Indicatii
Dipropionatul de beclometazona este un glucocorticoid care se administreaza pe cale inhalatorie, avand o puternica actiune antiinflamatoare si putine efecte secundare daca se administreaza in dozele terapeutice recomandate.
Beclocort forte este indicat pentru profilaxia atacurilor de astm bronsic, in special la urmatoarele grupe de pacienti: cei cu atacuri dispneice recurente in ciuda utilizarii periodice a agentilor bronhodilatatori, cei care necesita tratament cronic cu medicamente antiastmatice, in special daca dozele de agenti bronhodilatatori trebuie marite periodic, cei tratati cu glucocorticoizi sistemici si la care se planifica reducerea dozei sau intreruperea administrarii orale a glucocorticoizilor.
Adulti si copii peste 6 ani: Doza initiala administrata uzual este de 200 mg de doua ori pe zi. In cazuri mai grave, tratamentul poate fi inceput cu doze de 600-800 mg/zi care pot fi reduse imediat dupa stabilizarea simptomelor. Doza zilnica totala poate fi administrata in 2 sau 4 doze divizate. In tratamentul cronic trebuie administrata cea mai redusa doza care permite controlul eficient al simptomelor. Pentru a beneficia de toate avantajele pe care le ofera trataamentul cu Beclocort si pentru a obtine eficacitatea maxima a tratamentului pacientii trebuie sa fie instruiti cum sa utilizeze corect inhalerul ce contine Beclocort. Pacientiilor, care au dificultati in coordonarea inspirului cu eliberarea medicamentului din inhaler, li se poate recomanda spacer-ul Aeropoz pentru inhalatii cu Beclocort. De asemenea, pacientii trebuie sa fie informati ca numai administrarea regulata a medicamentului, chiar in perioadele asimptomatice, va asigura eficienta maxima a farmacoterapiei.
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare din compusii preparatului.
Precautii
Necesitatea crescuta de 2-agonisti bronhodilatatori (cresterea periodica a dozelor) indica un control slab al astmului bronsic tratat exclusiv cu 2-agonisti. Deteriorarea brusca a evolutiei astmului bronsic poate pune in pericol viata pacientului si necesita administrarea de glucocorticoizi sau cresterea dozelor acestora. Beclocort nu este recomandat pentru fazele terminale ale atacurilor de astm, ci numai pentru profilaxia atacurilor de astm bronsic. Intreruperea atacurilor de astm bronsic poate fi obtinuta cu diferiti bronhodilatatori, de ex. salbutamol. Doze de pana la 1 500 mg de dipropionat de beclometazona pe zi nu inhiba (la majoritatea pacientilor) functia cortexului adrenal. La unele persoane tratate cu dipropionat de beclometazona in doze de 2 000 mg pe zi s-a raportat o scadere a concentratiilor plasmatice ale cortizolului. Administrarea prelungita de doze mari din acest preparat poate duce, consecutiv, la inhibarea functiei axului hipofizo-adrenal si la tulburari de crestere la copii. Nu se recomanda intreruperea brusca a tratamentului cu Beclocort. In timpul tratamentului trebuie acordata o atentie deosebita pacientilor cu tuberculoza sau cu antecedente ale acestei boli.
Dipropionatul de beclometazona poate fi administrat femeilor insarcinate numai daca, in opinia medicului, beneficiile pentru mama sunt mai mari decat riscul pentru fat. Pana acum nu exista date care sa confirme siguranta utilizarii de beclometazona in timpul sarcinii. Testele efectuate pe animale au demonstrat ca administrarea de beclometazona la animalele gestante poate duce la dereglari in dezvoltarea intrauterina a fatului, de ex. palatoschizis sau dereglari de crestere intrauterina. Aceste patologii au fost datorate administrarii sistemice de doze mari de glucocorticoizi. Beclometazona, cand este administrata topic in inhalatii, nu produce efecte secundare sistemice caracteristice tratamentului glucocorticoid sistemic deoarece medicamentul actioneaza numai topic la nivelul plamanilor. Trebuie subliniat faptul ca de-a lungul anilor, administrarea pe scara larga a acestui medicament nu a determinat raportarea de reactii adverse, care pot fi caracteristice beclometazonei. Nu sunt cunoscute date care sa dovedeasca patrunderea beclometazonei in lapte in timpul alaptarii. Este putin probabil ca beclometazona sa se regaseasca, dupa inhalatii, in concentratii semnificative, in laptele femeilor care alapteaza. Cu toate acestea, la administrarea de beclometazona in inhalatii la femeile insarcinate, trebuie analizate cu mare atentie riscurile potentiale si beneficiile.
