Astmul bronsic este o boala respiratorie cronica caracterizata de crize cu dispnee (respiratie dificila), wheezing (respiratie zgomotoasa specifica) si tuse; intre crize functia pulmonara este normala. Astmul este o afectiune frecvent intalnita la femeile insarcinate, chiar daca nu au avut aceasta boala inainte de sarcina. In timpul sarcinii astmul afecteaza mama, dar in acelasi timp reduce cantitatea de oxigen care ajunge la fat.
Cu toate acestea, astmul mamei nu face ca sarcina sa fie mai dificila pentru fat sau pentru mama. Tratamentul corect al astmului la femeile insarcinate asigura o sarcina cu risc scazut sau fara risc. Cele mai multe medicamente administrate in astmul bronsic nu au efecte adverse asupra sarcinii. Dupa multi ani de cercetari, specialistii au ajuns la concluzia ca este mult mai sigur sa se continue administrarea de medicamente care controleaza boala, decat sa se intrerupa tratamentul in timpul sarcinii.
Daca gravida nu a avut astm bronsic inainte de a ramane insarcinata, aparitia unor simptome ca dispneea (respiratie dificila) sau wheezing-ul (respiratie zgomotoasa specifica crizelor de astm) pot fi trecute cu vederea, intarziind diagnosticul. Daca boala era prezenta inainte de sarcina, prezenta unor simptome usoare, de obicei nu ingrijoreaza gravida. Cu toate acestea astmul bronsic poate afecta atat mama, cat si copilul si ca urmare trebuie tratat ca atare.
Daca astmul bronsic nu e controlat exista riscul dezvoltarii:
- hipertensiunii arteriale de sarcina
- preeclampsiei, o afectiune ce determina cresterea tensiunii arteriale si in care apare afectarea rinichilor, ficatului si creierului
- varsaturilor, aparute precoce si in cantitate mai mare decat in mod normal (hyperemesis gravidarum)
- travaliul nu se declanseaza in mod natural (este provocat de medicul ginecolog) si poate fi complicat.
Printre riscurile fatului se numara:
- moartea la nastere (mortalitate perinatala)
- dezvoltare anormal de lenta a fatului (retard de crestere intrauterin); la nastere copilul pare mic
- nasterea inainte de saptamana 37 de gestatie (nastere prematura)
- greutate mica la nastere.
Cu cat boala este mai bine controlata, cu atat riscurile sunt mai mici.
Managementul astmului la femeia insarcinata este identic cu cel al femeii neinsarcinate. Ca toti bolnavii astmatici, gravida trebuie sa beneficieze de tratament si urmarire pentru a controla inflamatia, pentru a preveni si controla episoadele acute de astm.
Urmarirea gravidei cu astm bronsic trebuie sa includa si inregistrarea miscarilor fatului. Aceasta se poate face urmarind daca miscarile fetale scad de-a lungul timpului. In cazul in care, in timpul unui episod acut, activitatea fetala scade, trebuie contactat de urgenta medicul specialist sau trebuie solicitata salvarea.
In tratamentul astmul bronsic la gravide trebuie sa se tina seama de urmatoarele:
- daca in ingrijirea sarcinii si in tratamentul astmului sunt implicati mai multi medici specialisti, acestia trebuie sa se consulte in privinta tratamentului; obstetricianul trebuie sa fie implicat in tratamentul astmului
- trebuie monitorizata cu atentie functia pulmonara pe tot timpul sarcinii, pentru a fi siguri ca fatul primeste suficient oxigen; deoarece severitatea bolii se modifica in timpul sarcinii la aproximativ doua treimi din gravide, este indicat ca aceasta sa consulte un medic specialist care sa monitorizeze simptomele si functia pulmonara; medicul specialist va folosi fie spirometria (procedeu prin care se masoara volumele pulmonare), fie peak-flow-metru (dispozitiv care masoara debitele respiratorii in inspir si in expir) pentru a evalua functionarea plamanilor
- trebuie monitorizate miscarile fetale zilnic dupa saptamana 28 de sarcina
- dupa saptamana 32 de sarcina, se va folosi ecografia pentru a monitoriza cresterea fetala in cazul in care astmul nu este bine controlat sau sunt prezente simptome moderate sau severe de astm; examinarile ecografice pot ajuta medicul specialist sa examineze fatul dupa o criza de astm
- este indicat sa se evite factorii declansatori ai crizelor (fumul de tigara sau praful) astfel incat gravidei i se vor administra cat mai putine medicamente; multe gravide au simptome la nivelul nasului si poate exista o legatura intre intensitatea acestora si episoadele astmatice; boala de reflux gastro-esofagian, care este o afectiune comuna in sarcina, poate declansa o criza de astm bronsic
- este importanta protectia gravidei impotriva gripei; in acest scop se indica vaccinarea antigripala inaintea sezonului friguros (octombrie – jumatatea lunii noiembrie) indiferent de varsta sarcinii; vaccinul antigripal este eficient doar un an; acesta nu are riscuri pentru sarcina si se recomanda tuturor femeilor insarcinate.
Multe dintre gravide au si boli alergice, cum este rinita alergica. Tratamentul alergiilor este o parte importanta din managementul astmului.
Acesta cuprinde:
- corticosteroizii inhalatori administrati in doze optime sunt eficienti si pot fi folositi de catre gravida
- antihistaminice ca loratadina sau cetirizina
- vaccinarea antialergica: daca gravida primea vaccinurile antialergice inainte de a ramane insarcinata, ele pot fi continuate, dar administrarea lor nu poate fi initiata in timpul sarcinii
- trebuie consultat medicul specialist in ceea ce priveste folosirea decongestionantelor luate pe cale orala; pot exista variante de tratament mai bune.
