Multe femei care au nascut pot dezvolta un prolaps de organe pelvine. In timpul nasterii tesuturile si muschii care sustin organele pelvisului pot fi intinse sau pot slabi ceea ce duce la deplasarea organelor pelvine din pozitia fiziologica, la presiune sau exteriorizarea prin vagin.
Pentru unele femei prolapsul pelvin devine o problema ce genereaza durere sau disconfort, oricum nu este intotdeauna o afectiune progresiva si se poate recupera in timp.
Organele care pot fi implicate in prolapsul genital sunt:
- vezica urinara - prolapsul vezicii urinare in vagin se numeste cistocel si este cel mai frecvent prolaps pelvin
- uretra - prolapsul de uretra se numeste uretrocel
- uterul - prolaps uterin
- vaginul - prolaps vaginal
- intestin subtire - prolapsul de intestin subtire se numeste enterocel
- rect - prolapsul de rect se numeste rectocel.
Chiar daca un prolaps de organe pelvine este ingrijorator, de obicei nu duce la probleme serioase. Un prolaps poate fi suparator sau poate produce disconfort dar se poate menaja sau trata daca se urmeaza unii pasi.
Prolapsul de organe pelviene este dat de afectarea tesuturilor (muschi, ligamente si tesuturi de legatura) ce sustin organele pelvine. Afectarea, intinderea acestor tesuturi permite organelor sa se deplaseze din pozitia fiziologica si sa proemine in vagin. Sarcina, travaliul si nasterea sunt cele mai frecvente cauze de intindere, detasare si rupere a muschilor, a peretelui vaginal si a celorlalte tesuturi ce sustin vaginul.
Alta cauza a deteriorarii tesuturior si muschilor pelvieni este scaderea nivelelor de hormoni estrogeni. Nivelul de estrogeni scade in timpul si dupa menopauza ceea ce duce la productia scazuta de colagen, o proteina care ajuta tesuturile de legatura ale pelvisului sa fie elastice.
Prolapsul de organe pelvine intervine si post-chirurgical, dupa scoaterea uterului (histerectomie) facuta pentru alta afectiune ca de exemplu endometrioza.
Alte cauze de prolaps pelvin sunt:
- obezitatea prin presiune in abdomen pe termen lung
- fumatul sau afectiuni ale plamanilor care duc adesea la tusea cronica
- afectiuni ale coloanei veretebrale ca distrofia musculara, scleroza multipla si leziuni ale coloanei vertebrale care duc la paralizii ale muschilor de sustinere a perineului.
Desi multe dintre femeile cu prolaps de organe pelvine nu prezinta simptomatologie cel mai frecvent si disconfortant simptom este proeminarea uterului si a altor organe in vagin. Presiunea pe vagin poate da un disconfort usor sau probleme functionale ale celorlalte organe pelvine. Simptomatologia prolapsului de organe pelvine include:
- un sentiment de presiune pelvina
- un sentiment ca si cum ceva ar cadea din vagin
- o senzatie de intindere sau tractiune in regiunea hipogastrica sau in zona lombara
- act sexual insotit de durere (dispareunie)
- probleme urinare ca pierderea involuntara de urina (incontinenta urinara) sau o senzatie imperioasa de urinare, in special noaptea
- disconfort intestinal, de exemplu constipatia sau necesitatea de a sustine peretele posterior al vaginului in prezenta flatulentelor.
Simptomele prolapsului de organe pelvine sunt accentuate la pozitia de stat in picioare, sarituri si ridicari si se amelioreaza la pozitia culcat.
Organele pelvine sunt pastrate in pozitia normala de muschi si tesuturile de legatura ale pelvisului (diafragmul pelvin). Vaginul sanatos al unei femei adulte este un tub muscular cu varf rotunjit ce sustine celelalte organe pelvine. Cand muschii pelvieni si tesuturile sunt intinse sau afectate, cel mai frecvent prin sarcina si nastere, pierd capacitatea de a sustine organele.
