Dr. Bulacu-Dabu Ioan-Alexandru
Medic Rezident Endodont
Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Faciala „Prof. Dr. Dan Theodorescu“
Igiena orala este o componenta de o importanta marcata a ansamblului de practici pe care trebuie sa ni le insusim in vederea obtinerii unei stari de sanatate cat mai bune a organismului nostru.
Acest aspect deriva din faptul ca la nivelul cavitatii orale se regasesc numeroase specii microbiene, cele mai reprezentative fiind cele bacteriene, ce pot duce, in cazul in care numarul acestora nu este tinut sub control prin igiena regulata, la infectii atat ale dintilor, cat si ale altor structuri din cavitatea bucala.
Din punct de vedere microbiologic, pe mucoasele orale, pe suprafetele dintilor si pe lucrarile protetice se gasesc, in permanenta, microorganisme saprofite, ce apartin florei microbiene orale.
Similar cu felul in care bacteriile benefice de la nivel intestinal indeplinesc anumite roluri specifice, printre care unul dintre cele mai importante este reprezentat de competitia microbiana, si la nivel oral exista o serie de bacterii a caror prezenta permite evitarea colonizarii cu alte microorganisme, mai periculoase.
Cele mai comune bacterii de la nivel oral sunt streptococii, in special S. mutans si sanguis, care se regasesc atat la nivelul mucoaselor orala si linguala, dar si la suprafata dintilor.
Pe langa acestia, exista si specii bacteriene fusiforme, lactobacili, actinomicete, dar si levuri, cum ar fi Candida albicans.
Streptococii sunt responsabili, in principal, de mentinerea unui mediu acid la interfata biofilm bacterian – dinte, aparut ca urmare a activitatii metabolice a altor microorganisme (ex. levuri) si ce permite ulterior scaderea suplimentara a acestuia prin activitatea lactobacililor.
In final, rezultatul este unul de incercare a mentinerii unui mediu cu pH mai mic de 5,5.
Acest prag se numeste prag critic si reprezinta valoarea pH-ului de la suprafata dintelui sub care smaltul incepe sa sufere procese de demineralizare, ducand la aparitia cariei dentare.
Astfel, in evolutia sa, caria dentara duce la mortificarea septica a pulpei dentare, iar aceasta poate evolua spre parodontita apicala, ce reprezinta in fapt reactia sistemului imunitar la detectarea unui proces inflamator de natura infectioasa la nivel osos.
Pe de alta parte, infectia unui dinte poate avea drept punct de plecare si o parodontita marginala.
Aceasta apare ca urmare a cantonarii biofilmului bacterian la nivelul santului gingival, bogat in substante nutritive pentru microorganisme, si formarii tartrului la coletul dintelui, astfel acesta ramanand protejat in timpul efectuarii igienei orale, neputand fi indepartat nici prin periaj, nici prin ata dentara.
In evolutie, tesuturile parodontale trec prin multiple faze, incepand cu o simpla gingivita ce se poate remedia prin reluarea igienei corecte, avansand spre parodontita superficiala si apoi profunda.
Aceasta se poate extinde intr-un asemenea fel, incat punga parodontala poate ajunge pana la nivelul unor canale radiculare laterale, variatie anatomica frecventa a sistemului endodontic, infectand pulpa dentara in sens retrograd.
Infectiile dentare si, implicit, complicatiile posibile ale acestora pot fi evitate prin efectuarea unei igiene orale corecte si complete. Aceasta presupune periajul dentar de doua ori pe zi, folosirea atei dentare si clatirea cu apa de gura cu clorhexidina.
Periajul dentar cel mai important este cel de seara, intrucat in decursul zilei se acumuleaza, pe masura ce mancam, depozite reprezentate de resturi alimentare, care hranesc microorganismele din cavitatea orala.
In timpul noptii, secretia salivara scade de la valoarea de 1-3 ml/minut, ce poarta numele de secretie salivara stimulata, la 0,2-0,3 ml/minut, denumita secretie salivara de repaus.
Astfel, rolul de spalare a suprafetelor dentare si cel biochimic de crestere a pH-ului scad, acestea cumulate cu lipsa periajului de seara putand duce la generarea unor conditii ideale de multiplicare a microorganismelor.
Tehnica recomandata pentru copii se numeste tehnica Fones, si presupune perierea suprafetelor verticale ale dintilor cu miscari rotative, iar pe cele orizontale cu miscari antero-posterioare.
In schimb, incepand cu varsta de 8 ani, se recomanda utilizarea tehnicii Bass, caracterizata de plasarea perilor in unghi de 45 de grade cu suprafetele vestibulara si orala si efectuarea de miscari antero-posterioare pe grupuri de cate 2-3 dinti.
Importanta este si utilizarea unei paste de dinti care sa contina fluor, intrucat acesta determina remineralizarea stratului superficial al smaltului, pe de-o parte, dar si incarcarea acestuia cu cristale de fluorura de calciu, ce actioneaza ca un scut in fata demineralizarii dintelui.
Acestea se dizolva odata cu inceperea atacului acid produs de microorganisme si remineralizeaza pe loc smaltul, compensand efectul negativ al acizilor microbieni.
Ata dentara este de o importanta marcata in cadrul igienei orale, intrucat perii periutei dentare nu pot ajunge pe intreaga suprafata a dintelui.
Astfel, raman zone necuratate, in special pe suprafetele proximale, adica intre doi dinti vecini, care pot duce la papilita (inflamatia papilei interdentare) sau la carii proximale.
Cu toate acestea, ata trebuie folosita cu atentie si discernamant, intrucat fortarea acesteia intre dinti poate duce la leziuni ale papilei dentare sau a ligamentelor parodontale supraalveolare.
Apa de gura se foloseste la finalul rutinei de igienizare a cavitatii orale, pentru a reduce global incarcatura microbiana de pe mucoase, suprafetele dentare sau cele ale lucrarilor protetice, si acestea din urma necesitand igienizare atenta.
O infectie parodontala poate duce la mobilitate accentuata a dintelui, dureri intense ce produc incapacitate functionala masticatorie sau fonatorie si, in final, pierderea dintelui ca urmare a resorbtiei osoase marcate.
In anumite cazuri, o infectie parodontala poate duce si la complicatii sistemice, stiut fiind faptul ca exista anumite asemanari fiziopatologice intre inflamatia parodontala si ateroscleroza, existand lucrari in literatura de specialitate care sugereaza posibile relatii de cauza si efect intre aceste doua entitati clinice.
Infectia endodontica sau cea periapicala pot duce la defecte osoase de dimensiuni impresionante, in evolutie, si pot genera incapacitate functionala masticatorie si infectii ale spatiilor fasciale geniene, submandibulare si submaxilare, al caror tratament este mult mai complicat.
Igiena orala este esentiala pentru mentienerea unei stari de sanatate excelente, in special prin prisma afectiunilor ce pot fi prevenite prin intermediul sau.
Astfel, periajul dentar, folosirea atei dentare si a apelor de gura, alaturi de o alimentatie redusa in carbohidrati si efectuarea de vizite periodice la medicul stomatolog sunt indispensabile oricarei rutine de ingrijire personala.
Bibliografie:
https://www.sciencedirect.com/topics/immunology-and-microbiology/oral-microbiome
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10866160/
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16620-periodontitis
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.