Leziunile tegumentare provocate prin contactul direct cu cavitatea bucala si in special cu dintii, fie prin muscaturi intentionate sau accidentale, fie prin lovituri cu pumnul, cotul, reprezinta un tip particular de rani, gravitatea lor fiind adesea subestimata iar pacientii fiind frecvent tratati superficial.
Muscaturile umane se afla pe locul 3 ca frecventa si gravitate, dupa muscaturile de caini si pisici. Specialistii considera, insa, ca majoritatea cazurilor nu sunt raportate, pacientul preferand sa se autoingrijeasca la domiciliu si sa apeleze la ajutorul de specialitate doar in momentul in care au aparut complicatiile (suprainfectiile bacteriene, cel mai frecvent).
Statisticile arata ca in cadrul ranilor raportate, 60% au fost localizate la nivelul membrului superior, iar 15% la nivelul regiunii cervicale superioare si extremitatii cefalice (cu predilectie la nivelul urechilor, nasului, buzelor). Restul de 25% au localizari diferite: sani, organe genitale, coapse sau alte zone. In general, intr-un astfel de traumatism este mai frecvent implicat membrul superior dominant (cel mai intens folosit).
Cauzele frecvente ale acestor tipuri de traumatisme sunt: comportamente agresive, violenta domestica, agresiuni sexuale, accidente in timpul practicarii diverselor sporturi sau accidente asociate crizelor convulsive si epileptice.
Datorita faptului ca dantura umana nu este special adaptata functiei de sfasiere, dintii (exceptand caninii) nu sunt foarte ascutiti. Astfel, ranile prin muscare sunt in majoritatea cazurilor superficiale (exceptie fac zonele sensibile, nasul, urechile, organele genitale, unde traumatismele prin muscaturi pot avea consecinte mai grave).
Scopul tratamentului corect aplicat este de a preveni aparitia sau de a opri prompt extinderea infectiei locale, precum si de a mentine forma si integritatea tisulara. Studiile au demonstrat ca aproximativ 10-15 % din totalul acestor leziuni se infecteaza. Acest lucru este favorizat si de prezentarea tardiva a pacientilor la medic, in general, dupa ce apare infectia. Infectarea bacteriana a plagii este sustinuta de continutul bogat in germeni al salivei: 1 ml de saliva are aproximativ 100 milioane de microorganisme, reprezentand peste 190 de specii diferite.
Un alt factor ce trebuie luat in considerare cand se evalueaza riscul de infectie al ranii este locul de producere a muscaturii, tegumentul avand propria-i flora bacteriana ce poate duce la dezvoltarea unor infectii serioase. Specialistii avertizeaza ca exista posibilitatea ca o serie de boli infectioase grave sa se transmita prin muscaturi, cum ar fi: hepatita B, hepatita C, sifilisul, tuberculoza, tetanus si chiar HIV (desi aceasta cale de transmitere este extrem de rara, ea trebuie mentionata).
Mortalitatea si morbiditatea asociata unor asemenea leziuni sunt legate de aparitia complicatiilor si de eventualele sechele. Amputatiile sunt extrem de rare, desi anterior erei antibioticelor aproximativ 20% din muscaturile de mana ajungeau la aceasta metoda radicala de tratament. Infectiile apar, insa, destul de des si pot afecta sever aspectul si functia segmentului implicat.
Tratamentul muscaturilor difera in functie de gravitatea leziunii, de localizare precum si de modul de producere al leziunii, deoarece tratamentul muscaturilor ocluzive este diferit de cel al leziunilor ce apar prin agresiuni cu pumnul inchis. Tratamentul poate varia de la simpla aplicare de comprese cu gheata pe zona afectata pana la toaleta si ingrijirea chirurgicala a leziunii. Masurile terapeutice se iau tinand cont de gravitatea fiecarui caz in parte.
Tratamentul la domiciliu
Acordarea primului ajutor in cazul unei astfel de muscaturi este foarte importanta, deoarece prin instituirea corecta si prompta a unor masuri antiseptice corespunzatoare se pot evita viitoare complicatii de natura infectioasa.
Masurile de prim ajutor includ:
- toaleta locala a plagii (folosind substante dezinfectante adecvate)
- apoi aplicarea atenta de comprese cu gheata pe zona afectata, in scop analgezic
- in general, astfel de rani nu sangereaza excesiv, insa, in cazul in care hemoragia este prezenta, specialistii recomanda aplicarea de presiune digitala (cu degetul tinut apasat) pe zona respectiva, aproximativ 10 minute (sau chiar mai mult, daca este cazul)
- o alta metoda practica si foarte utila este ridicarea zonei sangerande (daca acest lucru este posibil, desigur) deasupra nivelului inimii. Astfel, facilitandu-se intoarcerea venoasa si drenarea fluidelor interstitiale, se va diminua si intensitatea edemului perilezional ce insoteste, de obicei, astfel de rani.
