Hepatita autoimuna

Actualizat: 22 Septembrie 2023
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Dr. Ileana Nasui
Consultant medical:

Dr. Ileana Nasui
Medic Rezident - Medicina Interna

Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timisoara

Generalitati


Hepatita autoimuna reprezinta o inflamatie a ficatului determinata de un raspuns imun anormal al organismului, care inceteaza sa mai considere hepatocitele celule proprii (sau 'self') si impotriva carora sintetizeaza si secreta anticorpi pentru a le distruge. Hepatita autoimuna este o boala cronica a carei cauza exacta de aparitie nu se cunoaste deocamdata, desi in acest domeniu se realizeaza numeroase studii si cercetari, si care se caracterizeaza prin inflamatia hepatocelulara permanenta, necroza si progresie (in absenta tratamentului) spre ciroza.

Boala a fost integrata in grupa afectiunilor autoimune deoarece exista markeri serici pentru aceasta. Hepatita autoimuna nu poate fi asociata consumului cronic de alcool, expunerii la anumite medicamente sau chimicale cu actiune hepatotoxica si nici infectiei cu virusuri cu tropism hepatic.
Boala poate sa apara la femei si barbati la orice varsta si poate sa coexiste cu alte boli hepatice, mai frecvent cu hepatita virala cronica.

Clasificare

Hepatita autoimuna a fost clasificata in functie de autoanticorpii prezenti la investigatiile paraclinice, in trei mari tipuri:

Cauze

Pacientii cu hepatita autoimuna au autoanticorpi directionati impotriva celulelor hepatice, insa cauza exacta de aparitie a acestora nu este cunoscuta. Se pare insa ca atacul imun se desfasoara exclusiv asupra unor celule cu predispozitie genetica. Aceste celule exprima la suprafata lor anumite complexe proteice pe care celulele sistemului imun le recunosc (le interpreteaza ca fiind antigene, deci structuri complet straine organismului) si impotriva carora secreta anticorpi.
Motivul de aparitie a acestor complexe moleculare aberante este inca studiat.

Procesul patogen de agresare a celulelor hepatice normale, dar care exprima aceste proteine poate fi initiat de factori triggeri precum:
- Infectii virale: hepatita acuta A, B, infectia cu virus Epstein - Barr;
- Agenti chimici si medicamente: melatonina, nitrofurantoina, interferon.

Specialistii au descoperit si o susceptibiliatte genetica in a dezvolta hepatita autoimuna. Evidente ale unei patogeneze autoimune sunt considerate urmatoarele elemente (care tin atat de investigatiile paraclinice, biopsia hepatica si evolutia clinica a pacientului):
- Leziuni histopatologice cu predominanta de limfocite T citotoxice si plasmocite;
- Autoanticorpi circulanti;
- Asociere cu factor reumatoid si hipergamaglobulinemie;
- Asociere cu alte boli autoimune;
- Raspuns prompt la tratamentul imunosupresor sau corticosteroid.

Hepatita autoimuna se poate asocia cu numeroase boli autoimune, cum ar fi:
- Tiroidita;
- Glomerulonefrita proliferativa;
- Boala celiaca;
- Sindromul Sjogren;
- Scleroza sistemica;
- Boala mixta de tesut conjunctiv;
- Vasculite leucocitoclastice;
- Eritem nodos.

Simptomatologie

Hepatita autoimuna poate fi confundata, din cauza simpotmelor, cu hepatita acuta, hepatita cronica sau chiar cu ciroza hepatica. Aproximativ 1/3 din pacienti au simptome sugestive pentru hepatita acuta: febra, durere in hipocondrul drept, icter. La o parte din pacienti simptomatologia se remite spontan (procentul lor este destul de redus, insa). Toti pacientii ajung in final sa dezvolte o afectiune hepatica cronica. Exista si cazuri de pacienti a caror boala evolueaza cu insuficienta hepatica acuta, icter, coagulopatie, ascita si encefalopatie hepatica.

Cele mai frecvente semne si simptome includ:
- Astenie, oboseala;
- Disconfort abdominal superior (predominant in hipocondrul drept);
- Prurit intens;
- Anorexie (scaderea poftei de mancare);
- Mialgii (dureri musculare);
- Diaree, modificari de culoare ale scaunului;
- Artralgii (dureri articulare);
- Edeme;
- Hirsutism;
- Eruptii cutanate;
- Dureri toracice corelate cu pleurita;
- Amenoree.

