DEPRESIE,ANXIETATE ,ATACURI DE PANICA

va doresc tuturor sarbatori fericite si multa multa sanatate va pup pa pa

am simtit ca sunt mai altfel

am simtit ca sunt mai altfel de la 9 ani si o data ce timpul a trecut mi am dat seama ca nu am incredere in fortele proprii si de aici timiditate in relatiile cu ceilalti si fuga de responsabilitate.anii au trecut acum am 35 ,perioadele de mici depresii au alternat ,sincer m am mai intarit cu alcool si am trecut peste.acum 6 ani stress foarte mare la munca ,cumulat cu alcool si despartirea de prietena de atunci am facut atac de panica.m am chinuit o luna pana mi am luat inima in dinti si am ajuns la psihiatru ,11 luni alprazolam ,fluoxetin si diferite suplimente gen magne b6,tonotil etc.tratamentul m a ajutat in sensul ca aveam incredere mare in mine m am impacat cu prietena m am lasat de bautura,m am insurat munca mergea bine si treceam altfel peste stres.dupa cateva luni de la terminarea tratamentului din senin atac de panica iar tratament dar schimbat alprazolam cu rivotril iar bine alte proiecte in sensul ca m am lasat de munca si am deschis o afacere mica.dupa 7 luni iar atac de panica ,dar am strans din dinti si m am dus la tratament dupa 4 luni de chin.s a schimbat tratamentul in sensul ca mi a dat numai antidepresive am luat 5 luni l am lasat singur iar bine o perioada .alt atac dar de aceasta data am stans din dinti si nu a mai luat tratament in schimb ceaiuri, magne b6,tonotil,etc.mi am revenit dupa 7 luni dar de aceasta data am fost bine un an pana cand m am consumat cu afacerea si iar am avut atac de panica si nu stiu ce sa mai fac sa ma vindec dar imi dau seama ca am gresit atunci in copilarie ca nu am cerut ajutor si am tinut in mine si m am modelat cu un caracter slab dar asta e mergem inainte.scuze pentru eventualele greseli gramaticale si lungimea mesajului .astept un sfat de la voi

La multi ani si un an fara anxietate!!

Buna George,
Imi pare rau ca treci prin asa ceva.. si... mai ales ca nimeni nu s-a ostenit sa iti explice nimic. Ce faci tu nu se numeste tratament (iti spun din experienta mea vasta cu benzodiazepinele, isrs..) Eu am incercat asa ceva aproape 9 ani si nu am rezolvat absolut nimic...In primul rand trebuie sa sti ca anxietatea nu are o dezvoltare liniara... apare, dispare etc. Asa si la tine...ai avut perioade mai bune care au alternat cu perioade proaste.De fiecare data.. insa anxietatea este si mai greu de suportat si parca creste in intensitate. Daca vrei cu adevarat sa faci un tratament care sa te ajute sa te echilibrezi te rog sa ma contactezi.Nu sunt eu un masura sa iti spun ce sa faci sau cum sa faci. Tot ceea ce pot face este sa iti recomand pe cel care m-a ajutat sa trec peste acest infern
Iti urez multa sanatate Emi id esmeralda8673

as mai veni cu o completare,tot aud aici la multi,de rivotril si alprazolam,astea nu se iau pe termen lung pentru combaterea anxietatii,sint doar niste calmante,care se iau doar la momentul potrivit,nu ca si tratament pentru anxietate.Rivotrilul mi l-a dat si mie cardiologul pe ideea sa ma linistesc in 1-2 luni,iar alprazolam(de fapt eu prefer xanax-ul ca e produs international,desi substanta e aceeasi),e strict 2-3 luni in perioada de inceput cu antidepresiv,ca sa faci fata perioadei critice,pana se stabilizeaza creierul si nu dai in atacuri sau alte simptome urate,apoi nu mai iei zilnic,decat ocazional,DAR numai cand simti ca nu te poti controla,si uneori e bine si sa-ti "manipulezi psihicul" spunandu-ti ca vei lua calmantul si va fi bine,si nu-l iei,asa nu-ti incarci organismul si devii dependent.trebuie si putina vointa,si folosit chibzuit.
si in mod normal pe cand ar trebui sa renunti la calmante,ar trebui acel antidepresiv(bine prescris de psihiatru,practic la fiecare luna,se poate schimba cu altul,deci ar fi deja al 3-lea) sa-si faca efectul si sa nu mai fi nevoit sa iei intruna calmante.
Si exista si acea psihoterapie,care fie psihiatru,fie un psiholog va poate ajuta,e ceva care te invata ce sa faci cu gandirea,si apoi ca prim ajutor pentru situatiile urate.deci e bine daca nu e f. acut,mai intai sa incercati un psiholog,dar care are expertiza pe anxietate si atacuri de panica(ca nu toti cunosc fenomenul,ar trebui sa recunoasca si ei asta) .Si concluzionez,ca psihicul nu "se strica" de pe o zi pe alta,deci nu asteptati rezultate imediate,el s-a tocit in luni,ani de zile,deci si recuperarea va dura,si mai ales cine incearca metode alternative,va trebui sa aiba mai multa rabdare decat cineva care urmeaza tratament alopat(adica medicamentos clasic).
Succes tuturor si un an nou fericit,cu mai multa sanatate si bucurii cat mai multe.

