Compozitie
Un supozitor contine 20 mg piroxicam, adeps solidus, parrafinum durum, propylgallat.
Indicatii
Inflamatii si algii la nivelul aparatului locomotor, poliartrita cronica (artrita reumatoida); acutizari ale unor afectiuni degenerative ale articulatiilor (artroze), Morbus Bechterew, sindrom scapulo-humeral, sciatalgii, tendinite, sinovite, criza acuta de guta.
Doze si mod de administrare
In cazul in care nu exista alte indicatii: doza uzuala zilnica recomandata este de 10-20 mg piroxicam, corespunzator la 1/2 - 1 supozitor de Pirorheum 20. In cazuri deosebit de grave de artrita acuta (inclusiv de crize acute de guta) cat si la dureri acute cauzate de afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale se pot administra in primele doua zile de tratament cate 40 mg de piroxicam corespunzator la 2 supozitoare Pirorheum 20. Doza zilnica sa nu fie depasita caci astfel posibilitatea aparitiei de efecte adverse este marita, fara ca efectul terapeutic sa creasca simtitor. Supozitoarele se introduc preferabil dupa scaun, in pozitie de culcat, cat mai adanc in rect. Durata tratamentului va fi decisa de medicul curant. Medicamentul sa nu fie utilizat dupa termenul de expirare prevazut pe ambalaj. A se pastra medicamentul ferit de copii!
Contraindicatii
Contraindicatiile reprezinta afectiuni sau situatii in care anumite medicamente nu pot fi utilizate sau se utilizeaza numai dupa o prealabila analiza medicala complexa, deoarece in acest caz efectul benefic nu este intr-o relatie favorabila fata de efectul negativ al acestora. In aceste conditii medicul trebuie sa fie corect si complet informat despre imbolnavirile anterioare, boli asociate cu tratament concomitent cat si conditiile care individualizeaza cazul. Uneori contraindicatiile pot aparea sau pot fi cunoscute dupa inceperea tratamentului. In acest caz trebuie informat medicul dvs.
Este interzis a folosi Pirorheum in: hipersensibilitate cunoscuta fata de oxicarni; tulburari sanguine neclarificate; hemoragii gastrointestinale sau ulcer gastric si duodenal; tendinta generala spre hemoragii; copii; sarcina; perioada alaptarii. Pirorheum 20 poate sa fie utilizat in urmatoarele afectiuni numai dupa evaluarea stricta a raportului beneficiu/risc terapeutic: la pacienti avand in antecedent hemoragii gastrointestinale, ulcer gastric si duodenal sau inflamatii ale intestinului (colitis ulcerosa, Morbus Crohn); insuficienta cardiaca cat si alte afectiuni care favorizeaza formarea edemelor; hipertensiune; boli grave hepatice si renale; porfirii de inductie; la pacienti cu inflamatii la nivelul anusului si rectului sau la pacienti cu hemoragii anale sau rectale. O deosebita supraveghere medicala este necesara la: la pacienti cu tulburari gastrointestinale; la pacienti imediat dupa interventii chirurgicale mai mari; la pacienti in varsta. Trebuie sa existe posibilitatea unor masuri deosebite (posibilitati de urgenta) daca se administreaza Pirorheum 20 la pacienti care la un tratament anterior cu antiinflamatoare si antialgice nesteroidiene au reactionat cu crize de astm, reactii alergice la nivelul pielii sau o rinita alergica acuta. Pacientii cu astm, boli cronice pulmonare cu obstructie a bronsiilor, alergie de fan si inflamatia cronica a mucoasei nazale, reactioneaza mai des decat alti bolnavi la antireumatice nesteroidale prin crize astmatice, edeme locale sau ale mucoaselor (asa numitul edem Quincke) sau urticarii (urticaria).
Masuri de precautie
Acest medicament poate influenta capacitatea de reactie si in cazul utilizarii conform indicatiei, astfel incat participarea la traficul rutier sau utilizarea masinilor este periclitata. Acest lucru se accentueaza in cazul asocierii cu alcool.