Sfaturile specialistilor includ:
- Pastrarea tuturor fragmentelor tisulare in cazul in care este vorba de o agresiune ce duce la pierderea continuitatii segmentului implicat (respectiv: bucati de ureche, fragmente de degete, etc.). Viabilitatea segmentului, precum si posibilitatea reatasarii lui vor fi determinate doar de catre medicul specialist de la camera de garda. In cazul in care pacientul nu poate ajunge imediat la spital, ii este recomandat sa puna piesa respectiva intr-o punga de plastic curata, pe care, la randul ei, o va plasa in apa rece. Nu este indicata punerea in contact direct a piesei anatomice cu gheata deoarece temperatura extrem de scazuta va afecta tesuturile.
- Curatarea adecvata a ranii: procesul de curatare a zonei afectate se poate face si cu apa rece si sapun din abundenta (in lipsa unor dezinfectante speciale). Utilizarea alcoolului sanitar direct pe leziune nu este indicata deoarece poate distruge si mai mult tesutul. Specialistii considera ca, in general, substantele care sunt puse in contact cu orice tip de rana (nu doar cu muscaturi) si accentueaza durerea sau determina aparitia unei senzatii de arsura locala, fac mai mult rau decat bine.
- Aplicarea locala de gheata in comprese cu scop analgezic: aceasta este recomandata ori de cate ori situatia o impune. Este important de precizat ca in astfel de situatii gheata nu trebuie aplicata direct pe zona lezata, ci se recomanda utilizarea unui prosop sau a unui alt material textil in care sa fie puse cuburile si care sa intermedieze contactul. In caz contrar, tesuturile pot suferi grav din cauza temperaturii scazute, iar in unele cazuri pot chiar degera. Gheata are rolul de a reduce inflamatia, edemul local si de ameliora durerea.
- De asemenea, pacientilor le este indicat sa nu acopere leziunile cu unt, creme naturiste sau preparate in casa. Este de preferat sa rana sa ramana libera (neacoperita) pana in momentul examinarii medicale.
Tratamentul de specialitate
Conduita terapeutica depinde de gravitatea in sine a leziunii, dar si de alte aspecte, cum ar fi: localizarea exacta, forma, dimensiunile, adancimea plagii, tipul specific al leziunii (contuzie sau plaga), pierderea de masa tisulara, sensibilitatea zonei, eventuala prezenta a eritemului, edemului, tumefactiei, celulitei sau crepitatiilor subtegumentare, coexistenta afectiunilor nervoase, osoase sau articulare, dar si prezenta limfadenopatiilor.
Tratamentul leziunilor minore: in cazul in care leziunea este superficiala si tegumentul este doar zgariat, fara sa existe o solutie de continuitate locala, tratamentul nu presupune decat o atenta curatare locala, aplicare de comprese reci si eventual administrarea unor analgezice usoare de tipul acetaminofenului. Utilizarea antibioticelor nu este recomandata in cazul acestor tipuri de leziuni, insa medicul poate recomanda pacientilor efectuarea unui vaccin antitetanic (in special daca au trecut mai mult de 5- 10 ani de la ultima injectie de acest fel).
Tratamentul leziunilor profunde si al plagilor: unul din primii pasi in aceasta situatie il constituie efectuarea obligatorie a vaccinului antitetanic. Apoi, medicul va realiza anestezie locala (cu lidocaina) si sub efectul acesteia va examina, va explora leziunea si ulterior o va curata in profunzime. Spalarea efectiva a zonei se face cu apa oxigenata introdusa exact in plaga. Uneori, anterior clatirii definitive, se poate folosi local o solutie antiseptica. Tegumentele inconjuratoare se curata si ele, de obicei, cu betadina. In cazul leziunilor grave, cand exista o anumita cantitate de tesut devitalizat, medicul va exciza acest fragment pentru a scadea riscul de generare a unei infectii. Excizia tisulara poate merge uneori adanc in tesut sanatos.
Suturile: suturarea plagilor rezultate in urma muscaturilor umane depinde de mai multi factori. In prezent, medicii evita sa sutureze plagile adanci, deoarece in cazul lor exista un pericol mai mare de aparitie a infectiilor. Totusi, exista zone, cum ar fi fata, unde se indica suturarea palgii dupa curatare, evolutia si vindecarea fiind mai bune astfel, iar infectiile apar mai rar daca se inchide chirurgical leziunea.
De exemplu, muscaturile localizate la nivelul limbii sunt suturate indiferent de adancime. In schimb, ranile usoare si de mici dimensiuni se vindeca de obicei de la sine, chiar daca nu se intervine chirurgical. Exista si situatia in care pacientul este rechemat la un interval de 4-5 zile pentru reevaluare chirurgicala, iar atunci doctorul poate considera utila sutura plagii. Situatia se numeste sutura intarziata, iar cicatricea ei nu difera de cea care se dezvolta postsutura imediata.
Alte metode terapeutice: se pot utiliza atele pentru a tine segmentele in contact strans si a favoriza astfel inchiderea naturala a plagii. Se pot folosi diverse bandaje ortopedice pentru a mentine bratul ridicat. Medicatia antialgica se recomanda a fi administrata cu prudenta, utilizarea ei in exces putand masca aparitia unei eventuale suprainfectii a plagii.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.