Afectiuni dermatologice frecvente si legatura lor cu diabetul zaharat

Generalitati

Diabetul poate sa afecteze toate organele importante, iar pielea, cel mai mare organ, nu este nici ea crutata. Nu mai putin de 33% din totalitatea pacientilor cu diabet zaharat ajung ca in timp sa dezvolte o afectiune cutanata. Uneori, afectiunea cutanata este chiar primul semn al diabetului, cel care determina prezentarea pacientului la medic. Din fericire, daca sunt diagnosticate la timp, astfel de probleme pot fi tratate relativ usor iar pacientul poate fi educat in ceea ce priveste recunoasterea si prevenirea lor ulterioara.

Specialistii au incercat sa prezinte pacientilor cele mai frecvente astfel de probleme. Desigur, majoritatea sunt afectiuni cu care se poate confrunta oricine, insa ele apar cu predilectie la pacientii diabetici, acesta fiind motivul pentru care lista lor este atat de larga. Exista insa si probleme care apar exclusiv la aceasta categorie de pacienti, lor acordandu-li-se o atentie speciala.

In situatia in care aveti diabet zaharat, este foarte important sa realizati ca in cursul evolutiei bolii pot sa apara o serie de afectiuni de natura dermatologica. In cazul in care observati modificari ale pielii, este bine sa va adresati medicului curant inainte sa fie prea tarziu. In majoritatea cazurilor, afectiunile dermatologice asociate diabetului zaharat pot fi usor de rezolvat, daca sunt diagnosticate la timp.

Probleme dermatologice legate de evolutia diabetului zaharat

In aceasta categorie sunt incluse in special:

1. Scleroderma diabeticorum
Desi rara, aceasta afectiune este totusi diagnosticata la pacientii cu diabet zaharat tip 2. Este o boala care se manifesta prin ingrosarea pielii, in special de pe spatele gatului si regiunii toracice superioare. Tratamentul presupune coborarea nivelului glicemiei la valori normale. Specialistii recomanda si aplicarea de lotiuni hidratante pe aceste zone, ele putand catifela pielea.

2. Vitiligo
Este o afectiune ce apare mai degraba asociata diabetului tip 1 decat celui tip 2, si se manifesta prin aparitia unor pete acrome pe suprafata pielii. Se pare ca motivul pentru care apar astfel de zone este distructia generalizata a melanocitelor (celule care sunt responsabile de pigmentarea naturala a tegumentelor). In cazul diabetului, vitiligo este localizat in special la nivelul abdomenului si al toracelui, insa pot sa apara pete acrome si peribucal, periorbital sau in jurul nasului. Tratamentul actual pentru vitiligo include administrarea de corticosteroizi topici sau micropigmentarea zonelor afectate (similar tatuajelor). Specialistii recomanda pacientilor ca, daca au vitiligo, sa aplice creme cu factor de protectie solara minim 15, care pot proteja de radiatiile solare pielea decolorata.

Probleme dermatologice legate de diabet si rezistenta la insulina

Acanthosis nigricans este o afectiune dermatologica ce se caracterizeaza prin aparitia unor pete hipercrome, foarte inchise la culoare.Acestea apar pe un tegument mult mai gros decat ar fi normal. Astfel de pete se localizeaza mai ales la nivelul plicilor. Cel mai adesea, leziunile nu sunt foarte extinse si au aspect similar unor negi. Apar localizate mai ales in regiunea cervicala posterioara, in regiunea axilara, submamara sau inghinala.

Ocazional, varful leziunii are un aspect particular, care il deosebeste de cele mai multe ori de un neg obisnuit. Acanthosis nigricans este intalnita mai frecvent la pacientii supraponderali. Desi afectiunea in sine nu are un tratament curativ, se pare ca reducerea greutatii influenteaza in mod pozitiv si evolutia acestor leziuni dermatologice. De cele mai multe ori aceasta afectiune cutanat este considerata un marker al bolii, precedand tabloul clinic general si anuntand precoce instalarea diabetului. Specialistii sunt de parere ca afectiunea apare ca urmare a rezistentei la insulina, si apare si in alte boli sistemice, dar tot de natura endocrina, cum ar fi agromegalie si sindromul Cushing.

Probleme dermatologice induse de arteriopatia diabetica

In aceasta categorie sunt incluse mai multe afectiuni dermatologice, cele mai importante fiind:
1. Afectiuni dermatologice legate de ateroscleroza
Ateroscleroza este una din cele mai importante afectiuni cronice ale pacientilor cu diabet, si nu numai. Ea consta in ingustarea progresiva a lumenului arterelor (prin depunere de material lipidic), si se manifesta clinic direct prin aparitia fenomenelor de ischemie. Tesuturile ale caror vase sunt aterosclerotice nu mai primesc suficient sange (si deci nici suficienti nutrienti si oxigen) si nu mai pot face fata necesitatilor metabolice in parametri optimi.

