuarea oricarui dintre aceste teste, pacientul are dreptul sa intrebe daca acestea sunt necesare pentru diagnosticarea tipului de incontinenta de care acesta sufera.
Tratamentul pe care specialistul il alege impreuna cu pacientul, va depinde de tipul de incontinenta si de gradul de disconfort pe care pacientul il resimte in legatura cu simptomatologia sa. Presupunand ca factorul cauzator al incontinentei urinare nu este un cancer sau o infectie a tractului urinar sau orice alta cauza pentru care cura chirurgicala e singura solutie, tratamentul se desfasoara in etape.
Strategii de comportament
Acestea sunt incercate de prima intentie pentru toate tipurile de incontinenta urinara. Masurile generale incluse aici ca metode de tratament a incontinentei sunt: reducerea consumului de apa sau de lichide ingerate, eliminarea din dieta a consumului de bauturi cafeinizate si carbogazoase si stabilirea unui program de mictiune.
Exercitii fizice
Exercitiul fizic efectuat in mod regulat este deosebit de important pentru sanatatea fizica si psihica. Unii pacienti cu incontinenta urinara nu mai practica sport, pentru ca se tem ca acesta ar determina agravarea incontinentei. Totusi, nu trebuie uitat ca exercitiul fizic este necesar pentru combaterea stresului si pentru pastrarea unui tonus muscular optim. Se acorda o mentiune speciala exercitiilor pentru tonificarea musculaturii pelvine (exercitiile Kegel), care pot reduce simptomele incontinentei urinare de efort si a incontinentei urinare datorate necesitatii imperioase de a urina.
Materialele absorbante
Materialele absorbante cum ar fi tampoanele de vata sau scutecele, pot fi folosite daca metodele de tratament incercate au esuat, daca pacientul e in expectativa pentru a vedea daca incontinenta sa e curabila sau atunci cand pacientul e inca sub terapie. Totusi, e de mentionat faptul ca aceste materiale absorbante ar trebui folosite concomitent cu administrarea unei terapii specifice, pentru ca pot face sa se treaca cu vederea o posibila afectiune mai grava, insa curabila.
Medicatia
Medicatia poate fi recomandata in functie de tipul de incontinenta si de cauza acesteia:
-antispasticele sau anticolinergicele: pot fi recomandate pentru relaxarea peretilor musculari ai vezicii urinare (in cazul incontinentei urinare datorate necesitatii imperioase de a urina)
-antibioticele: pot fi folosite pentru tratamentul incontinentei cauzate de infectii.
Trebuie evitate medicamentele care pot cauza incontinenta urinara, cum ar fi cele pentru tratamentul guturaiului, alergiilor sau pilulele pentru slabit.
Autocateterizarea urinara
Autocateterizarea urinara poate fi incercata in cazul incontinentei prin prea-plin, datorata unui perete vezical care nu se contracta eficient, obstructiei sau daca interventiile chirurgicale pentru rezolvarea incontinentei nu sunt calea cea mai potrivita pentru pacient.
Interventiile chirurgicale
Interventiile chirurgicale sunt luate in calcul, de obicei, in cazul obstructiilor subvezicale, atunci cand reprezinta singura metoda curativa eficienta pentru incontinenta urinara.
De retinut!
Majoritatea pacientilor cu incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina sau cu incontinenta prin prea-plin, au drept cauza a acesteia prezenta adenomului de prostata (hiperplaza prostatica benigna sau marirea de volum a prostatei). Acestia pot consulta medici specialisti care sa le recomande diferite terapii pentru ameliorarea simptomatologiei, ca diverse medicatii sau interventii chirurgicale. Incontinenta urinara era o complicatie frecventa in urma curei chirurgicale (inclusiv cea care prevedea rezectia completa a prostatei) sau a radioterapiei pentru cancerul de prostata.
Tratamentul difera la pacientii cu incontinenta urinara totala sau la cei cu o complianta scazuta la tratament, cat si la cei ce nu pot tolera tratamentul datorita co-morbiditatilor asociate.
In multe cazuri, schimbarile in stilul de viata, intre care se numara si schimbarile in dieta si in obiceiurile urinare, pot fi suficiente pentru controlul incontinentei urinare.
Intre acestea sunt de mentionat:
-reducerea sau eliminarea din dieta a bauturilor carbogazoase si cafeina, care e continuta in ceai, cafea si alte bauturi
-reducerea consumului de alcool la maxim un pahar pe zi
-renuntarea la fumat
-daca constipatia reprezinta o problema, trebuie crescuta cantitatea de fibre alimentare din dieta; aceasta se poate face cu usurinta prin adaugarea unei linguri de tarate de grau la alimentele consumate de obicei; daca constipatia persista, e necesar consultul unui medic
-daca pacientul e supraponderal, e util ca acesta sa scada in greutate; este de retinut faptul ca un program eficient de slabit, se bazeaza pe combinarea unei diete cu exercitiul fizic
-efectuarea regulata a exercitiilor Kegel pentru tonifierea musculaturii pelvine, care controleaza fluxul urinar.
