DEPRESIE,ANXIETATE ,ATACURI DE PANICA

Buna Andra,
O sa vad si eu filmul acela.Iti multumesc frumos petru postare,Sper sa mai postezi
Emi

Link -ul nu functioneaza...O zi buna
Emi

Pentru a vedea filmul care l-am mentionat mai sus dati cautare direct pe google- casatrezirii. In partea dreapta sunt mai multe filme. Unul din ele e despre tulburarea bipolara.
Mai cautati si filmul "c***aa nebuniei". Pe youtube e in limba engleza dar apare si pe anumite bloguri cu titrare in limba romana. Cel putin in c***aa nebuniei e foarte interesant cum s-a ajuns din 1963 (sper sa sa nu gresesc) ca in primul DSM sa existe 160 de tulburari mentale sau asociate iar in DSM IV cam peste 1000. Si ca sa explic un pic DSM IV e Biblia psihiatrilor. Pentru cei interesati si care deslusesc limbajul tehnico-medical, se poate descarca de pe net.
Cu cat evoluam in stiinta, educatie, descoperiri cu atat observam ca numarul bolilor psihice e in crestere? Oare asa sa fie? Sau e un interes al marilor companii farmaceutice ca sa c***aa tone de medicamente in toate tarile lumii. In acest film se poate vedea cum thorazina, barbituricele erau prin anii 50 panaceu universal pentru toate starile de dispozitie, melancolii etc. Dar mai bine vizionati filmul...
In anii 60, in acelasi timp cu miscarile din anii 1968 ( revolta studentilor din Franta, Varsovia etc) a aparut si un curent numit antipsihiatrie. Ca reactie mai mult la ecourile care veneau din partea unor dizidenti din URSS si nu numai, despre experimentele care aveau loc la infioratorul Institut de psihiatrie Serbski din Moscova.
Dar nu e timpul si nici locul sa vorbesc prea mult despre asta. Pentru a intelege mai multe il recomad pe Michel Foucault:" Puterea psihiatrica", "A supravegea si a pedepsi. Nasterea inchisorii". Sau Erving Goffman - " Aziluri. Eseuri despre situatia sociala a pacientilor si a altor categorii de persoane institutionalizate".
Cum a iesit psihiatria din antipsihiatrie? Putem spune ca mai puternica in sensul bun al cuvantului.
Dar care e la noi situatia pacientilor cu tulburari mentale. Incepand de la cei care au schizofrenie pana la cei cu depresii. Cred ca pot zice ca e dezastruoasa. Nu exista grupuri de suport, de sprijin ( cu exceptia acestora de pe net in care fiecare sub protectia anonimatului isi spune suferinta) pentru cei cu anumite tipuri de afectiuni. Sunt oamenii care au depresii, tulburari anxioase etc si care sunt functionali ( au un loc de munca, au familie, aspiratii, proiecte ) si care doar primesc tratament medicamentos si poate se duc la psihoterapeut. Si aici o alta poveste cu psihologia in frumoasa noastra tara. Sau mai bine zis psihoterapia. In 1978 facultatile de psihologie au fost decapitate in Tara Romaneasca, ele fiind incluse de obicei in cadrul facultatilor de filosofie. Dupa 1989 in struto-camila capitalista, unde a inceput sa functioneze legea cererii si ofertei, s-au deschis larg portile facultatilor cu profil socio-uman. Iar asta nu a fost un lucru rau evident.
Dar mai incoace multi au descoperit ca obtinerea unei diplome de psiholog iti poate aduce beneficii financiare. Si astfel au aparut, ca ciupercile dupa ploaie, universitatile de tomberon (nu mai e nevoie sa spun de celebra Spiru Haret unde un singur profesor putea pune note la 10000 de studenti). Multi absolventi, putini daruiti meseriei. Si dupa absolvirea unei facultati de profil, goana dupa alte specializari: in programare neurolingvistica, in terapii cognitive, experientiale, jungiene, rogersiene etc si supervizari ( care costa enorm de mult). Si ca peste tot, sunt persoane bine pregatite dar si multe uscaturi.
Problema e ca la noi sedintele de psihoterapie nu sunt decontate macar partial de CJAS. Astfel pentru o persoana care are un venit de 800-1000 RON pe luna , nu stiu daca ar avea resurse suficiente sa se duca la un terapeut , in conditiile in care o sedinta ar costa intre 80 si 1000 RON, iar periodicitatea intalnirilor ar fi de 4 ori pe luna. Si pregatirea terapeutilor costa, dar nici pacientii nu au bani pentru a fi tratati de acestia. De asta psihoterapia ar fi un "moft". Nu ca nu ar fi deschidere din partea celor cu suferinte psihice ci lipsa de bani e un mare impediment.
In acest cerc inchis nu iti ramane decat sa studiezi singur, sa te informezi, sa cauti terapii alternative. Si evident te duci si la medic. Poate o data pe luna sa vorbesti cam 10 minute si sa povestesti scurt cum te mai simti, daca ar trebui altceva...etc. Dar conversatia nu dureaza mult fiindca la usa mai asteapta 30 de persoane.