Buna Anonim,
In sfarsit ceva ce are sens..Tot repet aici ca tratamentul cu anxiolitice e de scurta durata si ca se face doar la inceput si nici atunci in toate cazurile.E mai bine sa nu iei de loc ci sa gasesti un psiholog ca lumea,(e f greu de gasit asa ceva ).Dar daca cauti cu siguranta gasesti.
Un an nou mai bun si fara anxietate
Emi

e bine sa va exprimati trairile aici,va ajuta ,mai primiti un sfat.pe mine m au ajutat un pic acum cand scriu cum ma gandesc deprimant cum ma incearca un inceput de atac si trag de mine sa nu ma duc la psihiatru sa mi dea benzo sa ma calmez pentru ca stiu ca rezolv pe moment problema dar iar apare mai tarziu atacul cand ti e lumea mai draga si o sa incerc cu psihoterapeut.sanatate multa

multumesc pentru sfaturi dar anixietatea asta din copilarie mi a marcat viata inn sensul ca mi e frica sa inchid afacerea ca unde sa ma duc .am avut scurte perioade in viata cand aveam o energie de puteam sa mut muntii din loc dar au fost trecatoare.naspa.deci am fost iar la medic si iau o doza mica de rivotril si o doza mica de cipralex .o sa incerc si un complex de vitamina b si daca o sa fie bani psihoterapeut sa vedem daca reuseasca sa faca un declic din copilarie sa mi modific comportamentul.sanatate multa la toata lumea

Buna George,
Din multiplele mele experiente cu diversi psihoterapeuti, am invatat ceva si anume ca ce am acuma nu are legatura cu ce s-a intamplat acum 20 de ani. Pare ciudat dar asta a fost concluzia e care am tras-o la ultima psihanaliza. Anume ca am pierdut ani intrebandu-ma ce anume s-a intamplat rau in urma cu mult timp in loc sa ma focusez asupra a ceea ce se intampla rau acuma. Deci, nu are importanta ca ai fost timid sau anxios de mic. Are importanta de ce esti anxios acuma... Iti urez multa sanatate
Emi

buna nustiude unde sa incep deoarece sunt ff suparata ca am luat o multime de pastile de care nu aveam nevoie bine ca nu am patit cine sti ce deorece situl meu a tot insistat sa mergem la un spital particular sa mai fac o data toate analizele cu ecograff cu ekg cu tot ce trebuie deoarece orce tratament luam simtomele mele si crizele deveneau tot mai mari si mai dese nu mai dormeam noptile aproape deloc si nu aveam aer
in decembrie an mers la un spital particular si facand toate analizele sa descoperit ca am tiroida cronica autoinuna nicidecum atac de panica cum mi-au pus diagnosticul alti medici dar e ff interesant ca la spital toate analizele de hormoni au iesit bine si nu le repetasem numai o data ci de 3 ori si rezultatul a fost acelas am ajuns sa nu mai am incredere in analizele astea in sistemul asta tampit din romania de atata timp sa nu stie nimeni ca eu sufar de tiroida si nu atac de panica pe cine sa iau la raspundere caci fiecare are o scuza si acum pe cine il intereseaza cate pastile am luat bani cheltuiti drumuri pe la urgrnta si asa mai departe dar puteam sa ma aleg cu cine stie ce de atatea medicamente pa care nu trebuia sa le iau acum urmez un tratament de tiroida si sper sa ma fac bine cea ce va doresc si voua multa sanatate

