| 140 mg I/ml | 0,29 | 2,3 | 1,5 |
| 180 mg I/ml | 0,36 | 3,2 | 2,0 |
| 200 mg I/ml | 0,41 | 3,8 | 2,4 |
| 240 mg I/ml | 0,51 | 5,6 | 3,3 |
| 300 mg I/ml | 0,64 | 11,6 | 6,1 |
| 350 mg I/ml | 0,78 | 23.3 | 10,6 |
*Metoda: osmometria presiunii vaporilor.
Particularitati farmaceutice: lista excipientilor: sunt inclusi urmatorii excipienti: Trometamol, EDTA de Na si Ca, acid hidrocloric (pentru ajustarea pH) si apa pro injectione. pH-ul produsului este 6,8-7,6. Incompatibilitati: cu toate ca nu s-a demonstrat vreo incompatibilitate, Omnipaque nu se va amesteca direct cu alte medicamente. Se va utiliza o siringa separata.
Actiune terapeutica
Proprietati farmacodinamice: pentru cei mai multi dintre parametrii hemodinamici, clinici, chimici si de coagulare, masurati dupa injectarea intravenoasa a iohexolului, la voluntari sanatosi, nu s-au gasit modificari semnificative fata de valorile anterioare injectarii. Modificarile observate la parametrii de laborator erau minore, considerate fara importanta clinica. Proprietati farmacocinetice: aproape 100% din cantitatea de iohexol injectata intravenos se excreta nemodificata prin rinichi, in 24 de ore, la pacientii cu functia renala normala. Concentratia urinara maxima de iohexol apare dupa o ora de la injectare. Eliminarea a jumatate de doza se face in 2 ore la pacientii cu functia renala normala. Nu s-au identificat metaboliti. Legarea de proteine a Omnipaque este atat de redusa (<2%), incat nu are nici o relevanta clinica si poate fi neglijata.
Indicatii
Mediu de contrast pentru razele X, utilizat la adulti si copii, pentru cardioangiografie, arteriografie, urografie, flebografie si computer tomografie; mielografie lombara, toracica, cervicala si CT cisternelor bazale, precedata de injectare subarahnoidiana; artrografie, pancreatografie endoscopica retrograda (PER), colangiopancreatografie endoscopica retrograda (CPER), herniografie, histerosalpingografie, sialografie, examinari ale tractului gastrointestinal.
Dozesi mod de administrare
Doza variaza in functie de tipul examinarii, varsta, greutate, starea generala a pacientului si tehnica utilizata. In general, se folosesc volume si concentratii de iod similare altor medii de contrast iodate pentru razele X. Inainte si dupa examinare trebuie sa se asigure o hidratare corespunzatoare, ca si in cazul altor medii de contrast. Urmatoarele tabele pot fi utilizate ca ghid.
Dozaj pentru administrarea intravenoasa:
| Urografie adulti | 300 mgI/ml sau 350 mgI/ml | 40 - 80 ml 40 - 80 ml | In cazuri speciale se pot administra pana la 80 ml |
| copii < 7 kg | 240 mgI/ml sau 300 mgI/ml | 4 ml/kg 3 ml/kg | |
| copii > 7 kg | 240 mgI/ml sau 300 mgI/ml | 3 ml/kg 2 ml/kg (max 40 ml) | |
| Flebografie (membru inferior) | 200 mgI/ml sau 240 mgI/ml sau 300 mgI/ml | 20-100 ml/membru inferior | |
| Angiografie prin substractie digitala (DSA) | 300 mgI/ml sau 350 mgI/ml | 20-60 ml/administrare sau 20-60 ml/administrare | |
| Computer tomografie adulti | 140 mgI/ml sau 200 mgI/ml sau 240 mgI/ml sau 300 mgI/ml sau 350 mgI/ml | 100-400 ml 100-300 ml 100-250 ml 100-200 ml 100-150 ml | Uzual, cantitatea totala de iod este de 30-60 g |