Buna Andra,
Ai scris cu patos, se cunoaste... O sa caut filmele pe care l-ai recomandat.. sunt curioasa sa vad despre ce este vorba. M-am confruntat si eu cu minunata lume medicala de la noi si stiu exact despre ce vorbesti.Am fost la psihoterapeute pe care le plateam cu sume exorbitante si tot ceea ce se intampla erau ori excursiuni in trecut, ori se vaitau de sotii sa amantii lor.Am fost si la psihiatrii care ma priveau uneori ciudat si imi spuneau ca totul e in capul meu si ca daca aveam ceva pana acuma as fi murit si imi idicau medicamentele pe care le aveau la oferta in ziua respectiva.. fara nicio corelare.Am ceva cunostinte in lumea medicala asa ca am fost la diversi si fiecare dadea altceva sau spunea altceva. Stiu ca benzodiazepinele sunt medicamente fara nici o valoare si care nu rezolva absolut nimic si eu m-am indopat ani de zile cu asa ceva (fara rezultat).Am intalnit insa si pe cineva care sa ma ajute, cineva care stie foarte multe despre anxietate si atac de panica si care m-a ajutat cu adevarat. Mi-a schimbat pur si simplu viata si ii raman recunoscatoare in veci. Daca vrei o sa te rog sa imi lasi si mie o adresa de mess poate ca vom vorbi mai mult despre acest blestem numit anxietate.
Iti urez multa sanatate
Emi

Din start cand te duci la un psihoterapeut trebuie stabilit un fel de contract terapeutic. In pimul rand trebuie sa existe o compatibilitate si o complianta terapeutica. Daca eu ca pacient simt ca persoana din fata mea este ostila, nu este deschisa, ma judeca ii zic frumos la revedere si gata. Tot cam in prima sedinta se stabileste periodicitatea acestora, costul, care sunt problemele. Si nu trebuie uitat care e diagnosticul pacientului. Si mai o chestiune deontologica: terapeutul nu poveste propria sa viata, divorturile si esecurile sale pacientului. Un specialist adevarat ar spune mai multe. Dar pentru cei care doresc sa se informeze pot cauta foarte simplu pe psihoteca unde sunt cam 2000 de carti si cursuri de psihologie (inclusiv despre toate tipurile de terapii). Si nu te costa nimic, decat ceva din timpul liber.
In ceea ce priveste medicamentele parerile sunt impartite in functie de efectele pe care le au asupra fiecarei persoane. Nu trebuie sa uitam ca suntem diferiti si unici. Poate ceea ce imi face mie bine altuia ii face rau. Important e sa gasim cu ajutorul unui medic o schema terapeutica potrivita. Dar aceasta nu trebuie sa fie unica problema in jurul careia s -ar invarti toata existenta noastra. Incercam sa facem lucruri placute, acele bucurii simple care ne umplu sufletul. Dar nu vreau sa bat campii si sa plictisesc.

Nu plictsesti ...dar nu mi -ai lasat adresa de mess unde sa te pot contacta.si nici cum senumesc filmele in engleza...Astept sa imi raspunzi
Emi

The Marketing of Madness - Are We All Insane? sau c***aa nebuniei.

