Temperaturile negative au inceput sa cuprinda Romania, iar zapada si gheata cresc riscul de ranire. Iarna, aglomeratia din sectiile de ortopedie este cauzata cel mai frecvent de pacientii care au cazut pe gheata.
Traumatismele cele mai frecvente asociate cu cazaturile pe gheata sunt reprezentate de fracturi si entorse. Din nefericire, articulatia gleznei este deosebit de sensibila la aceste cazaturi.
Este foarte important ca tratamentul sa fie solicitat prompt, chiar daca vatamarile pot sa para minore. In unele cazuri, tratamentul nu necesita ingrijiri medicale, ci doar o supraveghere atenta. Cu toate acestea, daca un os este fracturat, poate fi nevoie de interventii chirurgicale.
Fracturile osoase reprezinta afectiuni in care continuitatea osului este intrerupta. Fracturile cauzate prin cadere pe gheata apar frecvent la persoanele cu probleme ce slabesc oasele, precum osteoporoza sau unele forme de cancer.
Entorsele reprezinta rupturi ale ligamentelor dintr-o articulatie. In cazul entorselor, glezna este cea mai sensibila si predispusa la caderile pe gheata.
Semnele si simptomele unei fracturi variaza in functie de afectarea osului, dar si de varsta si starea generala a persoanei. Cu toate acestea, cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de:
• Durere;
• Umflatura;
• Echimoze (vanatai);
• Decolorarea pielii in jurul zonei afectate;
• Angulatie (zona afectata poate fi indoita intr-un unghi neobisnuit);
• Imposibilitatea de a folosi partea afectata a corpului;
• Sangerari, daca este vorba despre o fractura deschisa.
Atunci cand un os mare este afectat, precum femurul, pot sa apara:
• Paloare;
• Transpiratie;
• Ameteli sau chiar lesin;
• Senzatie de greata.
Tabloul clinic al entorselor poate varia in functie de severitatea vatamarii si poate include:
• Durere;
• Umflatura;
• Echimoza;
• Rigiditate;
• Sensibilitate la atingere;
• Impotenta functionala.
Deoarece simptomatologia entorselor este asemanatoare cu cea a fracturilor, leziunea trebuie evaluata de un specialist ortoped cat mai curand posibil.
De obicei este necesara efectuarea unei examinari radiologice pentru a verifica daca exista oase fracturate. In unele cazuri, tomografia computerizata sau imagistica cu rezonanta magnetica pot fi solicitate pentru a evalua starea unui pacient.
Pentru a preveni alunecarile si caderile pe gheata se recomanda urmatoarele aspecte:
• Purtarea unei perechi de incaltaminte adecvate conditiilor meteorologice. Se indica purtarea ghetelor cu talpa antiderapanta si evitarea pantofilor cu toc;
• Mersul trebuie facut cu pasi mici;
• Talpa trebuie sa intre in contact complet cu gheta, evitandu-se mersul pe varfuri;
• Graba trebuie evitata, iar ritmul de mers trebuie incetinit pe gheata;
• Se recomanda imprastierea de sare sau nisip pe trotuare sau pe aleile din propria curte;
• Centrul de greutate al corpului trebuie mentinut pe piciorul din fata;
• Purtarea unor manusi de protectie, genunchiere sau cotiere;
• Evitarea sporturilor ce implica statul pe gheata, precum patinajul sau schiatul;
• Evitarea tinerii mainilor in buzunare pe timpul deplasarii pe gheata, deoarece acest lucru poate contribui la dezechilibrare;
• Mainile nu trebuie sa fie ocupate cu obiecte ce pot impiedica mentinerea echilibrului;
• In cazul urcatului pe scari se recomanda tinerea de balustrada si evitarea grabirii. Urcarea trebuie facuta treapta cu treapta, cu ambele picioare.
Totusi, in cazul in care caderea este inevitabila, aceasta trebuie controlata. Corpul trebuie sa aiba o miscare fluida, muschii fiind relaxati. Chiar daca principalul instinct al unei persoane este de a intinde mainile pentru a se feri de cazatura, acest lucru poate duce la fracturarea oaselor de la acest nivel.
De asemenea, trebuie incercata protejarea capului, mai ales cand cazatura este pe spate. Pentru acest lucru, spatele trebuie curbat usor, iar barbia trebuie sa fie in contact cu pieptul.