Ateroscleroza este un proces difuz, chiar daca cea mai mare importanta este acordata, datorita situatiei particulare, aterosclerozei vaselor inimii (care se manifesta prin boala coronariana ischemica), iar tegumentul poate sa sufere si el datorita acestei privari semnificative de sange. Primele modificari vizibile la nivel cutanat induse de ateroscleroza sunt modificarea coloratiei (pielea devine palida), a texturii (pielea se subtiaza si devine foarte lucioasa).

Pacientul poate de asemenea sa observe caderea parului, ingrosarea si decolorarea unghiilor, modificarea temperaturii cutanate. Datorita faptului ca prin aceste vase sunt transportate si celulele sistemului imun, si sunt suplimentate cu sange zonele aflate in refacere (postratumatica, de exemplu), mainile si picioarele afectate de ateroscleroza se vindeca greu dupa leziuni, cicatrizeaza prost si sunt susceptibile infectiilor recurente si cu caracter grav.

2. Necrobioza lipoidica diabetica
O astfel de afectiune pare a fi datorata modificarilor din structura si din procentul fibrelor de colagen si materialului lipidic din straturile dermului si hipodermului. Datorita acestor modificari generale, pielea devine foarte subtire si este permanent inrosita. Majoritatea leziunilor de acest tip sunt localizate in partile distale ale picioarelor, si pot ulcera foarte usor daca pacientul se loveste sau daca piciorul este supus oricaror altor agresiuni (chiar si pantofilor de marime necorespunzatoare).

Leziunile de necrobioza au margini bine delimitate, facandu-se cu usurinta diferenta intre ele si tesutul sanatos. Uneori acestea pot deveni pruriginoase si dureroase, insa cat timp integritatea tisulara se pastreaza si nu apar solutii de continuitate si necroze, tratamentul de specialitate nu este necesar. Daca insa leziunile se deschid, pacientul este sfatuit sa se prezinte la un medic, deoarece acestea trebuie tratate cat mai rapid, riscul suprainfectiei fiind crescut.

3. Dermopatia diabetica
Apare ca urmare directa a modificarilor ce caracterizeaza vasele sangvine din piele. Dermatopatia se manifesta clinic sub forma unor leziuni lucioase, rotunde sau ovalare, care apar pe un tegument foarte subtiat, mai ales la nivelul picioarelor. Zonele de tegument modificat nu sunt dureroase, insa uneori poate sa apara local senzatia de mancarime (prurit) sau de arsura. In general, pacientul trebuie sa fie atent sa nu se loveasca si sa evite orice traumatism, si astfel, de cele mai mult ori, tratamentul medicamentos special nici nu este necesar. Uneori aceste pete pot fi confundate cu petele hipercrome induse de imbatranirea organismului.

4. Sclerodermia digitala
Este o afectiune mult mai extinsa, comparativ cu cele descrise pana aici. Ea se caracterizeaza prin ingrosarea pielii si aparitia unui aspect ca de ceara, pielea pierzandu-si elasticitatea si devenind foarte stransa. Poate sa apara la maini si picioare si este resimtita indeosebi la nivelul degetelor, cand pacientul doreste sa realizeze miscari care necesita flexii si extensii rapide. Cea mai importanta recomandare terapeutica este coborarea glicemiei la un nivel considerat ca fiind normal. Aplicarea de creme si lotiuni poate fi utila, ele hidratand tegumentul.

5. Xantomatoza eruptiva
O astfel de afectiune apare in special cand nivelul glicemiei este foarte crescut, dar si cand trigliceridele au o concentratie peste limita superioara a normalului. Rezistenta la insulina si nivelul crescut al trigliceridelor reprezinta o combinatie periculoasa, deoarece apare o suferinta cronica datorata incapacitatii organismului de a readuce nivelul lipidelor sangvine la valori optime. Daca trigliceridele ating concentratii periculoase, pacientii au un risc crescut de a face pancreatita (inflamatia pancreasului).

Xantomatoza eruptiva se manifesta prin aparitia unor excrescente cu consistenta ferma, de mici dimensiuni, de culoare galbena, cu contur bine delimitat, nedureroase. Xantoamele pot avea baza eritematoasa si pruriginoasa si sunt localizate in special la nivelul fetei si al feselor, insa pot sa apara si pe maini si picioare. Tratamentul cel mai potrivit pentru xantomatoza este tinerea sub control a trigliceridelor (sau coborarea nivelului lor, prin tratament corect), evitarea dislipidemiilor si a dezechilibrelor metabolice, adoptarea unei diete corespunzatoare. Daca astfel de masuri sunt luate, xantoamele incep sa se remita de la sine in cateva saptamani.