Poate ajuta vizionarea filmului de pe acest link- http://casatreziriifilme.blogspot.com/2011/11/tulburarea-bipolara-si-nivelul.html. Eu am de ani de zile cam de toate ( si depresii, atacuri de panica, cand stari maniacale) si le tratez de la un timp cu ceva indiferenta. Cand nu imi e bine incerc sa mai mai iau ceva din cele pastile miraculoase, prescrise cei drept de specialisti, dar de care n-am tinut cont niciodata ad literam. E rau cand ai o depresie care tine o luna, insomnii cumplite dar astea fac parte cred din viata noastra cotidiana. Daca dorm cate 3, 4 ore pe noapte ar fi o nenorocire? Poate ca sunt prea obosita, iritata, nu mai am acealasi randament si eficacitate, cateodata agresiva sau prea suparata ca sa stau de vorba si cu cainele din fata portii! Timp de odihna cred ca am suficient dincolo. Intr-adevar, fizic si psihic organismul iti cam este zguduit de o alternanta de stari cand depresive cand euforice. Dar asta nu trebuie privita ca o damnare ci ca pe o acceptare. Ca asta e pana la urma starea mea de normalitate si asa functionez eu!

Buna Andra,
O sa vad si eu filmul acela.Iti multumesc frumos petru postare,Sper sa mai postezi
Emi

Link -ul nu functioneaza...O zi buna
Emi

Pentru a vedea filmul care l-am mentionat mai sus dati cautare direct pe google- casatrezirii. In partea dreapta sunt mai multe filme. Unul din ele e despre tulburarea bipolara.
Mai cautati si filmul "c***aa nebuniei". Pe youtube e in limba engleza dar apare si pe anumite bloguri cu titrare in limba romana. Cel putin in c***aa nebuniei e foarte interesant cum s-a ajuns din 1963 (sper sa sa nu gresesc) ca in primul DSM sa existe 160 de tulburari mentale sau asociate iar in DSM IV cam peste 1000. Si ca sa explic un pic DSM IV e Biblia psihiatrilor. Pentru cei interesati si care deslusesc limbajul tehnico-medical, se poate descarca de pe net.
Cu cat evoluam in stiinta, educatie, descoperiri cu atat observam ca numarul bolilor psihice e in crestere? Oare asa sa fie? Sau e un interes al marilor companii farmaceutice ca sa c***aa tone de medicamente in toate tarile lumii. In acest film se poate vedea cum thorazina, barbituricele erau prin anii 50 panaceu universal pentru toate starile de dispozitie, melancolii etc. Dar mai bine vizionati filmul...
In anii 60, in acelasi timp cu miscarile din anii 1968 ( revolta studentilor din Franta, Varsovia etc) a aparut si un curent numit antipsihiatrie. Ca reactie mai mult la ecourile care veneau din partea unor dizidenti din URSS si nu numai, despre experimentele care aveau loc la infioratorul Institut de psihiatrie Serbski din Moscova.
Dar nu e timpul si nici locul sa vorbesc prea mult despre asta. Pentru a intelege mai multe il recomad pe Michel Foucault:" Puterea psihiatrica", "A supravegea si a pedepsi. Nasterea inchisorii". Sau Erving Goffman - " Aziluri. Eseuri despre situatia sociala a pacientilor si a altor categorii de persoane institutionalizate".
Cum a iesit psihiatria din antipsihiatrie? Putem spune ca mai puternica in sensul bun al cuvantului.
Dar care e la noi situatia pacientilor cu tulburari mentale. Incepand de la cei care au schizofrenie pana la cei cu depresii. Cred ca pot zice ca e dezastruoasa. Nu exista grupuri de suport, de sprijin ( cu exceptia acestora de pe net in care fiecare sub protectia anonimatului isi spune suferinta) pentru cei cu anumite tipuri de afectiuni. Sunt oamenii care au depresii, tulburari anxioase etc si care sunt functionali ( au un loc de munca, au familie, aspiratii, proiecte ) si care doar primesc tratament medicamentos si poate se duc la psihoterapeut. Si aici o alta poveste cu psihologia in frumoasa noastra tara. Sau mai bine zis psihoterapia. In 1978 facultatile de psihologie au fost decapitate in Tara Romaneasca, ele fiind incluse de obicei in cadrul facultatilor de filosofie. Dupa 1989 in struto-camila capitalista, unde a inceput sa functioneze legea cererii si ofertei, s-au deschis larg portile facultatilor cu profil socio-uman. Iar asta nu a fost un lucru rau evident.
Dar mai incoace multi au descoperit ca obtinerea unei diplome de psiholog iti poate aduce beneficii financiare. Si astfel au aparut, ca ciupercile dupa ploaie, universitatile de tomberon (nu mai e nevoie sa spun de celebra Spiru Haret unde un singur profesor putea pune note la 10000 de studenti). Multi absolventi, putini daruiti meseriei. Si dupa absolvirea unei facultati de profil, goana dupa alte specializari: in programare neurolingvistica, in terapii cognitive, experientiale, jungiene, rogersiene etc si supervizari ( care costa enorm de mult). Si ca peste tot, sunt persoane bine pregatite dar si multe uscaturi.
Problema e ca la noi sedintele de psihoterapie nu sunt decontate macar partial de CJAS. Astfel pentru o persoana care are un venit de 800-1000 RON pe luna , nu stiu daca ar avea resurse suficiente sa se duca la un terapeut , in conditiile in care o sedinta ar costa intre 80 si 1000 RON, iar periodicitatea intalnirilor ar fi de 4 ori pe luna. Si pregatirea terapeutilor costa, dar nici pacientii nu au bani pentru a fi tratati de acestia. De asta psihoterapia ar fi un "moft". Nu ca nu ar fi deschidere din partea celor cu suferinte psihice ci lipsa de bani e un mare impediment.
In acest cerc inchis nu iti ramane decat sa studiezi singur, sa te informezi, sa cauti terapii alternative. Si evident te duci si la medic. Poate o data pe luna sa vorbesti cam 10 minute si sa povestesti scurt cum te mai simti, daca ar trebui altceva...etc. Dar conversatia nu dureaza mult fiindca la usa mai asteapta 30 de persoane.

