Ce este inecul uscat sau inecul secundar si cum poate fi prevenit?

Inecul uscat, afectiunea care duce la deces

Inecul uscat se refera la cazul in care o persoana a decedat in urma inghitirii sau inhalarii unui lichid, dar fara a prezenta dificultati de respiratie. Afectiunea poate survenii chiar si la 24 de ore de la contactul real cu apa. In zilele noastre, acest termen nu mai este folosit, iar majoritatea autoritatilor medicale descurajeaza utilizarea sa. Cu toate acestea, comunitatea medicala nu a stabilit un termen inlocuitor, iar unele noi denumiri sunt reprezentate de „sindromul post-submersie” sau „inecul secundar”.

Factori agravanti ai inecului uscat

Inecul apare atunci cand cineva nu mai poate respira in momentul in care este aflat sub suprafata apei sau a altui lichid. Cand cineva se ineaca, plamanii sunt lezati, iar expunerea la lichid cauzeaza spasmul lor, oprind si mai mult fluxul de aer. In cele din urma, lipsa de oxigen devine atat de mare incat survine decesul. In trecut, cand nu existau instrumente potrivite de diagnostic pentru a examina respiratia, unii medici foloseau termeni diferiti pentru inec, adica „inecare umeda” si „inecare uscata”.

Odata ce studiile au progresat, s-a constatat ca inecarea rezulta din lipsa oxigenului, nu din cauza volumului de apa existent in plamani. Astfel, cei doi termeni distincti au fost inlocuiti cu unul singur si general, adica „inec”.

Totusi, inecul uscat reprezinta un caz aparte, putand fi insotit de alti factori agravanti:

- nu exista dificultati timpurii de respiratie sau semne de lipsa de oxigen;
- cantitatea de apa din plamani este absenta sau foarte mica;
- nu se cunoaste intotdeauna daca persoana a inghitit sau a inhalat apa;
- nu se cunoaste daca persoana in cauza a fost scufundata in lichid;
- poate sa aiba loc si in ape care nu sunt adanci, precum in cazi de baie, toalete, iazuri sau bazine mici.

In zilele noastre, expertizele medico-legale pot oferii numeroase detalii cu privire la modul decesului. Astfel, s-a constatat ca o persoana poate deceda chiar si daca in plamani a patruns foarte putina apa. Potrivit cercetatorilor, decesul poate fi provocat de prezenta in plamani a 2 mililitri de apa pe kilogram-corp.

Termenul de inec uscat este utilizat ocazional atunci cand se face referire la cazurile in care apa sau orice alt lichid produc spasmul corzilor vocale si al laringelui. Spasmul sever poate reduce fluxul de aer atat de mult incat sa devina fatal pentru persoana in cauza. In afara de incercarea uscata, majoritatea specialistilor din domeniul sanatatii afirma ca exista mai multe notiuni utilizate eronat. Printre acestea se regasesc:

- aproape inec – acest termen este gresit si se refera la cazurile in care o persoana a supravietuit o perioada (24 de ore) dupa ce se crede ca s-a inecat. Conform ICD-10, termenul corect este de inec sau submersie nefatala. In caz contrar, termenul folosit este inec sau submersie fatala;

- submersie intarziata (inec intarziat) – termenul descrie situatia in care o persoana moare la peste 24 de ore dupa ce a fost scufundata in apa;

- inec activ si pasiv – inecarea activa se refera de obicei la persoanele ce sunt constiente in timp ce se ineaca, in timp ce inecarea pasiva se refera la persoanele ce sunt inconstiente.

Se recomanda ca termenii urmatori sa nu se mai foloseasca:

- inec uscat sau inec umed;
- inec activ sau inec pasiv;
- inec intarziat;
- inec secundar;
- aproape inec.

Simptomatologia inecului uscat

Persoanele care au inhalat, au ingerat sau au fost stropite cu cantitati mari de lichid ar trebui sa fie atente la urmatoarele simptome. Acelasi lucru este valabil si in cazul persoanelor care au cazut sau au stat in apa. Daca aceste simptome apar, cadrele medicale de urgenta trebuie solicitate cat mai rapid:

- tuse continua, necontrolata;
- respiratie suieratoare;
- vertij;
- varsaturi;
- febra;
- confuzie;
- somnolenta;
- tahipnee (cresterea frecventei respiratorii) sau alte tulburari de respiratie;
- spuma la nivelul nasului sau gurii.

