Boala renala terminala este una dintre cele mai severe complicatii ale diabetului zaharat tip 1 insa datele privind riscul pacientilor diabetici de a face boala renala terminala sunt insuficiente.
Un studiu realizat in Finlanda si-a propus sa estimeze riscul pe termen lung de a dezvolta boala renala terminala si sa evalueze impactului varstei la momentul diagnosticului, a anului in care a fost stabilit acest diagnostic si a sexului asupra acestui risc.
In acest studiu a fost selectionata din Registrul Finlandez de Diabet o cohorta de pacienti cu varsta sub 30 de ani, diagnosticati cu Diabet Zaharat tip 1 in perioada 1965-1999. Pacientii au fost urmariti din momentul stabilirii diagnosticului de diabet si pana la aparitia bolii renale terminale (dializa sau transplant renal), a decesului sau pana la data de 31 decembrie 2001, data la care s-a incheiat studiul.
Durata maxima de urmarire a cohortei a fost de 37 de ani, cu o medie de 16,7 ani. Dintre cele 346851 persoane, 632 pacienti au dezvoltat in evolutie boala renala terminala. Incidenta cumulata a bolii renale terminale a fost de 2,2% la 20 de ani si respectiv de 7,8% la 30 de ani de la diagnostic. Riscul de aparitie a bolii renale terminale a fost mai mic la subiectii la care diagnosticul de diabet zaharat a fost stabilit inaintea varstei de 5 ani. De asemenea, riscul de boala renala terminala a fost mai mic la cei diagnosticati cu diabet zaharat in ultimii ani. Sexul nu pare sa influenteze semnificativ acest risc.
In privinta boli renale terminale, prognosticul diabetului zaharat de tip 1 s-a imbunatatit in decursul ultimilor 40 de ani. Copiii diagnosticati cu diabet zaharat inainte de implinirea varstei de 5 ani au cel mai favorabil prognostic. In ansamblu, incidenta bolii renale terminale s-a dovedit mai mica decat s-a crezut pana in prezent.