Buna Andra,
Ai scris cu patos, se cunoaste... O sa caut filmele pe care l-ai recomandat.. sunt curioasa sa vad despre ce este vorba. M-am confruntat si eu cu minunata lume medicala de la noi si stiu exact despre ce vorbesti.Am fost la psihoterapeute pe care le plateam cu sume exorbitante si tot ceea ce se intampla erau ori excursiuni in trecut, ori se vaitau de sotii sa amantii lor.Am fost si la psihiatrii care ma priveau uneori ciudat si imi spuneau ca totul e in capul meu si ca daca aveam ceva pana acuma as fi murit si imi idicau medicamentele pe care le aveau la oferta in ziua respectiva.. fara nicio corelare.Am ceva cunostinte in lumea medicala asa ca am fost la diversi si fiecare dadea altceva sau spunea altceva. Stiu ca benzodiazepinele sunt medicamente fara nici o valoare si care nu rezolva absolut nimic si eu m-am indopat ani de zile cu asa ceva (fara rezultat).Am intalnit insa si pe cineva care sa ma ajute, cineva care stie foarte multe despre anxietate si atac de panica si care m-a ajutat cu adevarat. Mi-a schimbat pur si simplu viata si ii raman recunoscatoare in veci. Daca vrei o sa te rog sa imi lasi si mie o adresa de mess poate ca vom vorbi mai mult despre acest blestem numit anxietate.
Iti urez multa sanatate
Emi

Din start cand te duci la un psihoterapeut trebuie stabilit un fel de contract terapeutic. In pimul rand trebuie sa existe o compatibilitate si o complianta terapeutica. Daca eu ca pacient simt ca persoana din fata mea este ostila, nu este deschisa, ma judeca ii zic frumos la revedere si gata. Tot cam in prima sedinta se stabileste periodicitatea acestora, costul, care sunt problemele. Si nu trebuie uitat care e diagnosticul pacientului. Si mai o chestiune deontologica: terapeutul nu poveste propria sa viata, divorturile si esecurile sale pacientului. Un specialist adevarat ar spune mai multe. Dar pentru cei care doresc sa se informeze pot cauta foarte simplu pe psihoteca unde sunt cam 2000 de carti si cursuri de psihologie (inclusiv despre toate tipurile de terapii). Si nu te costa nimic, decat ceva din timpul liber.
In ceea ce priveste medicamentele parerile sunt impartite in functie de efectele pe care le au asupra fiecarei persoane. Nu trebuie sa uitam ca suntem diferiti si unici. Poate ceea ce imi face mie bine altuia ii face rau. Important e sa gasim cu ajutorul unui medic o schema terapeutica potrivita. Dar aceasta nu trebuie sa fie unica problema in jurul careia s -ar invarti toata existenta noastra. Incercam sa facem lucruri placute, acele bucurii simple care ne umplu sufletul. Dar nu vreau sa bat campii si sa plictisesc.