Planta medicinala, alimentara si condiment, bienala cultivata in majoritatea formelor de relief la noi in tara. Usturoiul are in sol un bulb divizat in bulbi mai mici (denumiti catei in termeni populari).
Frunzele sunt lineare si ascutite la varf. In al doilea an de la cultivare, se formeaz o tulpina ce are in varf, grupate, florile de culoare alba, sub forma de cima globuloasa.
Planta contine glucide, aminoacizi liberi, saponine, betasisterol, glucide, proteine, lipide, vitamine, minerale (potasiu, fosfor, calciu, magneziu, sodiu), alicina. Mirosul si gustul sunt puternice, iuti.
Usturoiul are efect antispastic, colagog, diaforetic, anticancerige, expectorant, febrifug, stomahic, vasodilatator, antimicrobian, hipotensiv, antihelmintic.
Usturoiul este folosit ca si condiment in gastronomie.
Uz intern:
- guturai, raceli, arteroscreloza, boli reumatice, afectiuni digestive, pneumopatii, gripa, bronsita cronica, astm, tuse, febra, hiprtensiune, hipercolesterolemie, infectii bacteriene, artroza, paraziti intestinali, guta, meteorism abdominal - consumat ca atare, tinctura, pulbere.
Uz extern:
- pitiriazis, arsuri, ulceratii cutanate, abcese tegumentare, veruci vulgare.
Contraindicatii:
- Nu se recomanda in timpul alaptarii (schimba gustul laptelui matern si determina colici abdominale bebelusului).
Efecte adverse:
- Supradozajul sau consumul de usturoi de culoare galbena sau incoltit cauzeaza voma, arsuri gastrice, sindrom dispeptic, sangerari, greturi.