Gingivostomatita reprezinta o infectie extrem de contagioasa a cavitatii bucale. Simptomele sale principale includ dureri, inflamatii ale gingiilor, vezicule si ulceratii.
Aceste leziuni se pot dezvolta pe limba, sub limba, pe mucoasa interna a obrajilor, precum si pe buze si gingii.
Gingivostomatita este o infectie contagioasa a gurii, raspandindu-se prin saliva unui individ infectat sau prin contact direct cu o leziune infectata.
Gingivostomatita apare cel mai des la copiii mici, de obicei la cei cu varste mai mici de 6 ani. Conform unor cercetari, cel mai frecvent, gingivita apare la copiii cu varste cuprinse intre 2 si 3 ani.
Cu toate acestea, afectiunea poate sa apara si la adulti, iar la persoanele in varsta pot sa existe simptome mult mai severe.
Gingivostomatita este numita uneori stomatita herpetica, deoarece este foarte frecvent rezultatul unei infectii cu virusul herpex simplex. Cu toate acestea, este important de retinut ca multi factori diferiti pot provoca iritatii si leziuni la nivelul cavitatii bucale, care sunt caracteristice gingivostomatitei.
Termenul medical pentru inflamatia gurii si buzelor este stomatita. Factorii care pot provoca aparitia stomatitei includ:
- Virusurile herpetice;
- Enterovirusuri, cum ar fi virusul coxsackie;
- Bacterii;
- Alergii;
- Expunerea la substante chimice iritante;
- Expunerea la radiatii;
- Chimioterapie.
Simptomele gingivostomatitei includ:
• Durere in jurul gingiilor si la nivelul cavitatii bucale;
• Roseata si tumefactii la nivelul gingiilor;
• Vezicule si ulceratii pe gingii, buze, obraji, limba si la nivelul boltii palatine;
• Febra;
• Ganglioni limfatici inflamati;
• Hipersalivatie, mai ales la copii;
• Respiratie urat mirositoare;
• Reticenta de a manca sau de a bea.
Unele cazuri de gingivostomatita pot fi subclinice, ceea ce inseamna ca simptomele nu sunt severe si nu sunt usor de identificat si diagnosticat. In alte cazuri, unele persoane pot trece printr-o perioada febrila si de stare generala de rau inainte de aparitia leziunilor.
Inflamarea gingiilor si aparitia leziunilor bucale fac ingestia alimentelor si lichidelor sa fie dificila si inconfortabila. Acest lucru poate determina copiii sa refuze alimentele sau bauturile.
Studiile au demonstrat ca un copil cu gingivostomatita va consuma cu 89% mai putine lichide decat de obicei. Pentru a preveni deshidratarea si nutritia necorespunzatoare, adultii trebuie sa monitorizeze consumul copiilor si sa se asigure ca primesc suficiente lichide.
Adoptarea unei alimentatii alcatuite din alimente moi si evitarea citricelor sau a bauturilor carbogazoase sunt factori ce pot ajuta. In unele cazuri, o persoana cu gingivostomatita poate urma tratament medicamentos pentru a gestiona simptomatologia.
Cauzele gingivostomatitei includ:
• Infectia cu virusul herpes simplex de tip 1 (HSV-1);
• Infectia cu virusul coxsackie;
• Periajul dentar rar sau incorect efectuat, impreuna cu obiceiurile dentare defectoase.
Virusul herpes simplex de tip 1 reprezinta cea mai frecventa cauza a gingivostomatitei, reprezentand aproximativ 90% din cazurile aparute la copii.
Virusul herpes simplex de tip 2 (HSV-2), asociat in primul rand cu herpesul genital, a fost identificat ca fiind factorul cauzal al gingivostomatitei la adulti.
Pentru a putea pune diagnosticul de gingivostomatita, medicul trebuie sa fie informat despre istoricul medical al persoanei consultate. De asemenea, medicul trebuie sa efectueze examenul fizic al cavitatii bucale, incluzand gingiile si limba si trebuie sa examineze atent leziunile din aceste zone.