Optiuni de medicamente
O trecere in revista a studiilor efectuate pe oameni si animale privind efectele medicamentelor antiastmatice administrate in timpul sarcinii, a dus la concluzia ca au putine riscuri atat pentru mama si fat. Este mai sigur pentru gravida astmatica sa fie tratata cu medicamente decat sa prezinte simptome si crize astmatice necontrolate. Controlul redus al bolii este mai daunator pentru fat decat medicatia antiastmatica. Medicii specialisti implicati in Programul American National de Preventie si Educatie a Astmului Bronsic au formulat protocoale pentru administrarea de medicamente in fiecare tip de astm bronsic (astmul sever persistent, astmul moderat persistent, astmul usor persistent, astmul usor intermitent). Acestea vor fi expuse mai jos.
Medicamentele sunt impartite in medicamente preferate si medicamente administrate ca alternativa la cele preferate.
Medicamentele preferate in astmul sever persistent sunt reprezentate de:
- doze mari inhalatorii de corticosteroizi, preferabil budesonide
- beta 2-agonisti cu cale de administrare inhalatorie si cu actiune lunga, ca salmeterolul sau formoterolul
- o combinatie intre cele 2 clase de medicamente de mai sus ca de exemplu Advair Discus
- la nevoie se pot administra pe o durata lunga de timp, corticosteroizi sub forma de tablete sau sirop (2 mg/kg/zi, in general fara a depasi 60 mg/zi); sunt necesare incercari repetate de a reduce numarul de tablete sau cantitatea de sirop si de a mentine astmul sub control cu doze mari de corticosteroizi inhalatori; daca sunt folositi timp indelungat corticosteroizi cu administrare orala, trebuie consultat medicul specialist.
Tratamentul alternativ in astmul bronsic sever persistent:
- doze mari de corticosteroizi cu administrare inhalatorie, preferabil budesonide
- administrarea teofilinei in perfuzie continua cu o concentratie serica intre 5 si 12 mcg/ml.
Medicamentele preferate in astmul moderat persistent:
- doze mici de corticosteroizi inhalatori si beta 2-agonisti cu actiune lunga
- la nevoie, la femeile cu episoade severe recurente, corticosteroizi inhalatori in doza medie si beta 2-agonisti cu actiune lunga.
Tratamentul alternativ in astmul bronsic moderat persistent:
- doze mici de corticosteroizi inhalatori si fie antagonisti ai receptorilor leucotrienelor, fie metilxantine (teofilina)
- doze mici de corticosteroizi inhalatori si la nevoie, fie antagonisti ai receptorilor leucotrienelor, fie metilxantine (teofilina).
Medicamentele preferate in astmul usor persistent:
- doze mici de corticosteroizi cu administrare inhalatorie, preferabil budesonide.
Tratamentul alternativ in astmul bronsic usor persistent:
- inhibitori ai degranularii mastocitare (cromolyn) sau antagonisti ai receptorilor leucotrienelor
- administrarea teofilinei in perfuzie continua cu o concentratie serica intre 5 si 12 mcg/ml.
Medicamentele preferate in astmul usor intermitent:
- nu este nevoie de medicatie zilnica
- bronhodilatatoare cu actiune scurta, pentru suprimarea simptomelor intermitente: 2 pana la 4 pufuri cu beta 2-agonisti inhalatori cu actiune scurta, la nevoie, in prezenta simptomelor; albuterolul este medicamentul preferat; daca acesta este folosit mai mult de 2 zile pe saptamana se recomanda consult de specialitate pentru tratamentul astmului usor persistent.
Medicamentele administrate in criza de astm, indiferent de tipul de astm bronsic:
- bronhodilatatoare cu durata scurta de actiune: 2 pana la 4 pufuri cu beta 2-agonisti inhalatori cu actiune scurta, la nevoie, in prezenta simptomelor; albuterolul este medicamentul preferat
- intensitatea tratamentului depinde de severitatea simptomelor; se folosesc maxim 3 administrari la 30 de minute interval sau un singur tratament cu nebulizator in functie de intensitatea simptomelor; pot fi folositi corticosteroizi sub forma de tablete, sirop sau injectii
- folosirea de beta 2-agonisti cu actiune scurta mai mult de 2 ori pe saptamana in astmul intermitent este un indiciu pentru a incepe/intensifica terapia continua in astmul bronsic
- folosirea de beta 2-agonisti cu actiune scurta de mai multe ori pe zi sau in doze din ce in ce mai mari in astmul persistent indica necesitatea de a creste dozele in terapia pe termen lung
- pot apare episoade severe separate de perioade asimptomatice (in aceste perioade plamanul functioneaza normal si nu exista simptome); in episoadele severe sunt indicati corticosteroizi sub forma de tablete, sirop sau injectii.
Oprirea sau reducerea tratamentului se face doar la indicatia medicului specialist. Uneori modificarile in tratament nu se pot face decat la sfarsitul sarcinii. Clasele de medicamente cu potential risc pentru fat sunt: bromfeniramine, epinefrina si compusii alfa-adrenergici (altii decat pseudoefedrina), decongestionante (altele decat pseudoefedrina), antibiotice (tetraciclina, sulfonamide, ciprofloxacina), vaccinuri ce contin virusuri vii, terapia imuna (la initierea tratamentului sau la cresterea dozelor), compusi pe baza de iod. Se recomanda consultul de specialitate inainte de a incerca orice tratament in timpul sarcinii sau in perioada in care cuplul incearca sa procreeze.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.