Rinichii reprezinta doua organe, de forma boabelor de fasole, localizati sub cutia toracica (regiunea lombara) de o parte si de alta a coloanei vertebrale.
Rolul rinichilor este acela de a ajuta organismul sa elimine o mare parte dintre produsii toxici rezultati in urma diverselor procese metabolice ce au loc in organism.
La individul sanatos, rinichii reusesc sa filtreze aproximativ 100 mL de sange in fiecare minut.
Intreaga cantitate de urina ce se acumuleaza in 24 de ore, in urma procesului de filtrare, poarta numele de diureza.
Diureza, in mod normal, este cuprinsa intre 1.000 si 1.500 mL pe 24 de ore.
Pentru masurarea diurezei este necesara colectarea intregii cantitati de urina pe care individul o elimina in 24 de ore. Altfel spus, diureza este rezultatul activitatii renale de formare a urinii.
Cantitatea de urina eliminata intr-o zi (diureza) este strans legata de cantitatea de lichide ingerata si de eliminarea acestor lichide prin alte mecanisme, altele decat cele renale. Este cunoscut faptul ca organismul reuseste sa elimine o parte din lichide prin transpiratie, prin respiratie sau prin tubul digestiv.
Din acest motiv, in momentul in care este masurata diureza, trebuie tinut cont si de aceste pierderi extrarenale. Vara, de exemplu se pierde o cantitate mult mai mare de lichide prin transpitatie comparativ cu iarna si astfel diureza poate varia cu anotimpul.
Cresterea diurezei peste 2.000 mL/zi poarta denumirea de poliurie.
Eliminarea unei cantitati de urina mai mare de 2000 mL se poate intalni atat la individul normal, fara vreo boala de fond, fiind denumita poliurie fiziologica sau se poate intalni intr-o serie de boli ale rinichilor sau boli sistemice (afecteaza intreg organismul) si atunci se numeste poliurie patologica.
Poliuria fiziologica este intalnita in situatiile urmatoare:
- consumul de lichide in exces - acestea cresc volumul de lichide din organism, iar rinichii vor elimina o cantitate mai mare de urina;
- expunerea la frig - prin expunere la frig organismul incearca sa inmagazineze caldura si astfel transpiratia scade. Astfel, lichidele se vor elimina preponderent renal ducand la cresterea diurezei;
- in situatii de stres - prin cresterea unor hormoni care favorizeaza formarea de urina.
Poliuria patologica este rezultatul urmatoarelor situatii:
- insuficienta renala cronica - o conditie ce apare ca stadiu final al multori boli de rinichi;
- diabetul zaharat in forma decompensata - cand nivelul de gicemie depaseste valoarea de 180 mg/dL apare poliuria diabetica.
- cantitatea de hormon antidiuretic mult scazuta sau absenta - aceasta boala poarta denumirea de diabet insipid. Afectarea hipofizei duce la aceasta manifestare. Cantitatea de urina / 24 de ore poate atinge valori de pana la 10L.
Atunci cand cantitatea de urina este cuprinsa intre 200-800 mL/24 de ore este vorba despre oligourie.
La randul ei, oligouria poate prezenta o varianta fiziologica, normala, care de cele mai multe ori este rezultatul unui aport mic de lichide sau a unor eliminari excesive de lichide de cauza extrarenala (temperaturi ridicate, transpiratii abundente, activitate fizica intensa) - nu scade sub 500mL/zi si o oligurie patologica care este apanajul unor boli de rinichi in care filtrarea si eliminarea de urina este afectata.
Situatii in care oliguria patologica este prezenta sunt reprezentate de:
- pierderi patologice de lichide - cantitatea de lichide continute de organismul uman se poate pierde prin varsaturi, diaree, arsuri intinse, hemoragii importante etc. Aceste lucruri tradeaza de cele mai multe ori aparitia urinilor slabe cantitativ si concentrate.
- scaderea presiunii arteriale (hipotensiunea) - este un factor ce duce la scaderea perfuziei renale si in speta la scaderea cantitatii de sange filtrata de rinichi. Astfel apare o scaderea in cantitatea de urina/24 de ore.
- o serie de boli renale - obstructia tubilor nefronului (unitate implicata in functia rinichiului), glomerulopatii (afectarea glomerulilor renali) etc.
Diureza mai mica de 200 mL/24 de ore indica o tulburare in ceea ce priveste cantitatea de urina pe 24 de ore cunoscuta sub denumirea de anurie. Anuria in astfel de situatii trebuie diferentiata clar de retentia de urina.
Retentia de urina reprezinta incapacitatea vezicii urinare de a elimina urina produsa de rinchi, iar anuria reprezinta incapacitatea rinichiului de a produce urina.
Astfel, in momentul in care un pacient acuza absenta urinatului in ultimele 24 de ore, trebuie facuta o distinctie clara daca aceasta situatie s-a produs ca urmare a incapacitatii vezicii urinare de a elimina urina sau a incapacitatii rinichiului de a produce urina.
In ultima situatie fiind vorba de o afectare acuta a rinichiui ce trebuie rapid sanctionata terapeutic.
Pe parcusrul a 24 de ore urina este formata de rinichi si depozitata in vezica urinara urmand a fi eliminata prin actul mictional (urinat). In mod normal, cantitatea de urina pe 24 de ore se formeaza mai mult ziua comparativ cu noaptea.
In momentul in care apare o inversare a acestui raport vorbim de nicturie. Cauze care altereaza acest raport sunt reprezentate de: - consum ridicat de lichide seara, administrarea de medicamente diuretice seara, insuficienta renala cronica etc.
Mictiunea (urinatul) reprezinta actul prin care vezica urinara se goleste de continut. In mod normal, la fiecare act mictional (urinat), individul elimina un volum de aproximativ 350-450 mL.
Afectarile actului normal de mictiune fac subiectul tulburarilor de mictiune. In cadrul acestor tulburari de mictiune se intalnesc: polachiuria, disuria, retentia de urina, incontinenta urinara etc.
Polachiuria se caracterizeaza printr-o crestere a numarului de mictiuni, dar cu o scadere a volumui urinat la fiecare act.
Cu alte cuvinte, pacientul se plange de urinat putin si des. Aceasta manifestare tradeaza de cele mai multe ori o reducere a capacitatii vezicii urinare.
Disuria inseamna mictiune cu efort.
Actul urinar nu necesita niciun fel de efort. Atunci cand individul sesizeaza un efort in indeplinirea actului mictional este vorba de o disurie.
Disuria poate avea o cauza mecanica ( un obstacol in calea urinii) sau poate avea cauza neurologica. Impulsurile nervoase nu mai contracta eficient vezica urinara.
Retentia de urina este caracterizata de imposibilitatea de a elimina urina din vezica urinara.
Acest lucru apare de cele mai multe ori printr-un obstacol in calea de evacuare a urinii ( fibrozarea colului vezical, adenom de prostata, stricturi ale uretrei, neoplasm de vezica etc.) sau prin perturbarea mecanismului neurologic de evacuare a urinii - aemanator cu cel prezent la disurie.
Incontinenta urinara este definita ca incapacitatea controlului asupra sfincterului vezical ce duce la pierderea involuntara de urina.
Cauze de incontinenta urinara sunt reprezentate de: leziuni neurologice, malformatii vezicouretrale, cresterea presiunii intraabdominale, ruptura de perineu, sarcina, dupa operatii de prostata etc.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.