| copii | 240 mgI/ml sau 300 mgI/ml | 2-3 ml/kg corp pana la 40 ml 1-3 ml/kg corp pana la 40 ml | In cazuri rare se pot administra pana la 100 ml |
Dozaj pentru administrarea intraarteriala:
| Arteriografii: | |||
| Grafia crosei aortice | 300 mg l/ml | 30-40 ml/inj. | Volumul administrat depinde si de locul injectarii |
| Cerebrala selectiva | 300 mg l/ml | 5 -10 ml/inj. | |
| Aortografie Femurala | 350 mg l/ml 300 mg l/ml | 40 -60 ml/inj. 30 -50 ml/inj. | |
| Diverse | 350 mg l/ml sau 300 mg l/ml | In functie de tipul examinarii | |
| Cardioaniografie: | |||
| adulti ventriculul stang si bulbul aortic | 350 mg I/ml | 30-60 ml/inj. | |
| coronarogra-fie selectiva | 350 mg I/ml | 4-8 ml/inj. | |
| copii | 300 mg I/ml sau 350 mg I/ml | In functie de varsta, greutate si patologie (max. ml/kg) | |
| Angiografie prin substractie digitala (DSA) | 140 mg I/ml sau 200 mg I/ml sau 240 mg I/ml sau 300 mg I/ml | 1-15 ml/inj. 1-15 ml/inj. 1-15 ml/inj. 1-15 ml/inj. | Depinde de locul injectarii. Ocazional: volume mari. Uzual: pana la 30ml. |
Dozaj pentru administrarea intratecala:
Indicatie | Concentratie | Volum |
| Mielografie lombara si toracala (injectare lombara) | 180 mg I/ml sau 200 mg I/ml sau 240 mg I/ml | 10-15 ml 10-15 ml 8-12 ml |
| Mielografie cervicala (injectare lombara) | 240 mg I/ml sau 300 mg I/ml | 10-12 ml 7-10 ml |
| Mielografie cervicala (injectare cervicala laterala) | 240 mg I/ml sau 300 mg I/ml | 6-10 ml 6-8 ml |
| Cisternografie CT (injectare lombara) | 180 mg I/ml sau 200 mg I/ml sau 240 mg I/ml | 5-15 ml 5-15 ml 4-12 ml |
| Mielografie la copii: | ||
< 2 ani | 180 mg I/ml | 2-6 ml |
2 - 6 ani | 180 mg I/ml | 4-8 ml |
> 6 ani | 180 mg I/ml | 6-12 ml |
Pentru a evita orice risc de aparitie a reactiilor adverse, sa nu se depaseasca doza totala de 3 g de iod.
Dozaj pentru uz intracavitar:
Indicatie | Concentratie | Volum | Observatii |
| Artrografie | 200 mgI/ml sau 240 mgI/ml sau 300 mgI/ml sau 350 mgI/ml | 5 - 20 ml 5 - 20 ml 5 - 15 ml 5 - 10 ml | |
| PER/CPER | 240 mgI/ml | 20 - 50 ml | |
| Herniografie | 240 mgI/ml | 50 ml | Dozajul depinde de marimea herniei |
| Histerosalpingografie | 240 mgI/ml sau 300 mgI/ml | 15 - 50 ml
15 - 25 ml | |
| Sialografie | 240 mgI/ml sau 300 mgI/ml | 0,5 - 2 ml 0,5 - 2 ml | |
| Examinari ale tractului gastrointestinal: | |||
| Administrare orala | |||
| adulti: | 180 mgI/ml sau 200 mgI/ml sau 350 mgI/ml | individual individual individual | |
| copii: - esofag | 300 mgI/ml sau 350 mgI/ml | 2-4 ml/kg corp 2-4 ml/kg corp | Doza max. 50 ml Doza max. 50 ml |
| - stomac | 140 mg I/ml | 4-5 ml/kg corp | |
| prematuri: | 350 mg I/ml | 2-4 ml/kg corp | |
| Uz rectal - copii: | 140 mg I/ml sau diluat cu apa de la robinet pana la 100-150 mg I/ml | 5-10 ml/kg corp 5-10 ml/kg corp | Exemplu: Se dilueaza Omnipaque 300 sau 350 cu apa de la robinet 1:1 sau 1:2 |
| Utilizare CT | Diluat cu apa de la robinet pana la | ||
| Uz oral - adulti: - copii: | 6 mg I/ml Idem | 800-2000 ml din solutia diluata 15-20 ml/kg corp din solutia diluata | Exemplu: Diluati Omnipaque 300 sau 350 cu apa 1: 50 |
| Uz rectal | |||
| copii | Idem | Individual |
Contraindicatii
Tireotoxicoza manifesta. Reactii severe la Omnipaque in antecedente.
