Indicatii
Epilepsie: accese partiale cu simptomatologie complexa (accese psihomotorii), accese partiale cu simptomatologie elementara (accese focale); grand mal, in special cu geneza focala (grand mal din timpul somnului, grand mal difuz), forme mixte de epilepsie.
Profilaxia acceselor din sindromul de abstinenta alcoolica in conditii de spitalizare.
Algii la nivelul fetei survenite ca accese (nevralgie de trigemen); accese algice de etiologie neprecizata pe traiectul esofagului.
Stari algice in cadrul neuropatiei diabetice.
Accese neepileptice din scleroza multipla, cum ar fi nevralgia de trigemen, crize tonice, crize de tulburari de miscare si vorbire, tulburari de sensibilitate (disartrii paroxistice, ataxii sau parestezii) ca si accese dureroase.
Psihoze, in special afectiuni maniaco-depresive, depresii hipocondre si anxioase cu agitatie ca si stari de excitatie catatonica.
Diabet insipid hipofizar pentru efect antidiuretic. Are efecte favorabile si in tratamentul poliuriei.
Doze si mod de administrare
In general, eficacitatea si siguranta tratamentelor cu medicamente anticonvulsivante este mai mare atunci cand se asigura monitorizarea nivelelor sanguine ale acestora. Tratamentul cu Carbamazepina trebuie individualizat. In general, se recomanda initializarea tratamentului cu o doza mica si continuarea acestuia cu doze crescute gradat pana la nivelul care asigura raspunsul terapeutic optim. Dupa stabilizarea starii clinice a pacientului, doza de intretinere administrata se reduce treptat, pana la nivelul minim considerat eficace. Administrarea Carbamazepinei se face in timpul meselor.
Epilepsie: Adulti si copii peste 12 ani-Doza initiala recomandata este de 200 mg de 2 ori/zi (400 mg/zi). Aceasta doza zilnica se creste apoi treptat, la intervale de o saptamana, cu pana la 200 mg/zi, in 3-4 prize, pana la obtinerea efectului terapeutic dorit. Dozele maxime admise la care se poate ajunge sunt de 1 000 mg/zi pentru copii intre 12-15 ani, 1 200 mg/zi pentru adulti si copii peste 15 ani sau, in cazuri foarte rare, valabile pentru adulti, 1 600 mg/zi. Doza de intretinere eficienta este de obicei de 800-1 200 mg/zi. Copii intre 6-12 ani: Doza initiala recomandata este de 100 mg de 2 ori/zi (200 mg/zi). Doza zilnica se creste apoi treptat, la intervale de o saptamana, cu pana la 100 mg/zi, in 3-4 prize, pana la obtinerea raspunsului terapeutic dorit. Doza maxima admisa la care se poate ajunge este de 1 000 mg/zi. Doza de intretinere eficienta este de obicei 400-800 mg/zi. In tratamentul epilepsiei, Carbamazepina se poate folosi singura sau asociata cu alti agenti anticonvulsivanti. Cand se adauga in timpul tratamentului cu un alt anticonvulsivant, Carbamazepina se administreaza in doze crescute gradat, in timp ce dozele celuilalt anticonvulsivant se mentin sau se scad gradat. Exceptie face fenitoina ale carei doze trebuie crescute.
Nevralgia de trigemen, nevralgia glosofaringiana: Doza initiala este de 100 mg de 2 ori/zi (200 mg /zi). Doza zilnica poate fi crescuta pana la 200 mg/zi (100 mg la fiecare 12 ore), pana la disparitia durerii. Doza zilnica maxima admisa este de 1 200 mg. Controlul durerii poate fi de regula obtinut cu o doza de intretinere de 400-800 mg/zi (uneori 200 mg/zi).
Stari algice in cadrul neuropatiei diabetice: Doza medie zilnica este de 200 mg de 3 ori/zi, in cazuri de exceptie pana la 400 mg de 3 ori/zi.
