Cum sa facem fata unei suferinte?
Generalitati
Intristarea si suferinta sunt reactii emotionale la o pierdere importanta. Cuvintele "necaz" si "inima franta" sunt folosite deseori pentru a descrie starea de indurerare. Chiar si cand se pierde o persoana draga, un animal, obiect, loc sau un mod de viata (ca si un loc de munca, o casatorie, stare de sanatate), apare in mod normal un anumit grad de indurerare.
Suferinta anticipativa apare in iminenta unei pierderi. Se poate simti aceasta pentru o persoana iubita, care este pe moarte. De asemenea, atat copiii cat si adultii simt durerea produsa de divort sau de schimbarea locuintei. Indurerarea anticipativa ajuta la pregatirea psihica a unor asemenea pierderi.
Plangerea necazului
Este procesul emotional si de ajustare a vietii, ce urmeaza unei pierderi. Plangerea apare si in cazul mortii unei persoane iubite, ceea ce constituie o pierdere ireparabila. Este o experienta personala care depinde de propria personalitate si de natura pierderii suferite. Nu exista o perioada de timp specifica pentru plangerea necazului. Unele persoane se adapteaza la noua situatie in cateva saptamani sau luni in timp ce altele au nevoie de mai bine de un an, mai ales cand viata lor a suferit o schimbare majora sau cand pierderea a fost traumatica si neasteptata.
Cauze
Intristarea, suferinta si plangerea necazului sunt raspunsul natural la o pierdere importanta. Orice pierdere poate cauza un sentiment de amaraciune. Indurerarea este cauzata de o pierdere rapida, in urma unui eveniment traumatic si neasteptat. Exemple:
- moartea unei persoane iubite
- diagnosticul unei boli cronice sau incurabile
- invaliditatea dupa un accident sau boala
- divortul
- pierderea unei sarcini sau nasterea unui copil mort
- diagnosticul infertilitatii
- un copil cu probleme comportamentale, invalid sau dependent de droguri
- mutarea din cadrul familiar (mai ales pentru batrani)
- concedierea
- pierderea independentei dupa un accident sau boala
- un act de violenta sau o calamitate
Tristetea poate fi indusa si de o schimbare normala, pozitiva in viata:
- inceperea scolii (plecarea de acasa si indepartarea de mediul familiar)
- cresterea independentei si responsabilitatilor spre adolescenta (pierderea dependentei de parinti)
- casatoria (luarea deciziilor nu mai este independenta)
- nasterea unui copil (pierderea independentei)
- pensionarea (pierderea venitului si a relatiilor sociale zilnice)
- imbatranirea (pierderea puterii fizice si a aspectului tineresc)
De asemenea, tristetea pierderilor din trecut poate poate fi indusa de comemorarea lor sau de experiente actuale.
Simptome
Difera de la o persoana la alta. Reactia este influentata atat de relatia cu persoana pierduta, cu obiectul sau situatia cat si de stil, personalitate si experienta de viata. Modul in care se exprima durerea depinde in parte si de cultura, regulile sociale si religioase ale comunitatii.
Indurerarea este exprimata fizic, emotional, social si spiritual.
Exprimarea fizica include plansul, suspinele, durerile de cap, lipsa poftei de mancare, insomnia, scaderea in greutate, oboseala, sentimentul de povara, durerile organice si alte semne de stres.
Din punct de vedere emotional, sunt prezente tristetea, dorul, ingrijorarea, anxietatea, frustrarea, furia, sentimentul de vina.
Exprimarea sociala consta in izolare si comportamente bizare. Exprimarile spirituale sunt sub forma intrebarilor privitoare la motivul pierderii, scopul durerii, suferintei si al vietii, sensul mortii. Plangerea unei morti este influentata de modul in care este privita moartea in general.
Amaraciunea poate cauza simptome serioase si de durata, precum depresia, anxietatea, tentativele de suicid, durerile fizice, stresul post-traumatic.
Durerea intensa poate provoca experiente neobisnuite. Dupa un deces, o persoana poate dezvolta un comportament si maniere similare celui pierdut, poate avea halucinatii auditive si vizuale cu persoana draga pierduta. Cei care trec prin aceste experiente trebuie sa consulte un medic si un psiholog sau o persoana a clerului specializata in consiliere.
Varsta si dezvoltarea emotionala influenteaza modul de plangere a unei morti.
Copiii cu varsta sub 7 ani percep moartea ca o separare. Se pot simti abandonati si speriati. Le este frica sa ramana singuri sau sa plece de langa persoane dragi, nu vor sa doarma singuri noaptea si sa mearga la gradinita sau la scoala. Copiii la aceasta varsta nu-si pot exprima verbal sentimentele, ci prin actiuni: refuzul de a asculta de adulti, accese de furie, jucarea unor roluri intr-o lume imaginara. Copiii mai mici de 2 ani refuza sa vorbeasca si sunt iritabili. Copiii cu varste intre 2 si 5 ani pot avea probleme in legatura cu alimentatia, somnul, mersul la toaleta.