Localizarea si severitatea prolapsului de organe uterine sunt corelate cu localizarea leziunii musculare. Persoana poate avea cateva arii lezate care contribuie la prolaps. Prolapsul poate interveni dupa o interventie chirurgicala pentru scoaterea uterului (histerectomie) daca aceasta interventie afecteaza sau scoate aparatul de sustinere a vezicii urinare, uretrei sau a peretelui intestinal. In alte situatii ca de exemplu nasterea, afectarea muschilor sau nervilor pelvieni duce la pierderea formei de dom a diafragmului pelvin care ia o forma de palnie si mai tarziu proemina prin vagin.
Un prolaps de organe pelvine poate apare cand sunt afectati nervii ce controleaza structurile pelvine, ceea ce se poate intampla daca nervii vaginului sunt lezati in timpul sarcinii datorita miscarilor copilului la trecerea prin canalul vaginal. Nervii pelvieni pot fi afectati in timpul travaliului prelungit sau prin delivrenta ajutata cu forceps.
Prolapsul de organe pelvine poate creste presiunea pe vagin si poate afecta activitatea sexuala, cateodata ducand la disfunctii sexuale.
Nivelele scazute de estrogeni din timpul menopauzei contribuie la prolapsul de organe pelvine. In timp ce nivelul de estrogen scade, productia de colagen, o proteina ce impiedica un tesut de legatura a pelvisului sa se intinda, scade de asemenea. Un nivel scazut de colagen duce la cresterea presiunii pe uretra si la pierderea involuntara de urina (incontinenta urinara).
Prolapsul de organe pelvine poate fi o afectiune progresiva care devine din ce in ce mai grava, ducand la simptome severe. Totusi in unele cazuri nu progreseaza si se poate reface in timp.
Prolapsul de organe pelvine apare adesea in legatura cu intinderea si presiunea din timpul sarcinii, travaliului si nasterii. Apare rar la femeile care nu au copii. Prolapsul de organe pelvine apare adesea in timpul menopauzei, pe masura ce tesuturile pelvine afectate in timpul perioadei productive se deterioreaza si slabesc.
Alti factori de risc ce cresc sansele aparitiei unui prolaps sunt:
- obezitatea. Femeile cu greutate corporala mare au presiunea abdominala crescuta si au sanse mai mari de a face prolaps de organe pelvine
- fumatul si afectiunile pulmonare care duc la tuse cronica, ceea ce creste presiunea in abdomen si pelvis. Fumatul ajuta de asemenea la scaderea depozitelor de colagen ale corpului ce duce la cresterea sanselor de rupere a tesuturilor de legatura
- constipatia. Constipatia cronica creste presiunea pe vagin de la intestinul gros
- unele activitati ce necesita ridicarea de greutati sau sarituri
- interventiile chirurgicale pe pelvis ca scoaterea uterului (histerectomie) ce poate leza aparatul de sustinere a organelor pelvine si duce la miscari anormale ale organelor in interiorul pelvisului
- boli are sistemului nervos. Prolapsul de organe pelvine este mai frecvent la femeile care au scleroza multipla, distrofie musculara sau leziuni ale coloanei vertebrale decat la femeile care nu au astfel de afectiuni
- rasa. Femeile albe si hispanice au cele mai mari sanse de prolaps de organe pelvine.
Daca o persoana a fost diagnosticata cu prolaps de organe pelvine se recomanda consultul de specialitate in cazurile in care:
- organele pelvine proemina sau ies in vagin
- persoana are o senzatie de rupere sau simte o presiune crescuta care este inrautatita cand se forteaza sau ridica greutati si scade cand persoana se aseaza
- actul sexual a devenit dificil si dureros
- sangerari vaginale neregulate
- simptome urinare ca pierderea involuntara de urina, urinarea frecventa, senzatia de urinare imperioasa, urinarea frecventa pe timpul noptii (nicturia) care au aparut treptat si afecteaza programul zilnic al persoanei
- persoana are dificultati la emisia de gaze.