Preventia nu este intotdeauna 100% realizabila si, in ciuda faptului ca o persoana este foarte atenta, cazaturile pe gheata si consecintele acestora pot sa apara.
In cazul entorselor usoare se recomanda odihna, aplicare de gheata asupra locului afectat, compresie si ridicarea zonei lezate. Odihna presupune evitarea activitatilor care provoaca durere, umflaturi sau disconfort. Activitatea fizica nu trebuie evitata complet. Celelalte grupe musculare trebuie mentinute active.
Aplicarea de gheata trebuie efectuata imediat dupa cazatura, in perioade de 15-20 de minute, timp de doua pana la trei ore. Gheata reduce durerea, umflarea si inflamatia de la nivelul muschilor, articulatiilor si tesuturilor conjunctive.
De asemenea, gheata poate ajuta la oprirea sangerarii daca aceasta nu este grava. Cu toate acestea, gheata nu trebuie sa fie in contact direct cu tegumentele si sa nu fie aplicata prea mult timp, aceste lucruri putand produce degeraturi.
Comprimarea zonei afectate cu un bandaj elastic poate ajuta la impiedicarea aparitiei umflaturilor. Bandajul nu trebuie aplicat prea strans, deoarece acest lucru poate opri circulatia sangvina.
Ridicarea zonei afectate deasupra nivelului inimii poate reduce umflarea. Acest lucru trebuie efectuat mai ales noaptea, permitand gravitatiei sa ajute la reducerea umflaturilor.
Medicamentele antiinflamatoare precum pot fi de ajutor, dar este indicat ca acestea sa fie recomandate in prealabil de medic.
In cazul entorselor mai grave, medicul poate imobiliza zona afectata in atele sau orteze. De asemenea, interventiile chirurgicale pot fi luate in considerare.
Repararea fracturilor osoase implica un proces natural care, in majoritatea cazurilor. se produce in mod automat. Cu toate acestea, medicii ortopezi trebuie sa se asigure ca, in urma repararii osoase, partea vatamata isi poate relua complet functia.
Pentru ca procesul de vindecare sa inceapa, capetele osului rupt trebuie sa fie aliniate, acest lucru fiind cunoscut sub numele de reducere. De obicei, pacientul este adormit sub un anestezic general atunci cand se face aceasta manevra.
Reducerea poate fi facuta prin tragerea fragmentelor osoase in pozitie initiala sau prin interventii chirurgicale.
De indata ce oasele sunt aliniate, acestea trebuie imobilizate pentru o perioada. Imobilizarea poate fi facuta prin aparate gipsate, placi metalice si suruburi, tije metalice sau fixatoare externe din metal sau fibra de carbon.
De obicei, zona osului fracturat este imobilizata timp de 2-8 saptamani, iar durata depinde de osul afectat si existenta complicatiilor, precum infectiile sau tulburarile de circulatie sangvina.
Dupa aliniere, procesul de vindecare este de obicei simplu. Osteoclastele absorb osul vechi deteriorat, iar osteoblastele sunt folosite pentru a crea tesut osos nou.
Tesutul osos nou ce se formeaza in jurul unei fracturi poarta denumirea de calus osos. Acesta se formeaza din ambele capete ale fracturii si se dezvolta pana cand spatiul format din cauza fracturii este umplut. In cele din urma, excesul de tesut osos este inlaturat in mod natural de osteoclaste, iar osul devine la fel ca inainte.
Varsta pacientului poate afecta procesul si durata vindecarii. De asemenea, daca pacientul este fumator sau are o stare generata alterata, procesul de vindecare poate dura mai mult.
In cazurile in care cazaturile au provocat deteriorarea pielii si a tesuturilor din jurul oaselor sau a articulatiilor, pot fi necesare interventii chirurgicale plastice.
Mersul pe gheata poate duce adesea la alunecari si cazaturi ce pot avea consecinte nedorite. Printre acestea se numara si fracturile osoase si entorsele. Exista cateva metode prin care cazaturile pot fi prevenite, dar acestea nu dau randament mereu.
Daca apar entorse sau fracturi osoase, ajutorul medical trebuie solicitat imediat. Vindecarea si tratamentul depind foarte mult de tipul leziunii, gravitatea acesteia, dar si de varsta si starea de sanatate a persoanei in cauza.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.