Interlocutorul nostru are dreptate in ceea ce priveste nevoia de comunicarea. Poate din acest motiv ne simtim singuri, parasiti, anxiosi. In societatea postmoderna , unde se pare ca tehnologia inlocuieste totul, am uitat de interactiunea umana, de puterea cuvantului. De functia lui magica de a influenta in sens pozitiv pe cei din jur. Am uitat de puterea iubirii, de altruism, de daruire, de empatie. Regasirea lor e pentru unii din noi ca drumul Golgotei, presarat cu suferinta.

Multumesc frumos pt raspuns.Tot nu stiu id de mess ,,banuiesc ca nu vrei sa il spui aici ..al meu este asa ca daca doresti sa macontactezi mi-ar face placere sa vorbim
O sear aminunata si lipsita de anxietate
Emi

Ai dreptate Andra in legatura cu psihoterapeutii daca nu exista empatie compasiune incurajare in momentele grele din terapie atunci n-are nici un rost toata terapia .Oricate diplome au daca n-au suflet si ii intereseaza numai banii nu merita sa apelam la ei .Trebuie cautat pina se gaseste persoana potrivita sunt sigura ca fiecare poate s-o gaseasca daca cauta.

Da,asa este ,,si eu am spus lucrul acesta..Am avut norocul sa intalnesc o astfel de persoana tocmai atunci cand eram deznadajduita.Toate cele bune
Emi

In momente in care ai dificultati reale si prietenii te pot ajuta foarte mult. Si exista un loc in aceasta tara, unde cu bani relativ putini te poti bucura de odihna, socializare, drumetii, distractie, chiar si de pshihoterapie pentru probleme cu acest specific.

salut la toata lumea,de ani bunii am probleme cu aceasta anxietate cred ca este sau mai exact depresie,dar imi revenisem putin iar de cand am pierdut un prieten drag,mam dus in jos si mai rau,am tulburari de personalitate parca nu mai sunt eu,parca tot ce ma inconjoara sunt ireala ma puteti ajuta cu un sfat sau cu ceva va rog mult........

Pai anxietatea ,depresia,toc etc intra toate la tulburari de personalitate(nevroze)Singurul lucru pe care ti- l pot recomanda este sa faci un tratament serios si sa excluzi benzodiazepinele...altfel lucrurile vor mere din rau in mai rau ..
Toate bune
Emi

emi multumesc pentru sfat,am luat bromazepam cu seroxat miam mai revenit dar acum iar apar acele simtome,ce tratament miai recomanda?multumesc pentru sfaturii emi

Buna Danny ,
Contacteza ma si vb pe mess..esmeralda8673

[email protected]

Salutari tuturor!

Din pacate si eu sufar de ceva timp de anxietate si atacuri de panica, care nu ma lasa sa traiesc.
M-am bucurat foarte tare cand am gasit acest grup, caut de ceva timp pe forumuri dar am gasit numai postari foarte vechi.
La mine totul a inceput acum 5-6 luni cu niste stari mai "ciudate" pe care le aveam doar la metrou si pe care nu prea le-am bagat in seama, insa acum 2 saptamani am facut un atac de panica urat, in urma caruia am ajuns la urgenta.
Bineinteles ca analizele mi-au iesit bune, totul este de la cap si am fost indrumata catre psihiatrie.
De la psihiatru am primit tratament cu seroxat - timp de 3 luni, pe care l-am inceput acum o saptamana. In primele 3 zile de tratament m-am simtit ok (puteam sa respir!!!) insa in urmatoarele zile m-a doborat, am facut mai multe atacuri crunte (pt care am mai mers la urgenta de 2 ori). Am sunat psihiatrul, care mi-a spus ca e normal ca in primele 2-3 saptamani sa te simti rau de la acest medicament, dar ca dupa totul va fi ok.
As vrea sa stiu daca a mai luat cineva seroxat si cum v-ati simtit de la el, sunt un picut cu moralul la pamant .....
Mentionez ca azi m-am simtit mai bine, nu am mai avut atacuri iar pestre 2 zile incep si psihoterapia, sper din tot sufletul sa ma ajute.
id-ul meu: calinoanamihaela

Va multumesc anticipat, multa multa sanatate!

Buna! As vrea sa stiu daca pe acest grup exista persoane care s-au vinedecat fara medicamente? Si daca da cum au procedat?