De foarte multe ori, medicul poate pune diagnosticul doar pe baza examenului vizual. Cu toate acestea, poate fi nevoie de mai multe teste pentru punerea diagnosticului, cum ar fi cultura din exsudatul faringian.
Aceasta metoda are ca scop verificarea prezentei de virusi sau bacterii. Medicul poate, de asemenea, sa efectueze o biopsie, prin indepartarea unei portiuni de tesut, daca suspecteaza ca sunt prezente alte afectiuni la nivelul cavitatii bucale.
Tratarea gingivostomatitei se concentreaza pe gestionarea simptomatologiei si pe eliminarea infectiei. Metodele standard pentru reducerea disconfortului asociat cu gingivostomatita includ:
- Utilizarea medicamentelor antialgice, conform indicatiei medicului;
- Clatirea cavitatii bucale cu apa sarata calda;
- Utilizarea apei de gura;
- Consumarea lichidelor in cantitati mari;
- Consumarea alimentelor care nu provoaca durere, de exemplu piureuri de mere, banane si fulgi de ovaz.
Medicul poate prescrie, de asemenea, medicamente antivirale, ce pot reduce durata simptomatologiei cu pana la 50% si accelera vindecarea mai rapida a leziunilor bucale. In cazul infectiilor bacteriene se recomanda administrarea antibioticelor.
Simptomele gingivostomatitei dispar, de obicei, fara tratament medical in decurs de 1 pana la 2 saptamani, dar infectia poate sa reapara.
De asemenea, sunt necesare masuri pentru prevenirea raspandirii gingivostomatitei, mai ales in randul copiilor mici. Este indicat ca jucariile sa nu fie impartite cu alti copii, iar cei care au aceasta afectiune ar trebui sa evite spatiile aglomerate sau mersul la scoala si gradinita, respectiv locul de munca.
Gingivostomatita se poate raspandi usor prin saliva si prin atingerea ranilor, deci este importanta evitarea contactului cu persoanele infectate.
Gingivostomatita poate fi prevenita prin ingrijirea corespunzatoare a dintilor si gingiilor. Gingiile sanatoase sunt roz si fara leziuni sau rani. Principiile de baza privind igiena orala includ:
- Perierea dintilor cel putin de doua ori pe zi, mai ales dupa mase si inainte de culcare;
- Utilizarea atei dentare;
- Controlul periodic al dintilor de catre un medic dentist (se recomanda a se face din 6 in 6 luni);
- Periaj profesional regulat;
- Pastrarea igienei corespunzatoare a protezelor dentare;
- Igienizarea frecventa a instrumentelor muzicale ce intra in contact cu gura;
- Evitarea sarutului cu o persoana infectata;
- Evitarea utilizarii in comun a obiectelor personale;
- Spalarea frecventa a mainilor.
Cercetatorii au raportat ca leziunile se vindeca, de obicei, pe cont propriu, fara cicatrizari, in 5 pana la 7 zile. Cazurile mai severe de gingivostomatita se pot vindeca in aproximativ 2 saptamani.
Odata de o persoana contracteaza virusul cauzator, infectiile recurente sunt destul de frecvente. Din fericire, gingivostomatita poate fi grava doar prima data cand apare, recurentele sale nefiind grave.
Potentialele complicatii ale gingivostomatitei includ deshidratarea si encefalita. Encefalita reprezinta inflamatia encefalului si este o problema de sanatate periculoasa. Cu toate acestea, reprezinta o complicatie destul de rara a gingivostomatitei. Semnele si simptomele complicatiilor includ:
- Reducerea nivelului de energie normal;
- Reducerea frecventei urinare;
- Constipatie;
- Senzatie de uscaciune a gurii;
- Febra;
- Dureri de cap;
- Redoarea cefei;
- Fotofobie (sensibilitate la lumina).
Daca apar oricare dintre aceste simptome, medicul trebuie anuntat de urgenta.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.