Interactiuni cu alte medicamente: intrebati-va medicul, in cazul in care folositi permanent alte medicamente cu acest preparat. Medicul dvs. va poate spune daca in aceste conditii pot aparea efecte adverse sau trebuie luate anumite masuri ca de ex.: daca este necesara stabilirea unei alte doze din acest medicament. Urmatoarele interactiuni intre medicamentul de fata si altele trebuie luate in consideratie. Utilizarea concomitenta de Pirorheum 20 cu preparate de litiu poate mari concentratia de litiu in ser. Utilizarea concomitenta cu fenitoina poate de asemenea mari continutul acestuia in sange. Pirorheum 20 poate micsora actiunea preparatelor diuretice si hipotensoare (diuretice si antihipertensive). Folosirea concomitenta de Pirorheum 20 si diuretice cu continut de potasiu poate duce la o marire a concentratiei de potasiu in sange (hiperkaliemie). Utilizarea concomitenta de Pirorheum 20 cu glucocorticoizi sau cu alte antiflogistice nesteroidiene mareste pericolul de producere a hemoragiilor gastrointestinale. Administrarea de Pirorheum 20 impreuna cu metotrexat in decurs de 24 de ore poate duce la marirea concentratiei de metotrexat si accentuarea efectului toxic al acestuia. Un tratament asociat cu acid acetilsalicilic duce la micsorarea concentratiei de piroxicam in ser. In cazul administrarii concomitente de Pirorheum 20 cu anticoagulante cumarinice se poate ajunge la scaderea capacitatii de coagulare a sangelui. Controale corespunzatoare ale statusului de coagulare sunt necesare in faza initiala.
Sarcina si alaptare: deoarece substanta activa piroxicam poate duce la o inhibare a contractiilor si la o marire a riscului de hemoragie, nu trebuie administrat Pirorheum 20 in ultimele trei luni ale sarcinii. Din experiente pe animale nu au rezultat pana in prezent efecte mutagene. Dar intrucat nu exista destula experienta in administrarea la om, nu trebuie sa se utilizeze Pirorheum 20 in primele 6 luni de sarcina. Acelasi lucru este valabil si pentru perioada de alaptare, deoarece substanta activa trece in cantitati mici in laptele matern.
Reactii adverse
Efectele adverse observate la utilizarea temporara a piroxicamului, dar care nu trebuie sa apara la fiecare pacient sunt enumerate mai jos: pot sa apara tulburari gastrointestinale ca: greata, senzatie de plenitudine, diaree, hemoragii gastrointestinale oculte, care pot duce in timp la anemie. Rareori se poate ajunge la ulcer stomacal sau duodenal, in unele cazuri pot aparea hemoragii si perforatii. In cazul in care apar dureri mai mari in partea superioara a abdomenului si/sau colorare in negru a scaunului, se va anunta imediat medicul. Ocazional apar deregleri nervoase centrale ca dureri de cap, ameteli si oboseala, mai rar se ajunge la tulburari de vedere. Uneori pot sa apara eruptii cutanate. Rar apare un edem alergic (umflare) la fata si la maini. Rareori se semnaleaza sensibilitate a pielii fata de lumina, cu prurit, inrosire si eruptii sub forma de pete sau vezicule. In cazuri rare au fost descrise sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell, hemoragii bucale, caderea parului si dereglari ale cresterii unghiilor. Uneori in timpul tratamentului cu piroxicam, s-a remarcat aparitia de Purpura Schonlein-Henoch. Sunt posibile reactii puternice de hipersensibilitate. Ele pot aparea sub forma de edem facial, umflarea limbii, edem laringian cu ingustarea cailor respiratorii, lipsa de aer, agitatie, hipotensiune pana la aparitia de soc. In cazul aparitiei acestor simptome este necesar sa se apeleze la ajutor medical. Ocazional apar cresteri ale valorilor enzimelor hepatice (marirea transaminazelor si a fosfatazei alcaline). Rareori aparea marirea concentratiei acidului uric in sange. In cazuri rare poate aparea hematurie, tulburari renale acute, formare de edeme, in general in partea inferioara a piciorului, care nu reactioneaza la tratament cu diuretice, cat si hipertensiune si efort cardiovascular. Rar s-a observat o anemie aplastica, leucopenie, pancitopenie sau trombocitopenie. (Primele semne pot fi: febra, dureri in gat, rani superficiale in gura, afectiuni gripale, oboseala puternica, hemoragii nazale si cutanate). In acest caz trebuie imediat intrerupt cu acest medicament si luata legatura cu medicul. O automedicatie cu analgezice si antipiretice trebuie evitata. Tabloul sanguin trebuie controlat in mod regulat in cazul unui tratament de durata. Durata hemoragiilor poate fi prelunigta cu piroxicam. Ocazional pot sa apara reactii locale ca iritatii, hemoragii ale mucoasei rectale sau aparitia de algii in momentul defecatiei.