Urmatoarele schimbari in obiceiurile urinare pot ajuta la reducerea simptomatologiei incontinentei urinare:
-stabilirea unui program de urinare la fiecare 3-4 ore, fie ca pacientul simte nevoia de a mictiona sau nu
-practicarea tehnicii de "dubla golire", ceea ce se traduce prin urinarea cat mai mult posibil intr-o repriza, relaxarea pentru cateva momente si incercarea de a urina din nou
-daca pacientul nu poate ajunge la baie in timp util, acesta ar trebui sa ia in considerare crearea unui drum cat mai scurt si mai lipsit de obstacole pana la toaleta si purtarea unor haine care se pot scoate cat mai usor (cum ar fi cele prevazute cu elastic sau inchizatori de tip velcro si nu cu fermoare) sau pastrarea unui recipient pentru urina cat mai aproape de pat sau scaun.
Trebuie ca pacientul sa discute cu medicul folosirea unor medicamente (inclusiv a medicamentelor ce se elibereaza fara prescriptie medicala) care pot agrava incontinenta urinara. Intre acestea se numara anumite antidepresive, sedative si chiar unele antialergice sau medicamente impotriva guturaiului.
Daca incontinenta urinara e cauzata de prostatita, o afectiune inflamatorie foarte dureroasa a glandei prostatice, medicul specialist poate prescrie antibioterapie. Incontinenta urinara datorata acestei cauze ar trebui sa dispara odata cu disparitia prostatitei.
Daca cauza incontinentei e medicatia, oprirea sau modificarea medicatiei ar trebui sa fie suficiente. Totusi, e important ca pacientul sa discute cu medicul inainte de oprirea sau modificarea medicatiei. Desi unele tipuri de incontinenta urinara cronica pot fi tratate medicamentos, succesul terapiei depinde de severitatea si de cauza acesteia. Unele medicamente folosite in terapia incontinentei pot agrava in mod paradoxal aceasta afectiune - de exemplu la pacientii cu incontinenta urinara secundara adenomului de prostata. Din acest motiv, un consult urologic e o veriga importanta in tratament.
Optiuni de medicamente
Pentru incontinenta urinara prin prea-plin, daca e cauzata de o hiperplazie prostatica benigna, se pot prescrie medicamente pentru tratamentul acesteia. Totusi, eficienta terapiei medicamentoase e destul de scazuta.
Pentru incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina:
-medicatie anticolinergica si antispastica, cum ar fi Oxibutinin, Tolterodine si Diciclomine, care pot "calma" vezica iritabila si creste consecutiv capacitatea vezicala
-imipramina, care este un antidepresiv triciclic, folosit de regula in tratamentul depresiei, dar care poate fi utilizat si in tratamentul incontinentei urinare datorata necesitatii imperioase de a urina; imipramina produce relaxarea musculaturii peretelui vezical, promovand in acelasi timp contractia muschilor sfincterului urinar.
Medicatia anticolinergica si triciclica pot fi folosite si in tratamentul incontinentei de efort, mai ales la pacientii ce prezinta concomitent ambele afectiuni.
De retinut!
Pentru pacientii cu incontinenta urinara de efort sau cu incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina, metodele ce vizeaza "antrenarea" vezicii urinare, pot fi folosite in combinatie cu medicatia. Unele medicamente pot avea efecte secundare si mai pot exista interactiuni medicamentoase cu alte medicatii administrate pentru tratamentul altor afectiuni.
Daca modificarile stilului de viata si medicatia nu au fost eficiente in ameliorarea simptomatologiei si daca medicul specialist considera ca interventia chirurgicala reprezinta o solutie eficace, se poate incerca cura chirurgicala a acestei afectiuni. In unele cazuri, ca de exemplu situatia in care obstructia cu sediul subvezical afecteaza functia renala, interventia chirurgicala poate fi singurul tratament viabil.
Indicatii de interventie chirurgicala prezinta pacientii care:
-au incontinenta urinara cronica (ce dureaza de mai mult timp)
-prezinta simptome severe si au incontinenta totala
-sunt foarte deranjati de simptome
-au retentie urinara importanta
-prezinta sangerari recurente moderate sau severe
-prezinta infectii recurente de tract urinar.
Incontinenta urinara prin prea-plin datorata adenomului de prostata este cel mai frecvent tratata chirurgical.
Incontinenta de efort datorata rezectiei prostatei, ca tratament pentru cancerul prostatic sau pentru adenomul de prostata, poate si ea beneficia de tratamentul chirurgical, daca incontinenta nu se rezolva dupa o perioada de expectativa vigilenta. Interventiile chirurgicale mentionate, pot interfera sau distruge structurile anatomice implicate in contentia urinara, ducand la incontinenta.
Optiuni de interventii chirurgicale
Daca incontinenta e datorata adenomului de prostata, interventia chirurgicala de rezectie a prostatei reprezinta o solutie eficace pentru eliminarea simptomatologiei.