Masuri de precautie
Pentru utilizarea mediilor de contrast non-ionice, monomerice: o precautie speciala se va acorda pacientilor cu antecedente alergice, astm sau reactii alergice la medii de contrast iodate. In aceste cazuri se pot administra corticosteroizi sau histamina ca premedicatie. Riscul aparitiei unor reactii serioase la Omnipaque este considerat ca fiind minor. Totusi, mediile de contrast iodate pot provoca reactii de tip anafilactic sau manifestari de hipersensibilitate. De aceea trebuie asigurate echipamentul si medicamentele necesare unui tratament imediat in cazul aparitiei unor astfel de incidente. Se recomanda utilizarea unei branule sau cateter pentru abordare venoasa rapida pe tot parcursul procedurii. Mediile de contrast non-ionice au mai putin efect asupra coagularii in vitro, comparativ cu mediile de contrast ionice. In timpul cateterizarii vasculare, trebuie acordata o atentie deosebita tehnicii angiografice si cateterul trebuie spalat cu un jet puternic, frecvent (cu heparina salina) pentru a se micsora riscul de tromboza sau de embolism, datorat procedeului. Se va asigura o hidratare adecvata atat inainte, cat si dupa administrarea mediului de contrast. Aceasta se va aplica in special pacientilor cu mielom multiplu, diabet zaharat, disfunctii renale, cat si la sugari, copii mici si pacienti varstnici. Sugarii (varsta < 1 an) si in special nou-nascutii sunt predispusi la tulburari ale echilibrului electrolitic si hemodinamic. O atentie deosebita se va acorda si pacientilor cu afectiuni cardiace severe sau cu hipertensiune pulmonara, deoarece sunt predispusi sa dezvolte tulburari hemodinamice sau aritmii. Pacientii cu patologie cerebrala acuta, tumori sau epilepsie in antecedente sunt predispusi la crize de apoplexie si de aceea li se va acorda o atentie deosebita. De asemenea, alcoolicii si drogatii prezinta un risc crescut la crize de apoplexie si reactii neurologice. Un numar redus de pacienti au prezentat pierderea sau diminuarea temporara a auzului dupa mielografie, ca urmare a cresterii presiunii lichidului cefalo-rahidian dupa punctia lombara. Pentru prevenirea insuficientei renale acute, ca urmare a administrarii mediului de contrast, in special la pacientii cu disfunctii renale si diabet zaharat care sunt cu risc crescut, se vor lua masurile necesare. Pacientii cu paraproteinemie (mielomatoza si macroglobulinemie waldenstrom) sunt, de asemenea, cu risc crescut.
Masurile preventive includ: identificarea pacientilor cu risc crescut; asigurarea unei hidratari adecvate. Cand este necesar, se va mentine o perfuzie i.v. de la inceputul procedurii si pana cand mediul de contrast a fost eliminat complet de catre rinichi; evitarea supraincarcarii renale cu substante nefrotoxice, a agentilor orali pentru colecistografie, a clamparii arteriale, a angioplastiilor arteriale renale si a interventiilor chirurgicale majore, pana ce mediul de contrast nu a fost complet eliminat; amanarea unei noi investigatii cu mediu de contrast pana cand functia renala revine la parametrii anteriori examinarii precedente. O atentie deosebita se va acorda pacientilor cu disfunctie renala si hepatica, deoarece pot prezenta intarzieri semnificative in eliminarea mediului de contrast. Pacientii cu hemodializa pot primi mediu de contrast pentru examinari radiologice numai daca vor fi hemodializati imediat dupa investigatie. Administrarea mediilor de contrast iodate poate agrava simptomatologia miasteniei gravis. La pacientii cu feocromocitom, profilactic, se vor administra alfa-blocanti pentru evitarea crizelor hipertensive. O atentie deosebita se acorda pacientilor cu hipertiroidism. Pacientii cu gusa multinodulara prezinta riscul dezvoltarii hipertiroidismului, ca urmare a administrarii mediului de contrast iodat. De asemenea trebuie mentionata posibilitatea inducerii unui hipertiroidism tranzitoriu la copiii prematuri care primesc mediu de contrast. Extravazarea mediului de contrast poate induce ocazional durere locala si edem, care retrocedeaza de obicei fara sechele. Totusi, s-au observat inflamatie si necroza. Ca masuri de rutina se recomanda ridicarea si racirea zonei afectate. Decompresarea chirurgicala este necesara in cazul localizarii procesului.