Expectativa vigilenta reprezinta perioada in care persoana si medicul observa simptomatologia sau conditiile de aparitie a acesteia fara tratament farmacologic. Aceasta perioada poate varia de la cateva zile la cateva saptamani, luni sau ani. Daca o persoana a fost diagnosticata cu prolaps de organe pelviene si nu prezinta simptome sau are simptome dar foarte usoare si nu afecteaza activitatea zilnica, persoana poate astepta dar cu mare atentie. Multe femei cu prolaps nu prezinta simptome, prin urmare nici nu au nevoie de tratament.
Daca femeia prezinta simptome ca senzatia de presiune in vagin se recomanda examinarea de specialitate.
Medicii pot evalua simptomatologia data de prolapsul de organe pelvine. Prolapsul poate fi diagnosticat de urmatorii specialisti:
- medic de familie
- medic internist
- ginecolog
- urolog.
Cateodata, un prolaps de organe pelvine este dificil de diagnosticat. Prolapsul de organe pelvine fara simptomatologie este adesea descoperit in timpul unui examen de rutina. Persoana poate fi constienta de prezenta unei probleme dar nu cunoaste natura acesteia. Daca se suspecteaza un prolaps de organe pelvine medicul va face anamneza ce include antecedentele patologice (bolile), antecedentele fiziologice (numar de sarcini) si un examen obiectiv ce include si o examinare a perineului.
Teste care se fac pentru determinarea cauzei unui prolaps:
- cistoscopie, un test care permite medicului sa examineze interiorul unei vezici urinare si uretra
- pielograma intravenoasa este un test cu raze X ce permite vizualizarea marimii, formei si pozitiei rinichilor, vezicii urinare, uretrelor si ureterelor
- computer tomografia foloseste raze X pentru a obtine imagini detaliate ale structurilor din interiorul pelvisului.
Medicii folosesc un algoritm de clasificare pentru determinarea gradului de prolaps al unui organ pelvin. Identificarea gradului de prolaps ajuta la luarea unei decizii in privinta aplicarii tratamentului cel mai eficient cu sanse de succes pe termen lung. Clasificarea sau stadializarea prolapsului se bazeaza pe pozitia anatomica normala a organelor din pelvis.
Multe femei care au prolaps de organe pelvine nu prezinta simptomatologie si nu necesita tratament. Daca simptomele deranjeaza se recomanda inceperea unui tratament. Decizia de a urma un tratament se ia in functie de organele afectate, de severitatea simptomelor si daca mai exista si alte afectiuni. Alti factori importanti sunt varsta si activitatea sexuala.
Multe femei pot reduce durerea si presiunea din prolapsul de organe pelvine cu tratament nechirurgical ce poate include modificari ale stilului de viata, exercitii fizice sau utilizeaza un dispozitiv detasabil numit pesar ce se plaseaza in vagin pentru sustinerea zonelor prolabate.
Daca prolasul de organe pelvine produce dureri sau probleme intestinale, vezicale sau interfera cu activitatea sexuala, se ia in considerare interventia chirurgicala. Metodele chirurgicale folosite pentru corectarea diferitelor tipuri de prolaps de organe pelvine includ recuperarea tesutului de sustinere al organului prolabat sau al peretelui vaginal sau scoaterea uterului (histerectomie).
Prolapsul de organe pelvine poate fi o afectiune pe termen lung dar nu trebuie sa fie o cauza de simptomatologie ce afecteaza viata persoanei. Multe femei cu prolaps sunt capabile sa calmeze simptomele prin ajustarea activitatilor si stilului de viata. Aceste modificari pot include:
- alimentatia cu multe fibre pentru prevenirea constipatiei
- reducerea cantitatilor de cofeina consumata (cafea, ceai sau sucuri) care actioneaza ca diuretic cu efect de urinare frecventa
- atingerea unei greutati corporale normale si pastrarea ei
- evitarea activitatilor ca ridicarea de greutati ce solicita muschii pelvisului
- efectuarea unor exercitii pentru pelvis, in pozitia orizontala (Kegel), in fiecare zi pentru intarirea muschilor pelvieni.
Daca simptomatologia nu este calmata prin aceste modificari ale stilului de viata, persoana poate lua in considerare tratarea prolapsului de organe pelviene. Tratamentul va fi diferit in functie de organele implicate, de severitatea simptomelor si de prezenta altor afectiuni. Tratamentul poate include presarul care este un dispozitiv detasabil plasat in vagin pentru sustinerea zonelor prolabate.