Intre varstele de 7 si 12 ani, moartea este perceputa ca o amenintare a propriei sigurante. Unii simt nevoia sa stea langa cineva care sa-i protejeze, pe cand altii devin retrasi. Sunt copii care incearca sa fie curajosi si se comporta foarte bine. Un copil indurerat poate avea probleme de concentrare la scoala, nu poate urma indicatiile si nu-si poate indeplini activitatile zilnice. La aceasta varsta copiii au nevoie sa fie facuti sa inteleaga ca nu au nici o vina pentru deces.
Adolescentii percep moartea ca si adultii. Isi pot exprima sentimentele intr-un mod dramatic si neasteptat. Se pot alatura unor grupuri care definesc moartea intr-un mod linistitor pentru tineri, unde pot incerca sa invinga moartea prin participarea la activitati periculoase (curse de masini, fumat, alcool, droguri, sex neprotejat). Ca si adultii, adolescentii sunt capabili de suicid in aceasta perioada de suferinta.
Mecanism fiziopatologic
Plangerea unei pierderi importante necesita timp. In functie de circumstantele in care a avut loc, poate dura de la luni la ani de zile. Trecerea prin etapele suferintei adapteaza omul pentru noul capitol al vietii sale.
Constientizarea pierderii
Poate fi pe loc sau in cateva zile sau luni. O pierdere asteptata (moartea dupa o lunga suferinta) se constientizeaza imediat, o pierdere subita, tragica necesita mai mult timp. Acceptarea realitatii atunci cand necazul nu afecteaza rutina zilnica (un deces intr-un oras indepartat, diagnosticul de cancer cand boala nu se manifesta) cere timp.
In aceasta etapa, persoanele se simt amortite si tulburate. Funerariile, ritualurile si evenimentele acestei perioade pot ajuta acceptarea pierderii.
Sentimentele si exprimarea durerii
Modul de exteriorizare este unic si depinde de natura pierderii. Omul se poate simti iritabil si nelinistit, mai calm decat de obicei sau poate simti nevoia sa fie departe sau aproape de alte persoane. Poate avea sentimentul ca nu mai este acceasi persoana. Nu sunt surprinzatoare sentimentele contradictorii (disperare si in acelasi timp usurare).
Procesul de plangere a necazului nu urmeaza un program stabilit. Tinde sa fie imprevizibil, cu ganduri triste si sentimente care apar si dispar. Dupa primele zile, amorteala si tristetea se estompeaza urmand cateva zile fara lacrimi. Apoi, fara un motiv aparent, durerea revine.
Cand durerea provoaca dorinta de izolare, este important sa se gaseasca modalitati de exprimare a ei (discutie, scris, arta, muzica, exercitii fizice).
Spiritualitatea isi face loc in procesul de plangere a necazului. Se cauta sau se contesta scopul pierderii. Unii pot obtine linistea prin religie sau credinta altii se pot indeparta de ea.
In aceasta lume complexa si ocupata poate fi dificil sa se exprime in totalitate durerea. Este posibil sa ramana anumite aspecte ale durerii nerezolvate sau sa apara complicatii asociate cu plangerea necazului, mai ales daca:
- sunt mai multe pierderi majore intr-o perioada scurta de timp
- plangerea unei pierderi permanente din cauza unei boli cronice sau invaliditati
- pierderea unei persoane importante (apare sentimentul de neputinta trecerii peste decesul cuiva special)
- moartea violenta a unei persoane dragi (moartea unui copil, deces prin accident, omucidere, sinucidere)
- obstacole in plangerea unui necaz (intoarcerea rapida la servici, medicatia anxiolitica pentru cuparea emotiilor covarsitoare)
- antecedente de anxietate si depresie.
Adaptarea la pierderea suferita
Poate dura 2 sau mai multi ani trecerea prin toate etapele de plangere a pierderii si depinde de relatia cu persoana decedata, cu obiectul pierdut si de modul de viata. Chiar dupa 2 ani se poate retrai sentimentul de durere cand este vorba de o persoana iubita. Se intampla mai ales in timpul sarbatorilor sau altor evenimente speciale.
Unii specialisti considera procesul de plangere ca fiind o recuperare lenta dupa o criza de atasament. Dupa ce se pierde ceva sau pe cineva apropiat, dispare sentimentul de siguranta. Adaptarea la o pierdere majora reprezinta dezvoltarea sau intarirea relatiilor cu alte persoane, locuri sau activitati. Aceste noi capitole ale vietii nu sunt menite sa inlocuiasca pierderea suferita si servesc ca suport inceputului noii faze a vietii.
Tratament
Durerea este un raspuns natural care nu necesita tratament medical, dar cateodata oamenii necesita ajutor pentru a depasi aceasta perioada.