Observatie in timp: dupa injectarea mediului de contrast, pacientul se va tine sub observatie cel putin 30 de minute, timp in care pot interveni efecte secundare serioase. Oricum pot aparea reactii intarziate.
Uz intratecal: dupa mielografie pacientul se va repauza timp de o ora cu capul si toracele ridicate la 20 grade Celsius. Dupa aceea se poate mobiliza cu grija, dar nu are voie sa se aplece. Capul si toracele trebuie mentinute ridicate in primele 6 ore daca sta la pat. Pacientii care prezinta un grad redus de excitabilitate, cu risc crescut de crize convulsive, vor fi urmariti pe toata aceasta perioda. Pacientii din ambulatoriu vor fi supravegheati 24 de ore.
Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiuni
Utilizarea mediului de contrast poate induce o insuficienta renala tranzitorie, ceea ce favorizeaza acidoza lactica la bolnavii diabetici care iau biguanide (metformin). Ca masura de precautie, biguanidele se vor intrerupe cu 48 de ore inaintea administrarii mediului de contrast si se vor reintroduce dupa ce functia renala se stabilizeaza. Pacientii tratati cu interleukin-2,cu mai putin de 2 saptamani in urma, prezinta risc crescut pentru reactii intarziate (stare gripala sau reactii cutanate). Toate mediile de contrast iodate pot interfera cu teste ale functiei tiroidiene, astfel incat capacitatea tiroidiana de legare a iodului se poate reduce pana la cateva saptamani. Concentratii crescute de mediu de contrast in ser si urina pot interfera cu testele de laborator pentru bilirubina, proteine si substante anorganice (ex.: Fe, Cu, Ca, fosfat). De aceea, acesti parametri nu vor fi masurati in ziua examinarii.
Sarcina si alaptare: siguranta administrarii de Omnipaque la femeia gravida nu a fost inca stabilita. O evaluare a studiilor experimentale pe animale nu a aratat efecte daunatoare directe sau indirecte asupra reproducerii, dezvoltarii embrionului si fatului, gestatiei sau dezvoltarii pre- si postnatale. Pe cat posibil, expunerea la radiatii se va evita in timpul sarcinii, beneficiile unei examinari radiologice cu sau fara mediu de contrast fiind bine analizate fata de risc. Omnipaque nu va fi folosit la gravida decat daca beneficiul este mai mare decat riscul si va fi bine evaluat de catre medic. Mediul de contrast se excreta in cantitati minime in laptele uman si cantitatea absorbita in intestin este nesemnificativa. De aceea alaptarea nu este contraindicata.
Efecte asupra condusului si utilizarii masinilor: nu se recomanda condusul si utilizarea masinilor in primele 24 de ore de la efectuarea mielografiei (examinare intratecala).
Reactii adverse
Generale (valabile pentru toate mediile de contrast iodate): mai jos sunt prezentate efectele secundare generale care pot surveni in timpul examinarii radiologice cu medii de contrast non-ionice, monomerice. Pentru efectele secundare specifice modului de administrare, cititi la capitolul respectiv. Efectele nedorite asociate cu utilizarea mediilor de contrast iodate sunt in general usoare, pana la moderate, trec spontan si sunt mai putin frecvente in cazul mediilor non-ionice decat al celor ionice. Reactii severe sau fatale au fost observate foarte rar. Cel mai frecvent s-a observat o usoara senzatie generala de caldura sau gust metalic tranzitoriu. Disconfortul abdominal/durerea sunt foarte rare (incidenta <1:1000) iar tulburarile gastrointestinale, ca greata si varsaturile, sunt de asemenea rare (incidenta<1:10,dar>1:1000). Reactiile de hipersensibilitate sunt rare si se prezinta ca reactii cutanate sau respiratorii usoare: dispnee, rash, eritem, urticarie, prurit si edem. Pot sa apara imediat dupa injectare sau cateva zile mai tirziu. Manifestari severe, ca edemul laringian, bronhospasmul sau edemul pulmonar sunt foarte rare. Reactiile anafilactice pot sa apara prin nerespectarea dozei si a modului de administrare, iar simptomele usoare de hipersensibilitate pot reprezenta primele semne ale unei manifestari severe. Administrarea mediului de contrast trebuie sa se intrerupa imediat si, daca este necesar, se va incepe terapia specifica pe cale vasculara. Pacientii care utilizeaza beta-blocanti pot prezenta simptome atipice de tip anafilactic, care pot fi interpretate in mod eronat ca reactii vagale. Reactiile vagale, ca hipotensiunea si bradicardia, sunt extrem de rare. Reactiile cutanate severe, ca sindromul Stevens-Johnson sau necroza epidermica, s-au observat foarte rar. Hiperpirexia cu frisoane s-a observat, de asemenea, foarte rar. Iodismul sau "parotidita iodica" sunt complicatii foarte rare ale mediilor de contrast iodate si se manifesta prin hipersensibilitatea si inflamatia glandelor salivare, ce pot surveni in primele 10 zile de la examinare.
