Sindromul Lemierre apare atunci cand bacteriile dintr-o infectie de la nivelul gatului se raspandesc intr-un vas de sange major, infectand sangele si provocand cheaguri de sange.
Acesta afectiune poate fi severa, dar are o rata ridicata de supravietuire in randul persoanelor care solicita asistenta medicala imediata. Tratamentul include administrare de antibiotice, iar in unele cazuri poate fi nevoie de interventii chirurgicale.
Mai putin de 4 persoane dintr-un milion dezvolta sindromul Lemierre in fiecare an. Cu toate acestea, numarul cazurilor au crescut constant incepand din 1998.
Simptomele precoce ale sindromului Lemierre includ dureri in gat ce dureaza mai mult de 5 zile, slabiciune musculara, oboseala si febra. Sindromul Lemierre poate provoca, de asemenea, inflamarea gatului.
Durerea are ca punct de pornire urechea si se extinde in jos, de-a lungul gatului. Infectia poate face ca vocea sa fie afectata.
In general, o persoana cu dureri la nivelul gatului, ar trebui sa se gandeasca la sindromul Lemierre daca simptomele dureaza mult timp si devin severe.
Pe masura ce boala progreseaza, simptomele suplimentare pot include:
• Greata si varsaturi;
• Pierderea apetitului;
• Diaree;
• Frisoane;
• Dureri de cap severe;
• Dureri dentare;
• Durere, inflamare si rigiditate la nivelul articulatiilor;
• Icter;
• Tuse cu sange, in cazuri rare.
Fara tratament, o persoana cu sindrom Lemierre va dezvolta, de obicei, una sau mai multe tulburari de sanatate suplimentare. Cea mai comuna complicatie este reprezentata de sepsis, in care organele devin inflamate, luptand impotriva bacteriilor din sange.
Simptomele asociate cu sepsisul includ:
- Febra peste 38,3 grade Celsius;
- Dispnee (dificultati la respiratie);
- Vertij;
- Stare de confuzie;
- Tahicardie (cresterea frecventei cardiace);
- Frisoane;
- Fatigabilitate.
Simptomele sepsisului avansat includ:
- Respiratie extrem de dificila, pana la apnee;
- Halucinatii;
- Tulburari de vorbire, discurs incoerent;
- Aritmie cardiaca;
- Dureri la nivelul stomacului;
- Oligurie (reducerea cantitatii de urina);
- Hipotensiune arteriala.
Exista alte doua afectiuni care sunt uneori asociate cu sindromul Lemierre:
Pneumonia
Pneumonia reprezinta inflamatia plamanilor. Aceasta afectiune se poate dezvolta din sindromul Lemierre atunci cand bacteriile din sange patrund in plamani.
Simptomele pneumoniei includ dureri in piept, transpiratii, respiratie rapida sau superficiala si wheezing (respiratie suieratoare).
Meningita
Meningita este infectia membranelor ce protejeaza creierul si maduva spinarii, dar si a lichidului cefalorahidian. Simptomele meningitei includ senzatie de presiune si durere la nivelul capului, convulsii, fotofobie, redoarea cefei, iritabilitate si confuzie.
Sindromul Lemierre apare, de obicei, din cauza unei infectii bacteriene la nivelul gatului. Mai rar, infectia poate sa inceapa de la nivelul urechilor sau a nasului.
Bacteriile se raspandesc de la nivelul gatului in vena jugulara interna, un vas major care leaga creierul de inima si plamani.
De la acest nivel, infectia patrunde in fluxul sanguin, provocand cheaguri de sange, care se deplaseaza in organism, punand in pericol alte organe.
In general, bacteriile care produc sindromul Lemierre traiesc in mod natural in corpul uman, dar cand se raspandesc in mod rapid si devin daunatoare, pot declansa boala.
Aproximativ 90% din cazuri apar prin raspandirea bacteriei Fusobacterium necrophorum. Aceasta bacterie se gaseste in stomac, intestin gros, intestin subtire, colon si gat.
Medicii nu sunt siguri de ce se raspandesc aceste bacterii. Unele teorii sugereaza ca alte afectiuni ale gatului slabesc sistemul imunitar al organismului si faciliteaza deplasarea bacteriilor.
Expertii au incriminat excesul de antibiotice, deoarece bacteriile devin mai puternice si mai rezistente din cauza acestui lucru. Ca urmare, medicii nu prescriu antibiotice decat daca este nevoie, pentru a evita rezistenta bacteriilor la acest tip de medicamente.
Orice persoana ce sufera de dureri in gat sau de infectii ale cailor respiratorii superioare prezinta un risc de a dezvolta sindromul Lemierre. Acest sindrom poate sa afecteze o persoana, indiferent de varsta, dar, cu toate acestea, majoritatea cazurilor sunt raportate la persoane sub 30 de ani.
Sindromul Lemierre a fost relativ comun inainte de descoperirea antibioticelor. In anii 1960, totusi, antibioticele aproape au eliminat boala. Din acest motiv, sindromul Lemierre este uneori numit „boala uitata”. Multi medici considera ca diagnosticarea este uneori dificila.
Diagnosticul incepe cu o proba de sange, pentru a confirma prezenta bacteriilor daunatoare. Apoi, medicul poate solicita o tomografie computerizata sau o ecografie, pentru a verifica daca exista cheaguri de sange la nivelul venei jugulare interne.
De asemenea, o radiografie toracica poate fi utila pentru a identifica daca infectia s-a raspandit in plamani.
Odata ce diagnosticul de sindrom Lemierre este pus, tratamentul imediat cu antibiotice este necesar.
Tratamentul poate include mai multe cicluri de antibiotice, administrate in mai multe saptamani. Pentru un raspuns mai rapid, de cele mai multe ori, se folosesc antibiotice administrate intravenos, in detrimentul celor pe cale orala.
Medicul va prescrie medicamentele antibiotice pe baza tipului de bacterii ce cauzeaza infectia.
Tratarea acestui sindrom nu este intotdeauna simpla. Uneori, sindromul Lemierre este cauzat de un tip diferit de bacterii sau pot sa existe infectii multiple. In aceste cazuri, medicul poate trata boala cu penicilina sau cu un set de antibiotice specifice.
Cazurile avansate ale sindromului Lemierre pot necesita interventii chirurgicale pentru a evacua abcesele, ce reprezinta colectii de puroi si bacterii. Abcesele se pot dezvolta la nivelul gatului, plamanilor sau creierului.
Unii cercetatori au afirmat ca, in unele cazuri, medicamentele cu rol in diluarea sangelui, joaca un rol important in recuperarea pacientului, dupa sindromul Lemierre.
Persoanele care solicita asistenta medicala imediata pentru sindromul Lemierre au o rata ridicata de supravietuire. Ameliorarea simptomatologiei poate sa apara dupa cateva zile de la inceperea tratamentului. Recuperarea completa poate fi asteptata in 3-6 saptamani.
Boala este adesea mai grava daca simptomele dispar, dar infectia initala nu este tratata. Din acest motiv, nu toate cazurile sunt descoperite precoce, iar boala poate afecta organismul.
Orice persoana ce sufera dureri in gat sau dificultati de respiratie, ar trebui sa contacteze imediat un medic. Acesta poate diagnostica afectiunea de care o persoana sufera si poate oferi tratamentul necesar vindecarii.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.