Durerea initiala
Medicatia. In primele zile dupa necaz, anxietatea si insomnia pot creea dificultati. Medicul poate prescrie anxiolitice (medicamente ce inlatura anxietatea) pe termen scurt, daca agitatia dureaza mai mult de cateva zile. Unii specialisti considera inutila medicatia in cazul persoanelor care nu au o suferinta psihica, ca prin tratarea medicamentoasa a anxietatii si insomniei se impiedica procesul de plangere a durerii.
Consilierea. Se poate apela la o persoana specializata, la terapie de grup sau ambele. Acestea pot ajuta si in cazul nu s-a trecut peste o pierdere.
Durerea cronica si complicatiile ei
Daca cineva are o tentativa de suicid, trebuie contactat imediat serviciul de urgenta.
Trebuie consult medical si psihologic daca o pierdere majora a dus la complicatii de genul depresie, anxietate prelungita, stres post-trumatic sau tristete imensa pe o perioada mai mare de 6 luni.
Daca o boala cronica s-a inrautatit in urma stresului emotional si fizic, consultul medical este obligatoriu.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Tratamentul ambulator joaca un rol important in procesul de plangere a necazului. Impartasirea grijilor si ajutorului altor persoane este foarte important. Cand cineva ingrijeste o persoana muribunda, trebuie sa aiba grija si de propria persoana, astfel stiind ca sfarsitul se apropie, va face fata mai bine sentimentelor dureroase.
Dupa o pierdere importanta sunt necesare:
- Odihna suficienta. In timpul somnului, mintea da sens intamplarii nefericite. Lipsa odihnei duce la extenuare si boala. Trebuie incercate activitati de relaxare (meditatia, imagini artistice).
- Alimentatie sanatoasa. Trebuie rezistat impulsului de a nu manca sau de a manca doar anumite lucruri. Daca este o problema in a manca singura, persoana respectiva poate ruga pe cineva sa o insoteasca la masa. In cazul lipsei poftei de mancare sunt indicate mesele sarace, dar dese si gustarile. Se pot lua multivitamine.
- Exercitii fizice. Mersul vioi si alte forme de exercitii aerobice ajuta la eliberarea emotiilor inabusite.
- Consolarea (prin intermediul imprejurimilor familiare si al lucrurilor personale dragi - fotografii, articole vestimentare ale persoanei iubite). Un masaj sau alt lucru care face placere poate consola.
- Mentinerea activitatilor zilnice. Implicarea in activitati care includ reteaua de sprijin (serviciu, biserica, activitati sociale).
Pentru trecerea prin procesul de plangere a durerii o persoana poate:
- sa se inconjoare de oameni dragi. Aceasta perioada este caracterizata de sentimente de singuratate si separare. Inconjurarea de persoane dragi ajuta la exprimarea trairilor si ingrijorarilor.
- sa se implice in activitati implicite pierderii (aranjamente funerare dupa moartea cuiva, cautarea unui nou servici dupa concediere, participarea la o petrecere de adio pentru cineva care se muta)
- sa evite solutiile rapide de indepartare a durerii. Rezista la dorinta de a consuma alcool, de a fuma sau de a lua medicamente neprescrise de medic. Toate acestea se adauga sentimentelor neplacute si impiedica procesul normal de plangere a necazului.
- sa ceara ajutor. Este important ca unele responsabilitati sa fie preluate de alte persoane care au nevoie sa isi exprime atasamentul pentru cel aflat in necaz.
Ajutarea altora care prezinta dureri
Sunt multe moduri de ajutorare. Cea mai buna metoda de ajutor depinde de cat de pregatita a fost persoana pentru pierderea suferita, de perceptia asupra mortii, de personalitate si de stil. Varsta si starea emotionala este importanta atunci cand intervine ajutorul.
- Incurajarea persoanei sa sufere in ritmul sau. Procesul nu se desfasoara intr-un anumit interval de timp. Vor fi zile bune, dar si rele. Ajutorul este oferirea unui suport si a unui bun ascultator.
- Persoana care ofera ajutorul trebuia sa fie sensibila la efectul cuvintelor sale.
- Intelegerea ca viata persoanei s-a schimbat definitiv. Incurajarea acesteia sa participe la activitati care sa-i construiasca plasa de suport.
- Respectarea convingerilor personale. Ascultarea sentimentelor exprimate fara a se formula o opinie. Nu trebuie sa se incerce schimbarea convingerea sau sentimentele.
Ajutarea copiilor aflati in necaz poate fi o provocare pentru adult si depinde de varsta si dezvoltarea emotionala.
Adolescentii pot necesita o ingrijire speciala atunci cand sufera. De multe ori, este dificila abordarea si ajutarea acestora.
Un adult nu-si exprima durerea in acelasi mod cu un alt adult. Cei mai in varsta se pot imbolnavi dupa o mare pierdere. Ei pot avea o boala cronica sau o alta conditie care interfereaza cu suferinta psihica sau care se poate agrava. Adultii pot dezvolta complicatii ale durerii. La batrani exista posibilitatea sa aiba mai multe pierderi importante intr-o perioada scurta de timp.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