Prolapsul de organe pelvine poate fi o boala pe termen lung dar raspunde adesea la ajustari ale activitatii si stilului de viata. Daca femeia a incercat dieta cu fibre, incearca sa-si mentina o greutate corporala normala si face exercitii pentru pelvis dar simptomatologia s-a accentuat si a devenit suparatoare se recomanda tratamentul nechirurgical. Tratamentul va fi diferit in functie de organele implicate, de severitatea simptomelor si de prezenta altor afectiuni. Tratamentul poate include presarul care este un dispozitiv detasabil plasat in vagin pentru sustinerea zonelor prolabate. Daca simptomatologia persista se recomanda interventia chirurgicala pentru rezolvarea prolapsului. Optiunile de tratament chirurgical pentru prolapsul de organe pelvine include:
- rezolvarea afectiunii vezicale (cistocel) sau uretra (uretrocel)
- scoaterea uterului (histerectomie)
- rezolvarea afectiunilor rectale (rectocel) sau de intestin subtire (enterocel)
- rezolvarea leziunilor peretelui vaginal
- rezolvarea inchiderii vaginului (obliterarii vaginale).
Daca o persoana are dureri si disconfort in prolapsul de organe pelviene care nu raspund la tratament nechirurgical si modificari ale stilului de viata se recomanda interventia chirurgicala. Tratamentul va fi diferit in functie de organele implicate, de severitatea simptomelor si de prezenta altor afectiuni. In plus, chirurgul poate avea preferinte pentru unele metode de tratament.
De retinut!
Daca femeia vrea sa aiba copii se recomanda temporizarea tratamentului chirurgical pentru prolaps. Prolapsul de organe pelvine poate fi o boala progresiva care se inrautateste treptat si duce la accentuarea simptomelor. Totusi in unele cazuri nu progreseaza si se poate ameliora in timp.
Prolapsul de organe pelvine este adesea un rezultat al deteriorarii tesuturilor din cauza sarcinii, travaliului si nasterii. Daca leziunile rezultate in urma nasterii nu se pot preveni, se poate face ceva in privinta progresiunii prolapsului. Modificarile stilului de viata pot incetini progresiunea bolii. Acestea includ:
- mentinerea unei greutati corporale corespunzatoare inaltimii
- renuntatul la fumat. Tusea cronica asociata cu fumatul poate cauza sau accelera prolapsul de organe pelvine
- corectarea constipatiei. Intinderea cauzata de constipatie slabeste si lezeaza tesuturile de legatura si muschii pelvisului
- evitarea ridicarii de greutati si a saritului
- exercitii zilnice pentru intarirea pelvisului (exercitii Kegel). Aceste exercitii ajuta la intarirea muschilor pelvisului.
Uneori se prescriu hormoni estrogeni femeilor in timpul menopauzei pentru pastrarea sau intarirea tesuturilor pelvisului. Estrogenul se gaseste sub forma de pilula, ca terapie de inlocuire a estrogenului sau in terapia de inlocuire a hormonilor (estrogeni plus progesteron). Studii recente arata ca inlocuirea de hormoni poate creste riscul pentru boli serioase. Estrogenul se gaseste si sub forma de crema vaginala ce nu presupune aceleasi riscuri. Se recomanda consultul medicului in privinta utilizarii preparatelor hormonale.
Tratamentul la domiciliu poate ameliora disconfortul dat de prolapsul de organe pelvine. Poate ajuta la impiedicarea evolutiei nefavorabile a bolii.