Administrarea intraarteriala: intai cititi subcapitolul intitulat "Efecte secundare generale". Mai jos, sunt descrise numai efectele nedorite care apar in cursul administrarii intraarteriale a mediilor de contrast non-ionice, monomerice. Efectele nedorite inregistrate in cursul utilizarii intraarteriale depind de locul injectarii si de doza administrata. Arteriografiile selective si alte proceduri in care mediul de contrast se concentreaza intr-un anumit organ pot fi insotite de complicatii la nivelul respectivului organ. Durerea la distanta sau senzatia de caldura in angiografia periferica sunt intalnite frecvent (incidenta>1:10). Uzual, se poate inregistra o crestere tranzitorie a valorii creatininei S, dar nu are relevanta clinica. Insuficienta renala este foarte rara. Totusi au fost inregistrate si cazuri letale. Spasmul arterial poate succeda injectarea in arterele coronare, cerebrale sau renale, iar rezultatul este o ischemie tranzitorie. Reactiile neurologice sunt foarte rare. Ele constau in tulburari tranzitorii motorii sau senzitive. Extrem de rar s-a observat ca mediul de contrast a traversat bariera hemato-encefalica, ceea ce a avut ca rezultat prezenta acestuia la nivel cortical, evidentiat prin examinare CT pana a doua zi dupa administrare, si a indus pacientului o stare confuza tranzitorie sau orbire la nivel cortical. Complicatii cardiace serioase sunt foarte rare si constau in aritmii, insuficienta cardiaca sau semne de ischemie. Administrarea intravenoasa: Intai cititi subcapitolul intitulat "Efecte secundare generale". Mai jos, sunt descrise numai efectele nedorite care apar in cursul administrarii intravenoase a mediilor de contrast non-ionice, monomerice. Tromboflebitele si trombozele post-flebografie sunt foarte rare. Au fost raportate cateva cazuri de artralgii. Administrarea intratecala: Intai cititi subcapitolul intitulat "Efecte secundare generale". Mai jos, sunt descrise numai efectele nedorite care apar in cursul administrarii intratecale a mediilor de contrast non-ionice, monomerice. Efectele nedorite care succeda administrarea intratecala sunt de tip intarziat, aparand dupa cateva ore sau zile. Frecventa aparitiei acestora este similara punctiei lombare simple. Uzual, apar cefalee, greata, varsaturi sau vertij, care se datoreaza scaderii presiunii intrarahidiene, ca urmare a pierderii lichidului la locul punctiei. O parte dintre pacienti pot prezenta cefalee persistenta timp de cateva zile. Se va evita pe cat posibil pierderea de lichid, pentru a nu scadea presiunea intrarahidiana. Ocazional, apar o usoara durere, parestezie sau durere radiculara la locul injectarii (incidenta<1:10 dar >1:100). Crampe sau dureri musculare la nivelul membrelor inferioare sunt foarte rare. Ocazional, s-a sesizat o iritatie meningiana insotita de fotofobie si meningism. Meningite chimice au aparut foarte rar. Trebuie avuta in vedere si posibilitatea aparitiei unei meningite infectioase. Extrem de rar s-au observat manifestari de tip disfunctii cerebrale tranzitorii. Acestea constau in sincope, confuzie tranzitorie sau disfunctii tranzitorii de tip motor sau senzorial. La o parte dintre aceste cazuri s-au inregistrat si modificari ale EEG.