Complicatii

Cele mai frecvente complicatii ce pot sa apara sunt:
- Ciroza hepatica;
- Insuficienta hepatica;
- Carcinom hepatocelular;
- Complicatiile tratamentului cu corticosteroizi.

Consultarea unui specialist

Pacientii sunt sfatuiti sa apeleze la medic daca observa modificari ale starii de sanatate si simptome sugestive pentru o afectare hepatica: modificari de culoare ale tegumentului, mucoaselor, urinii, scaunului, prurit tegumentar, durere in hipocondrul drept sau stare generala aletrata pe fondul unei afectiuni autoimune deja diagnosticata. Daca pacientul este in tratament pentru o alta afectiune (cu sau fara componenta autoimuna) si simptomele sale se agraveaza sau tratamentul devine insuficient, este sfatuit sa se adresez cat mai repede unui medic specialist in vederea reevaluarii clinice.

Investigatii paraclinice

Anamneza pacientilor nu ofera date specific pentru hepatita autoimuna datorita afectiunilor coexistente si care pot complica semnificativ tabloul clinic (ele sunt atat de importante uneori, incat pot pune clinicianul pe o pista gresita). Unele simptome ale pacientilor pot fi sugestive insa pentru o afectare hepatica.

La examenul fizic se poate descoperi:
1. Hepatomegalie (ficat sub rebordul costal), uneori si splenomegalie;
2. Icter;
3. Ascita.

Acestea pot fi observate insa si la pacientii a caror boala a progresat deja spre ciroza si unde s-a instalat si hipertensiune portala.
Hepatita autoimuna este foarte important de diagnosticat cand apare in cadrul unor afectiuni multisistemice. Cele mai indicate investigatii paraclinice sunt reprezentate de:

Tratament

De peste 30 de ani, tratamentul de electie al hepatitei autoimune este reprezentat de prednison si azatioprina. Aproximativ 65% din pacienti raspund la terapia initiala si intra in remisiune histologica (leziunile incep sa se vindece si sa dispara focarele active). Totusi, 80% dintre acesti pacienti au recaderi dupa ce tratamentul se sisteaza.

Tratamentul are si numeroase reactii adverse, cum ar fi:

Prognostic

Prognosticul pacientilor diagnosticati cu hepatita autoimuna variaza foarte mult si poate fi apreciat in functie de anumiti factori printre care:
- Severitatea inflamatiei (cu cat inflamatia este mai importanta si exinsa, cu atat prognosticul este mai sever);
- Raspunsul la tratamentul initial (daca boala nu intra in remisiune, prognosticul este sever);
- Terenul genetic al pacientului: pacientii cu HLA DR3 au boala activa ce raspunde mai greu la tratament;
- Remisunea spontana a inflamatiei;
- Aparitia carcinomului hepatocelular.

In general, se considera ca tratamentul prompt instalat, de preferat cu corticosteroizi, reduce (incetineste) evolutia bolii. Totusi, chiar si in aceste conditii, la pacientii cu teren genetic favorizant, hepatita autoimuna progreseaza spre ciroza si poate impune transplantul hepatic.

Prevenire

Hepatita autoimuna este o afectiune care nu poate fi prevenita, insa prin identificarea factorilor de risc se poate detecta si trata mult mai rapid. Astfel evolutia pacientului se amelioreaza si in cazurile in care nu exista un teren genetic riscant, functia hepatica poate fi pastrata (nu se ajunge la necesitatea transplantului hepatic).


Citeste si despre:

Hepatita - boala mainilor murdare Afectiunile hepatice Bolile autoimune Ciroza hepatica Hepatita Suferi de alergii alimentare? Cum sa eviti contactul cu alergenii alimentari in casa. Ce presupune numarul mare de transaminaze hepatice? Ce poate indica nivelul crescut al enzimelor hepatice? Tipuri de hepatita - cum se transmite fiecare tip Fibroza hepatica - evolutie, complicatii si tratament Glanda tiroida
Cere sfatul medicului ×