Se recomanda exercitiile Kegel zilnic pentru intarirea muschilor si ligamentelor pelvisului:
- initierea exercitiilor se face prin identificarea muschilor pelvisului, cei pe care-i simte pacientul cand opreste procesul de urinare la mijoc. Ar trebui sa simta muschii care inchid uretra si anusul
- pacienta trebuie sa-si aminteasca cum a simtit controlul acestor muschi in timpul urinarii si sa faca acelasi lucru cand nu urineaza. Daca se contracta fesele sau muschii abdominali exercitiul nu este corect
- cand pacienta a gasit metoda corecta de a contracta muschii pelvini, trebuie sa-i contracte 3 secunde si sa-i relaxeze 3 secunde
- se repeta exercitiul de 10, 15 ori pe sedinta. Se incearca acest exercitiu cel putin de 3 ori pe zi. Cat mai multe exercitii ajuta
- femeile pot face aceste exercitii in timp ce calatoresc, la munca sau in diferite circumstante de-a lungul zilei.
Prevenirea sau corectarea constipatiei. Tensiunea data de constipatie creste presiunea din intestin pe peretele vaginal si slabeste si lezeaza tesuturile de legatura si muschii din pelvisului:
- exercitiile usoare, plimbarile scurte zilnice si prelungirea lor pana ating cel putin 20 de minute zilnic
- se recomanda consumul de fluide in cantitati optime, zilnic. Majoritatea adultilor ar trebui sa consume intre 8 si 10 pahare de apa, lichide fara cofeina sau suc de fructe in fiecare zi. Se evita bauturile alcoolice si cofeina ce pot accentua deshidratarea. Daca pacientul are insuficienta cardiaca sau insuficienta renala trebuie sa consulte medicul in privinta cantitatii de fluide pe care trebuie sa o consume
- alimentatia bogata in fibre ca cerealele, fructele si legumele trebuie consumata zilnic. O chifla de tarate sau cereale la micul dejun si un fruct la pranz
- se recomanda emisia de gaze zilnic, dupa micul dejun de exemplu. Un program fizic zilnic ajuta la emisia de gaze
- in cazul in care constipatia persista se recomanda fibrele sintetice (ca Citrucel, Metamucil, Perdiem) zilnic
- un laxativ, de exemplu Colace pentru prevenirea cresterii tensiunii in intestin daca scaunul este dur.
Mentinerea unei greutati corespunzatoare.
Se recomanda evitarea activitatilor precum ridicarea de greutati ce solicita muschii pelvieni.
Daca aplicatiile sau tratamentul oral cu estrogeni nu vindeca boala de prolaps al organelor pelvine femeilor in menopauza se recomanda sa pastreze si sa intareasca tesuturile pelvisului ceea ce poate preveni prolapsul. Estrogenii previn scaderea si subtierea tesuturilor vaginale (atrofiere vaginala) si imbunatateste posibilitatea de a utiliza un aparat de sustinere a vaginului (pesar).
Studii recente arata ca inlocuirea de hormoni poate creste riscul pentru boli serioase. Estrogenul se gaseste si sub forma de crema vaginala ce nu presupune aceleasi riscuri. Se recomanda consultul medicului in privinta utilizarii preparatelor hormonale.
Daca o persoana are dureri si discomfort in prolapsul de organe pelviene care nu raspund la tratament nechirurgical si modificari ale stilului de viata se recomanda interventia chirurgicala. Tratamentul va fi diferit in functie de organele implicate, de severitatea simptomelor si de prezenta altor afectiuni. In plus, chirurgul poate avea preferinte pentru unele metode de tratament. Scopul tratamentului chirurgical este sa amelioreze simptomele si sa redea functia normala organelor pelvine.
Exista cateva tipuri de abordari chirurgicale a incontinentei urinare. Aceste interventii ridica uretra si/sau vezica urinara pana la pozitia normala.
Se pot ameliora simptomele prolapsului de organe pelvine prin utilizarea unui pesar. Un pesar este un dispozitiv detasabil ce se introduce in vagin si sustine oraganele peviene, ajutandu-le sa ramana in pozitia fiziologica.
Alternative de tratament
Pesarul vaginal. Acest dispozitiv detasabil se introduce in vagin si sustine zonele cu organe pelviene prolabate.
De retinut!
Multe femei pot controla cu succes simptomatologia prolapsului de organe pelviene folosind un pesar vaginal. Totusi, daca prolapsul este sever, pot avea dificultati in a pastra acest dispozitiv in vagin.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.