Chiar daca aceasta afectiune se intampla rar, s-a constatat ca adolescentii si copiii au cel mai mare risc. Parintii trebuie sa fie extrem de atenti in cazul copiilor ce au avut contact cu cantitati mari de apa. Acestia pot avea simptome mai usoare sau le pot experimenta in somn. Din acest motiv, se recomanda ca orice copil care a fost in pericol sa se inece sa fie consultat de un medic. De asemenea, adolescentii au un risc crescut de a experimenta inecul, deoarece sunt corelati cu un consum mai frecvent de alcool si droguri. Educarea acestora este necesara pentru a evita aceste substante periculoase.

Tratamentul inecului uscat

In cazul in care o persoana este inconstienta si fara semne vitale, parand ca s-ar fi putut ineca, trebuie sa se inceapa cat mai rapid resuscitarea cardiorespiratorie. De asemenea, trebuie sa se solicite ajutor medical cat mai rapid.

Odata ce persoana in cauza este primita de medic, acesta poate solicita diferite investigatii ale functiei respiratorii. In plus, medicul va verifica toate semnele vitale, precum ritmul cardiac, temperatura corporala si nivelul de oxigen. In cazul in care semnele vitale sunt normale, pacientul trebuie monitorizat permanent pentru 4-6 ore, urmand ca ulterior sa fie internat pentru ingrijiri pe termen lung.

Prevenirea inecului uscat

Exista cateva modalitati prin care inecul poate fi prevenit. Majoritatea acestora implica respectarea indicatiilor de siguranta atunci cand are loc contactul cu apa. Sfaturile cheie includ:

- supravegherea directa a copiilor atunci cand merg la piscina sau la mare;
- inotul exclusiv in zone supravegheate de salvamari;
- urmarea tuturor instructiunilor si avertizarilor emise de salvamari;
- supravegherea copiilor atunci cand se afla in apropierea zonelor cu apa;
- supravegherea copiilor mici atunci cand beau apa fara ajutor;
- purtarea vestelor de salvare;
- invatarea copiilor sa inoate inca de la varste fragede;
- imprejmuirea piscinelor, puturilor si a oricaror zone ce pot reprezenta pericole;
- educare populatiei cu privire la acordarea primului ajutor in caz de inec;
- evitarea inotului fara a fi insotit de alta persoana;
- evitarea inotului sub influenta alcoolului, a unor medicamente sau a drogurilor;
- anuntarea cat mai rapida a medicilor atunci cand au avut loc situatii periculoase ce au implicat submersia in apa.

Concluzii

Inecul uscat reprezinta o situatie in care decesul survine la un numar mai mare de ore de la contactul cu apa sau cu alt lichid. Cu toate acestea, nu se mai recomanda folosirea acestui termen, deoarece poate fi utilizat gresit. 

Perspectiva pe care o au persoanele care se confrunta cu asa-numitul inec uscat depinde foarte mult de amploarea leziunilor si simptomelor. Cu cat lipsa oxigenului este mai lunga, cu atat leziunile vor deveni mai grave. Daca nu se intervine rapid, leziunile de la nivelul creierului pot ramane prezente pentru tot parcursul vietii. De asemenea, daca organismul este lipsit de oxigen pentru mult timp, riscul de deces devine foarte mare. 

Orice persoana care prezinta respiratie dificila, mai ales in urma unui contact cu o cantitate mare de apa, ar trebuii sa solicite cat mai rapid ingrijire medicala. Astfel, pot fi luate toate masurile necesare supravietuirii. De asemenea, urmarea unor reguli cu privire la siguranta in apropierea apei poate ajuta la preventia acestui incident nedorit.

Bibliografie:

https://link.springer.com/article/10.1007/s12024-014-9564-5
https://redcrosschat.org/2017/08/24/debunking-dry-drowning-secondary-drowning-and-delayed-drowningthe-silent-emergency-that-can-happen-after-swimming/
http://www.surfersmedicalassociation.org/drowning-sea-misinformation-dry-drowning-secondary-drowning-andrew-schmidt-d-o-mph/