Eruptii, vezicule, bataturi

1. Eruptii cutanate: eruptiile cutanate pot sa apara ca urmare a unor reactii alergice la diverse alimente, substante chimice, poluanti, sau chiar medicamente. Eruptiile cu caracter general pot sa apara si in urma intepaturilor de insecte sau paianjeni. Pacientii cu diabet insulino-dependent sunt sfatuiti sa verifice periodic, foarte atent, zona in care isi injecteaza insulina, pentru ca aceasta sa nu se inroseasca, sau sa nu se infecteze.

2. Vezicule (buloza diabeticorum): in cazuri rare, pacientii cu diabet zaharat pot observa la nivelul tegumentului aparitia unor vezicule similare celor care apar dupa arsuri sau dupa oparire. Veziculele se localizeaza in special la nivelul degetelor, palmelor, talpilor, picioarelor si antebratului. Veziculele sunt nedureroase si dispar de la sine. Ele caracterizeaza in special diabetul sever, complicat cu neuropatie diabetica. Prin tratarea glicemiei se poate tine sub control si aceasta problema, si se poate evita aparitia exacerbarilor si acutizarilor bulozei.

3. Granuloamele anulare diseminate: sunt leziuni dermatologice eruptive foarte bine definite, adesea avand aspect inelar sau semicircular, care se localizeaza mai ales la nivelul degetelor si pavilionului urechii, dar si pe abdomen si torace. Eruptia este adesea rosiatica, brun-roscat sau acroma. Nu necesita tratament de specialitate, insa uneori aplicarea de crema sau unguent cu hidrocortizon poate grabi vindecarea.

Diabetul si infectiile bacteriene si fungice

Exista anumite infectii cutanate care afecteaza pacientii cu diabet zaharat, mai frecvent decat populatia generala. Acestea se manifesta prin aparitia conjunctivitelor, furunculilor, foliculitei, carbunculilor, infectiilor periunghiale. Orice infectie are si o componenta inflamatorie, tesutul respectiv aparand, din acest motiv, rosu, dureros, edematiat, si cu temperatura crescuta. Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze medicului daca observa aparitia unor modificari cutanate de acest tip. In trecut, infectiile aparute la un diabetic erau foarte periculoase si uneori chiar amenintatoare de viata, insa astazi prin utilizarea rationala a antibioticelor si prin controlul strict la glicemiei, prognosticul s-a ameliorat semnificativ iar evolutia nu mai este la fel de severa.

2. Infectiile bacteriene: exista foarte multe tipuri de bacterii care pot determina infectii cutanate in cazul pacientilor cu diabet. Cele mai frecvente si comune sunt cele stafilococice, ele aparand mai ales daca glicemia are valori oscilante si nu este controlata terapeutic in mod corect.Infectiile stafilococice pot fi si cele mai periculoase pentru astfel de pacienti. Stafilococii determina aparitia furunculilor, colectii infectioase centrate de un fir de par, care apar oriunde firul capilar este agresat si supus iritatiilor. Tratamentul infectiilor trebuie facut cu antibiotice, fie administrate oral, fie local. Acestea sunt prescrise de catre medic. Este interzisa administrarea antibioticelor fara sfatul unui specialist, folosirea nejustificata putand crea probleme grave si intarzia vindecarea.

1. Infectiile fungice: atat bacteriile, cat si ciupercile parazite (fungii) se hranesc cu glucoza, deci cu cat nivelul acesteia este mai ridicat, cu atat si infectiile cu acesti agenti patogeni vor fi mai frecvente, mai agresive si mai dificil de tratat. Tegumentele si mucoasele sunt zonele preferate de fungi, deci inmultirea lor datorata glicemiei crescute poate fi observata relativ repede. Candida albicans, un fung care se gaseste de obicei in mod normal pe suprafata multor mucoase, este una din primele ciuperci a caror dezvoltare scapa de sub controlul organismului. Candidoza, atat cutanata cat si mucoasa, creeaza numeroase neplaceri, mai ales femeilor.Candidoza vaginala este o problema ce se cronicizeaza de cele mai multe ori, si care poate sta la baza aparitiei unei inflamatii cronice a vaginului, cu riscul de evolutie spre boala inflamatorie pelvina.

De retinut!
Cele mai frecvente localizari ale candidozelor sunt: cavitata bucala, periunghial, subunghial, in spatiul interdigital, submamar, la colturile gurii, vaginal, axilar, inghinal. Cheilita angulara este si ea tot o infectie de natura fungica, pacientul descriind o senzatie dureroasa la colturile gurii, ori de cate ori incearca sa vorbeasca, sau sa muste. Infectiile fungice se localizeaza si la nivelul degetelor si al unghiilor (onicomicoza). In astfel de localizari, infectiile se acompaniaza de aparitia modificarilor locale: unghiile par ingrosate, isi schimba culoarea (devin galbene), se desprind cu usurinta de patul unghial.