Administrarea intracavitara: intai cititi subcapitolul intitulat "Efecte secundare generale". Mai jos, sunt descrise numai efectele nedorite care apar in cursul administrarii intracavitare a mediilor de contrast non-ionice, monomerice. Reactii de hipersensibilitate sistemica apar foarte rar. Colangiopancreatografia retrograda endoscopica (CPRE): o crestere tranzitorie a nivelului amilazei este obisnuita. In cazuri rare s-a observat opacifiere renala post-CPRE asociata cu cu risc crescut de pancreatita post-CPRE. De asemenea, in cazuri rare, au fost descrise pancreatite necrotice.
Administrarea orala: ocazional pot sa apara tulburari gastrointestinale. Histerosalpingografia (HSG): uzual, durere usoara tranzitorie in hipogastru. Atrografia: dupa procedura, durerea este uzuala. Artrita franca este rara. In astfel de cazuri, trebuie luata in calcul o posibila artrita infectioasa. Herniografia: uzual, durere usoara tranzitorie.
Supradozare: date preclinice indica o marja de siguranta crescuta pentru Omnipaque si nu a fost stabilit nivelul unei doze maxime pentru administrarea intravasculara de rutina. Simptomele de supradozare nu apar decat in cazul in care s-a depasit cantitatea de 2000 mg I/kg corp intr-o perioada limitata de timp. Durata procedurii este importanta pentru toleranta renala in cazul administrarii unor doze crescute de mediu de contrast (t1/2 = 2 ore). Supradozarea accidentala poate surveni in cazul angiografiilor laborioase la copii, in special dupa injectari repetate cu cantitati crescute de mediu de contrast. In caz de supradozare, orice dezechilibru hidric sau electrolitic trebuie corectat. Functia renala trebuie monitorizata timp de trei zile. Daca este necesar, se face hemodializa, pentru eliminarea mediului de contrast in exces. Nu exista un antidot specific.
Date preclinice de siguranta: Iohexol are o toxicitate acuta i.v. foarte redusa, la soareci si sobolani. Studiile experimentale pe animale au aratat ca iohexolul se leaga foarte putin de proteine, fiind bine tolerat de rinichi. Toxicitatea asupra sistemului cardiovascular si nervos este redusa. Capacitatea de eliberare a histaminei si actiunea anticoagulanta s-au dovedit a fi mai scazute decat pentru mediile de contrast ionice.
Conditii de pastrare: Omnipaque va fi pastrat conform instructiunilor inscrise pe eticheta. Produsul in fiole si flacoane de sticla poate fi depozitat la 37 grade Celsius, timp de 3 luni, inainte de utilizare. Produsul in flacoane de polipropilen (USP) poate fi depozitat la 37 grade Celsius timp de o luna, inainte de utilizare. Valabilitate: Data de expirare este inscrisa pe eticheta.
Forme de prezentare: Fiole/flacoane de sticla:
140 mg I/ml | 10 flacoane a 50 ml 6 flacoane a 200 ml |
180 mg I/ml | 10 fiole a 10 ml 10 fiole a 15 ml 10 flacoane a 50 ml |
240 mg I/ml | 10 fiole a 10 ml 6 fiole a 20 ml 25 fiole a 20 ml 10 flacoane a 50 ml 6 flacoane a 200 ml |
300 mg I/ml | 10 fiole a 10 ml 6 fiole a 20 ml 25 fiole a 20 ml 10 flacoane a 50 ml 10 flacoane a 100 ml |
350 mg I/ml | 6 fiole a 20 ml 25 fiole a 20 ml 10 flacoane a 50 ml 10 flacoane a 100 ml 6 flacoane a 200 ml |
Flacoane de polipropilen:
300 mg I/ml | 10 flacoane a 40 ml 10 flacoane a 50 ml |
350 mg I/ml | 10 flacoane a 40 ml 10 flacoane a 50 ml |
Nota: in anumite tari o parte din indicatii nu sunt aprobate de catre autoritatile in drept, iar anumite concentratii si forme de prezentare nu sunt valabile.
Instructiuni de manevrare: ca toate produsele cu administrare parenterala, inainte de utilizare, Omnipaque va fi inspectat vizual pentru posibile modificari, culoare si integritatea ambalajului. Produsul va fi tras in seringa imediat inaintea folosirii. Fiolele sunt pentru utilizare unica, iar cantitatea excedentara va fi aruncata.