Accese neepileptice in cadrul sclerozei multiple: Doza medie zilnica este de 200 mg de 2-4 ori/zi.
Psihoze: Initial se administreaza 1 200 mg/zi, fractionat in mai multe prize. Doza de intretinere este in general de 200 mg de 3 ori/zi. Se recomanda asocierea Carbamazepinei la medicatia neuroleptica in cazul schizofreniei acute. De asemenea, dupa adoptarea masurilor de precautie corespunzatoare, poate fi asociat terapiei cu litiu in cazul afectiunilor maniaco-depresive.
Sindromul de abstinenta alcoolica: Doza medie este de 200 mg de 3 ori/zi. In cazurile severe, doza poate fi crescuta la 400 mg de 3 ori/zi. Se administreaza in asociere cu medicamentele sedativo-hipnotice (clometiazol, clordiazepoxid). Dupa depasirea stadiului acut, Carbamazepina se poate administra ca monoterapie.
Diabet insipid hipofizar: Doza medie pentru adulti este de 200 mg de 2-3 ori/zi. Actioneaza numai daca exista o secretie fiziologica de ADH. Efectul este potentat de clorpropamida. La copii doza se stabileste functie de varsta si greutate corporala.
Compozitie
Un comprimat contine 200 mg carbamazepina si excipienti: amidon de porumb, dioxid de siliciu coloidal, polivinil pirolidona, talc, stearat de magneziu.
Contraindicatii
Hipersensibilitate cunoscuta la carbamazepina sau antidepresive triciclice (amitriptilina, desipramina, imipramina, protriptilina, nortriptilina etc.);antecedente de leziuni ale maduvei osoase; afectiuni ale sistemului de conducere cardiac; administrarea concomitenta de IMAO (tratamentul cu IMAO trebuie intrerupt cu cel putin 14 zile sau chiar mai mult, daca starea clinica a pacientului o permite, inaintea initializarii tratamentului cu carbamazepina).
Precautii
Initializarea tratamentului cu Carbamazepina necesita un istoric al bolii si evaluarea clinica a pacientului. Carbamazepina va fi utilizata cu prudenta in cazul pacientilor cu convulsii mixte care includ si absente deoarece poate provoca convulsii generalizate. Pe durata tratamentului cu Carbamazepina, pacientii cu antecedente de reactii adverse hematologice sunt expusi riscului de agravare a acestora. Pacientii cu tensiune intraoculara mare vor fi indeaproape supravegheati, datorita activitatii anticolinergice moderate a Carbamazepinei. De asemenea, datorita inrudirii cu alti compusi cu structura triciclica, administrarea Carbamazepinei poate determina activarea psihozelor latente si, in cazul pacientilor varstnici, a starilor mentale de confuzie si agitatie. In cazurile care impun intreruperea brusca a tratamentului cu carbamazepina, trecerea la alt antiepileptic trebuie facuta sub protectie cu diazepam.
Reactii adverse
Incidenta reactiilor adverse este dependenta de doza administrata, frecventa lor fiind mai mare la inceputul tratamentului si in cazul tratamentelor asociate. Respectarea dozelor recomandate si a instructiunilor de folosire asigura in general o buna toleranta. Pot aparea: sedare, tulburari de constienta, ameteli, somnolenta, tulburari de mers si miscare. O atentie deosebita trebuie acordata reactiilor alergice cutanate (urticarie, dermatita exfoliativa, sindrom Lyell, fotosensibilitate, eritem cutanat, purpura etc.), reactiilor hematologice (leucocitoza, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie aplastica, anemie hemolitica, anemie megaloblastica, splenomegalie) si hepatotoxice. Pentru a depista aceste reactii in faza precoce se recomanda, in special in cazul administrarilor de lunga durata, efectuarea periodica a examenelor de laborator relevante pentru modificarile sanguine si ale functiei hepatice.