In cazul incontinentei de efort care nu se amelioreaza prin metodele conservatoare, tehnicile chirurgicale includ:
-sfincterul artificial, care este un dispozitiv din silicon, care se muleaza in jurul uretrei (organul tubular prin care urina e eliminata la exterior) si care poate fi umflat sau dezumflat pentru a controla contentia vezicala si mictiunea
-ingrosarea uretrei, care consta in injectarea unei substante in jurul uretrei pentru a controla urinarea, fie prin inchiderea unui eventual orificiu din uretra, fie prin ingrosarea peretilor uretrali
-noua procedura, denumita sling-ul ("latul") bulbo-uretral, este incercata pentru tratamentul incontinentei urinare datorata interventiilor chirurgicale asupra prostatei. In cadrul acestei metode, uretra e fixata de un tesut muscular sau de osul pubian, prin intermediul unei ligaturi asezata inferior de uretra, sustinand astfel uretra. Ligatura comprima si ridica uretra, conferindu-i astfel o mai mare rezistenta la presiunea abdominala. Studii initiale au aratat ca aceasta procedura pare promitatoare pentru tratamentul incontinentei urinare, dar sunt necesare studii mai aprofundate pentru a-i determina eficienta pe termen lung.
De retinut!
Interventiile chirurgicale nu sunt considerate ca tratament de prima intentie, decat pentru un numar limitat de afectiuni sau in cazul in care tratamentul conservator nu a avut efect. Decizia de cura chirurgicala trebuie totdeauna sustinuta de un diagnostic corect si de asteptari realiste in ceea ce priveste rezultatele acesteia.
Majoritatea esecurilor tratamentului chirurgical sunt datorate diagnosticului incorect. Alte motive de esec includ o vindecare defectuoasa postoperatorie, cauze aditionale de incontinenta, care nu sunt evidente preoperator si lipsa de experienta sau de pregatire a chirurgului. Factori care cresc riscul de esec al terapiei chirurgicale includ obezitatea, tusea cronica, radioterapia, varsta, proasta nutritie si efortul fizic intens.
Pentru tratamentul incontinentei urinare pot fi folosite si alte forme de terapie, pe langa cura medicamentoasa sau chirurgicala.Pentru incontinenta de efort: biofeedback-ul, o tehnica de relaxare, care ajuta la controlul voluntar al diferitelor procese fiziologice; poate fi utila pentru cei cu incontinenta de efort sau incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina.
Pentru incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina: terapiile bazate pe schimbarile in modul de viata, biofeedback-ul si "antrenarea" vezicii urinare pot fi folositoare. Pentru incontinenta prin prea-plin: unii pacienti necesita cateterizare intermitenta de tract urinar. Aceasta procedura implica introducerea unei sonde urinare in vezica urinara, de obicei de 3-4 ori pe zi.
Alte optiuni terapeutice
Cateterizarea poate fi folosita pentru tratamentul incontinentei urinare severe care nu raspunde la tratamentul conservator sau chirurgical. Cateterele (sondele urinare) nu sunt o forma de tratament a incontinentei urinare, in sensul ca nu rezolva cauza in sine, ci mai degraba permit ca aceasta sa fie tinuta sub control.
Autocateterizarea intermitenta se efectueaza cu ajutorul unui tub subtire, flexibil, cu lumen, care se numeste cateter urinar (sonda urinara). Acesta se introduce in vezica urinara prin uretra, permitand astfel drenajul urinei la exterior.
Cateterizarea permanenta presupune utilizarea unui cateter care ramane in tractul urinar in permanenta.
Cateterul Texas foloseste un tip special de prezervativ, atasat de un tub subtire, care se introduce in vezica. Prezervativul, asezat pe penis, mentine intregul dispozitiv intr-o pozitie fixa, astfel incat urina sa se scurga prin tub. Acest tip de cateter e destinat utilizarii de scurta durata.Terapiile comportamentale, inclusiv biofeedback-ul si exercitiile de tonificare a musculaturii pelvine, sunt utile in tratamentul incontinentei urinare datorata necesitatii imperioase de a urina. Materialele absorbante, cum ar fi scutecele, pot fi folosite pentru tratamentul oricarui tip de incontinenta urinara.
De retinut!
Pacientii folosesc materialele absorbante, cum ar fi scutecele sau tampoanele de vata, atunci cand alte metode de tratament au esuat sau nu pot fi folosite. Unii pacienti le folosesc insa din propria optiune, preferandu-le altor tipuri de tratamente medicamentoase sau chirurgicale. Acestea mai pot fi utilizate si in perioada de expectativa vigilenta, dupa interventiile chirurgicale pentru adenom de prostata sau pentru adenocarcinomul de prostata. Aceasta metoda nu e curativa pentru incontinenta, ci doar mascheaza problema. In general, materialele absorbante trebuie folosite impreuna cu metode de tratament specifice, pentru ca pot face sa se treaca cu vederea o posibila afectiune mai grava, insa curabila.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.