Nu are efect.La pacientii tratati cu glucocorticoizi sistemici, datorita atrofiei renale si la care administrarea trebuie sa se faca prin inhalatii, se recomanda o monitorizare speciala a Beclocort de catre un medic. Tratamentul cu beclometazona sub forma inhalatorie trebuie inceput in faza stabila a bolii. Initial, in prima saptamana, Beclocort este administrat concomitent cu doza de intretinere a glucocorticoidului oral. Treptat, doza de glucocorticoid oral trebuie redusa, totusi, reducerea dozei nu trebuie sa se faca mai des decat o data pe saptamana. Intreruperea administrarii orale de glucocorticoizi trebuie facuta treptat, cu exceptia cazurilor cind evaluarea obiectiva confirma insuficienta adrenala. Majoritatea pacientilor incep cu succes tratamentul inhalator cu beclometazona in locul terapiei glucocorticoide sistemice, inainte ca functia adrenala sa fie complet refacuta, de regula, in aproximativ o luna de zile, dar este necesara o doza de intretinere cu terapia glucocorticoida sistemica (in mod special, daca apar situatii de stres, de ex. trauma, infectii severe, interventii chirurgicale etc.). Acesti pacienti trebuie sa aiba asupra lor o fisa speciala in care sa se mentioneze ca au nevoie de administrarea de glucocorticoizi sistemici, de ex. in caz de accidente grave. Pentru o anumita perioada de timp trebuie sa li se administreze glucocorticoizi sistemici in cazuri de exacerbare a obturarii bronsice ca rezultat de exemplu al infectiilor tractului respirator. Trecerea de la tratamentul sistemic la cel topic poate dezvalui (ceea ce a fost ascuns pana acum datorita terapiei sistemice glucocorticoide) simptome alergice, de ex. eczeme sau febra de fan. Daca apar aceste simptome, atunci se recomanda antihistaminice administrate sistemic sau topic.
Au fost raportate la unii pacienti candidoze ale cavitatii bucale sau ale faringelui, in mod particular la cei care au suferit deja de infectii fungice. Daca apar aceste infectii, pacientilor trebuie sa li se administreze antimicotice locale, dar tratamentul cu beclometazona nu trebuie intrerupt. Unii pacienti pot simti arsuri in gat si modificari ale vocii dupa inhalatii. Pentru prevenirea acestor complicatii, dupa fiecare inhalatie de beclometazona pacientii trebuie sa-si clateasca gura cu apa. In timpul tratamentului cu beclometazona poate aparea spasmul bronsic paradoxal. In acest caz trebuie intrerupt tratamentul inhalator si alt mod de administrare a medicamentului trebuie avut in vedere. Alte efecte adverse raportate au fost: rash-ul, urticaria, pruritul, edemul pleoapelor, ochilor, fetei, gurii si faringelui.
Compozitie
Beclocort Mite
Substanta activa: Dipropionat de beclometazona 10 mg. Excipienti: trioleat de sorbitan, triclorofluorometan, diclorofluorometan. O doza contine 50 mg de dipropionat de beclometazona. Un flacon contine 200 doze de dipropionat de beclometazona, o doza contine 50 mg de dipropionat de beclometazona.
Beclocort Forte
Substanta activa: Dipropionat de beclometazona 50 mg. Excipienti: trioleat de sorbitan, triclorofluorometan, diclorofluorometan. O doza contine 250 mg de dipropionat de beclometazona. Un flacon contine 200 doze de dipropionat de beclometazona, o doza contine 250 mg de dipropionat de beclometazona.
Ambalaj
Flacon spray cu 10 ml 200 doze.