In foarte multe situatii infectiile fungice apar localizate in special in regiunile calde, umede ale organismului, deci fie la nivelul mucoaselor, fie la nivelul talpilor, fie al plicilor si submamar. Cele mai frecvente afectiuni infectioase de natura fungica sunt, pe langa candidoza, tinea corporis, tinea pedis si tinea cruris. Tratamentul infectiilor fungice este exclusiv medicamentos, medicul recomandandu-i pacientului antifungice. In cazul pacientilor cu diabet, poate sa apara si o infectie fungica foarte periculoasa, mucormicoza. Infectia debuteaza in cavitatea nazala si se poate extinde ulterior catre cavitatea orbitala si ochi, apoi prin difuziune, spre creier.

Afectiuni cutanate cu cauze multiple

Pruritul, sau senzatia de mancarime a pielii recunoaste (in cazul diabetului zaharat dar si in general), foarte multe cauze. Acestea includ, printre altele si: infectii locale cu candida, tegumente uscate, deshidratate, ischemie locala. In situatia in care pruritul este determinat de o slaba vascularizare a zonei respective, cel mai afectate sunt zonele declive, anume mainile si mai ales picioarele.

In aceasta situatie tratamentul este sistemic si este destinat corectiei aportului sangvin pentru regiunea respectiva. Daca pruritul este datorat deshidratarii exagerate a tegumentului, pacientul poate incerca sa aplice pe zona respectiva diferite lotiuni hidratante, acestea putand ameliora senzatia de mancarime.

Prevenirea si ameliorarea acestor probleme

Cea mai importanta recomandare pentru a preveni aparitia unor astfel de probleme tegumentare, asupra careia specialistii insista de fiecare data, este pastrarea glicemiei in limita normala, prin administrarea corecta si regulata a tratamentului. Pacientii trebuie sa respecte regimul dietetic recomandat de medicul curant, trebuie sa fie foarte atenti la igiena personala si trebuie sa evite orice fel de traumatisme. Leziunile pacientilor cu diabet se vindeca foarte greu, iar riscurile de complicatii infectioase sunt crescute.

Printre cele mai utile sfaturi in vederea prevenirii aparitiei afectiunilor cutanate, se numara:
- Pacientii trebuie sa incerce sa aiba in permanenta pielea uscata (dar nu deshidratata). Pentru a pastra talpile uscate tot timpul, chiar si in incaltaminte calduroasa, sunt recomandate pudrele pentru picioare;
- Pacientii trebuie sa evite dusurile sau baile foarte fierbinti. Se recomanda folosirea unui sapun hidratant, daca pielea pare a fi foarte uscata si deshidratata. Dupa baie, se poate aplica o lotiune de corp, insa aceasta nu trebuie aplicata si pe picioare. Zonele interdigitale trebuie sa fie tot timpul cat mai uscate;
- Pacientii trebuie sa isi hidrateze foarte bine pielea pe timpul iernii;
- Se recomanda utilizarea sampoanelor fara parfum, fara coloranti, a celor cu actiune medie, nu a celor agresive;
- Pacientii trebuie sa aiba o grija deosebita pentru picioare: se recomanda inspectarea regulata a picioarelor, a talpilor a calcaielor, astfel incat sa se observe daca au aparut bataturi, leziuni sau chiar ulceratii care nu sunt intotdeauna simtite (mai ales in cazul diabetului cu evolutie indelungata, a celui cu valori oscilante ale glicemiei, sau al celui care deja s-a complicat cu neuropatie si arteriopatie);
- Pacientii trebuie sa consume cantitati cat mai mari de lichide, pentru a evita deshidratarile. Ele pot fi consumate sub forma de compoturi, supe, ceaiuri, apa plata sau minerala. Se recomanda evitarea bauturilor alcoolice si a celor cafeinizate, deoarece ele pot favoriza deshidratarea organismului;
- Pacientii sunt sfatuiti sa poarte lenjerie de bumbac, care permite pielii sa respire, si care nu mentine un mediu umed.

De retinut!
Este foarte important ca pacientii sa isi verifice atent intregul corp, mai ales dupa baie, pentru a verifica aparitia unora din afectiunile cutanate amintite. Cu cat acestea sunt diagnosticate mai rapid, cu atat si evolutia lor poate fi tinuta sub control. In plus, foarte multe apar si ca semne directe ale cresteri glicemiei, deci monitorizarea lor ofera importante date despre nivelul glucozei si eficienta tratamentului antidiabetic propriu-zis.